ANAF appeal dismissed as lacking interest after legislative repeal of energy operator registration order

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea înregistrată la data de 05.12.2018, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a solicitat suspendarea executării ordinului nr. 1960 din 6 august 2018 al preşedintelui ANAF privind modificarea Ordinului nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016, cu modificările şi completările ulterioare intervenite prin Ordinul 2761/07.11.2018 (prelungirea termenului până la 31.12.2018), până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 348 din data de 19.12.2018 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

A admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L. Caransebeş, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a suspendat executarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, în ceea ce priveşte procedura de înregistrare a operatorilor economici care comercializează produse energetice în sistem angro, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 348 din data de 19.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Prin motivele de recurs se invocă excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată având în vedere că în prezenta cauză, reclamanta a solicitat suspendarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018 privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 7 şi III din Ordin, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului.

La data de 28.12.2018 a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1115 Ordinul preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, care la art. 9 prevede că "La data intrării în vigoare a prezentului Ordin se abrogă Ordinul preşedintelui ANAF nr. 1849/2016.

Prin urmare solicitarea reclamantei de suspendare a OPANAF nr. 1960/2018 a rămas fără obiect.

Cu privire la fondul cauzei se arată că în argumentarea cazului bine justificat, instanţa de fond în mod greşit a preluat în integralitate susţinerile reclamantei, fără să aibă în vedere apărările pârâtei, iar cu privire la iminenţa producerii unei pagube, aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute de reclamantă în acţiunea formulată.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 12 aprilie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/6.08.2018, cu modificările ulterioare, până la soluţionarea definitivă a acţiunii având ca obiect anularea acestuia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Cu privire la actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, Înalta Curte constată că prin Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/2018 a fost modificat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, fiind introduse condiţii suplimentare de autorizare a operatorilor economici vizaţi de această procedură.

De asemenea, se reţine că prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României la data de 28.12.2018, se prevede, la art. 9, că se abrogă Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016, pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare.

Ulterior, Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, respectiv au fost abrogate dispoziţiile care impuneau deţinerea de spaţii de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziţie similară celei criticate în prezenta cauză.

Faţă de aceste modificări legislative, Înalta Curte va avea în vedere că, în dreptul procesual civil interesul de a promova o acţiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut şi actual", aşa cum prevăd dispoziţiile art. 33 C. proc. civ.

Aşadar, interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, această formă procedurală este lipsită de interes.

În acest sens, dispoziţiile art. 453 C. proc. civ. stabilesc în mod expres că pot exercita căile de atac numai părţile aflate în proces care justifică un interes.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă nu justifică un folos practic, legitim, în obţinerea unei soluţii de admitere a recursului, de casare a sentinţei atacate şi de respingere a cererii de suspendare a efectelor actului administrativ atacat în prezenta cauză atât timp cât prin modificarea legislativă intervenită s-a dispus abrogarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, iar efectele abrogării se extind, incontestabil, şi asupra Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal şi urmează situaţia juridică a acestuia.

Într-adevăr, în cauză, pretenţia dedusă judecăţii nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării acestui act, însă, în măsura în care legiuitorul a abrogat conţinutul actului administrativ atacat în faţa instanţei, cererea de recurs apare ca lipsită de interes.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei nr. 348 din 19 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.