Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3616/2019 AI generated

Solar Panel Funding Denial Annulled; Administration Ordered to Grant Aid After Erroneous Eligibility Rejection Upheld

Case Number Decizia nr. 3616/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice rejected the appeal filed by the Environment Fund Administration as unfounded, thereby upholding the first-instance judgment that had annulled the administration's rejection of the applicant's non-reimbursable funding request and ordered the administration to grant the requested funding for installing solar panels under the renewable heating systems program. The dispute concerned the administration's refusal based on alleged non-compliance with eligibility criteria, specifically that the land registry extract did not show the complete address of the property. The Court held that the first instance properly interpreted the funding guidelines, noting that the extract did indicate the street, the administrative certificate confirmed the postal address, and the review commission could have requested supplementary documents under Article 15(2) of the guidelines rather than rejecting the application; the appeal grounds under Article 488(1)(6) and (8) of the Civil Procedure Code were dismissed as the judgment was sufficiently reasoned and correctly applied the substantive law.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 493 C. proc. civ, art. 201 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Solar Panel Funding Denial Annulled; Administration Ordered to Grant Aid After Erroneous Eligibility Rejection Upheld: The dispute concerned the administration's refusal based on alleged non-compliance with eligibility criteria, specifically that the land registry extract did not show the complete address of the property. The Court held that the first instance properly interpreted the funding guidelines, noting that the extract did indicate the street, the administrative certificate confirmed the postal address, and the review commission could have requested supplementary documents under Article 15(2) of the guidelines rather than rejecting the application; the appeal grounds under Article 488(1)(6) and (8) of the Civil Procedure Code were dismissed as the judgment was sufficiently reasoned and correctly applied the substantive law.

Keywords

AI generated
procedure for reviewing aid grounds for cassation land law administration of justice non-administrative dispute civil judgment

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 20 din Legea nr. 554/2004

Legal basis for dismissing the appeal as unfounded.

Art. 496 C. proc. civ.

Procedural rule applied to dismiss the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 26 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.11.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, a solicitat anularea soluţiilor dispuse de către pârâtă si actele prin care acestea au fost dispuse în cauza dosarului de finanţare nr. x/10.06.2011 şi obligarea pârâtei să admită cererea reclamantului şi să emită un act prin care să-i acorde finanţarea nerambursabilă solicitată.

2. Hotărârea instanţei de fond.

Prin sentinţa civilă nr. 2314 din data de 22.09.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, a anulat hotărârea pârâtei de respingere a proiectului reclamantului aferent cererii nr. x/10.06.2011, precum şi cea de respingere a contestaţiei împotriva acestei hotărâri, ambele publicate pe site-ul autorităţii pârâte în legătură cu "Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire"; a obligat pârâtul să acorde reclamantului finanţarea nerambursabilă solicitată prin cererea nr. x/10.06.2011.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 2314 din data de 22.09.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod porocedură civilă, recurenta arată că că hotărârea instanţei de fond nu se circumscrie exigenţelor art. 425 lit. b) Cod porocedură civilă, în condiţiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părţi prin prisma susţinerilor, apărărilor şi probelor de la dosar.

Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele pârâtei, nu a procedat la o înlăturare, motivat şi argumentat, în mod explicit, a susţinerilor din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, şi nici nu a prezentat, în concret, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa.

Or, prin omisiunea primei instanţe de a analiza şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii apelate, apărările invocate de pârâtă prin întâmpinare - motive ce necesitau un răspuns specific şi explicit - au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 lit. b) Cod porocedură civilă şi a fost încălcat astfel dreptul la un proces echitabil. În aceste condiţii, pârâtei i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că, potrivit art. 13 alin. (2) din Ghidul de finanţare "Lipsa unui document sau prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată sau ieşirea sa din perioada de valabilitate, precum şi neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate determină respingerea dosarului de finanţare".

Faţă de aceste dispoziţii, consideră că nu pot fi primite consideraţiile instanţei de fond potrivit cărora respingerea cererii de finanţare nr. x/10.06.2011 este nelegală, câtă vreme din actele dosarului nu se poate stabili identitatea de adresă între adresa indicată în cererea de finanţare şi adresa menţionată în extrasul de carte funciară depus la dosar, nefiind făcută, astfel, proba dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului pentru care se solicită finanţarea.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, cas nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2019.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentei-pârâte, a apărărilor intimatului-reclamant invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea soluţiilor dispuse de către pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu şi actele prin care acestea au fost dispuse în cauza dosarului de finanţare nr. x/10.06.2011 şi obligarea acesteia să admită cererea reclamantului şi să emită un act prin care să-i acorde finanţarea nerambursabilă solicitată.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, a anulat hotărârea pârâtei de respingere a proiectului reclamantului aferent cererii nr. x/10.06.2011, precum şi cea de respingere a contestaţiei împotriva acestei hotărâri şi a obligat pârâta să acorde reclamantului finanţarea nerambursabilă solicitată prin cererea nr. x/10.06.2011.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă se referă la faptul că hotărârea instanţei de fond nu se circumscrie exigenţelor art. 425 lit. b) Cod porocedură civilă, în condiţiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părţi prin prisma susţinerilor, apărărilor şi probelor de la dosar.

Înalta Curte constată că, motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părţile să cunoască temeiurile, fundamentele soluţiei adoptate de judecător, iar instanţa de control judiciar să poată aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia.

În mod corect arată recurenta-pârâtă că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

S-a susţinut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, sau între considerente, lipseşte total motivarea dezlegării date de instanţă unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum şi atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situaţia de fapt astfel încât instanţa de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată.

Însă, este de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părţi în susţinerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, prima instanţă motivând în sensul admiterii acţiunii, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Mai mult decât atât, prin recursul formulat, deşi se invocă acest motiv de casare, criticile concrete nu po fi subsumate acestui motiv de recurs, situaţie în care această susţinere apare ca nefondată.

Cu privire la cel de al doilea motiv de casare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Concret, recurenta-pârâtă critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul interpretării dispoziţiilor menţionate în Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.

Astfel, Înalta Curte constată că, în baza Dispoziţiei Preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu nr. 350 din 19.05.2011, începând cu 1 iunie 2011 a fost deschisă sesiunea de depunere a dosarelor de finanţare nerambursabila - persoane fizice, în cadrul "Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire", aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1274 din 20 aprilie 2011 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.

Scopul programului, potrivit art. 2 din Ghidul de finanţare l-a reprezentat îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului prin reducerea gradului de poluare cauzată de arderea lemnului şi a combustibililor fosili utilizaţi pentru producerea energiei termice folosite pentru încălzire şi obţinerea de apă caldă menajeră, precum şi stimularea utilizării sistemelor care folosesc în acest sens sursele de energie regenerabilă, nepoluante, prin finanţarea din Fondul pentru mediu a proiectelor privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire.

Prin cererea de finanţare înregistrată cu nr. x/A/HR/10.06.2011, intimatul-reclamant a solicitat o finanţare nerambursabilă în cuantum de 6.000 RON pentru realizarea proiectului "Instalare panouri solare", implementarea proiectului urmând a fi efectuată la adresa imobilului situat în Municipiul Gheorgheni, str. x, jud. Harghita.

Cererea a fost respinsă, iar la nr. de ordine 579 din centralizatorul cuprinzând proiectele respinse, publicat pe site-ul autorităţii se specifică următoarele:

"cererea formulată de către A., a fost respinsă din considerentul că din extrasul de carte funciară nr. x/24.05.2011 nu reiese adresa completă a imobilului destinat implementării".

Împotriva soluţiei de respingere a cererii, în condiţiile art. 18 din ghidul de finanţare, intimatul-reclamant a formulat contestaţii înregistrate la nr. x/07.08.2014, y/07.08.2014.

După soluţionarea contestaţiilor în luna septembrie 2014, au apărut pe site rezultatul soluţionării contestaţiilor, prin care contestaţia a fost respinsă, motivându-se că:

"în cuprinsul dosarului înaintat spre analiză AFM şi înregistrat cu nr. x/10.06.2011 se regăseşte extrasul de carte funciară CF nr. x situat la adresa Gheorgheni, jud. Harghita, fără a se menţiona strada x nr. la care este situat imobilul intabulat, astfel că, prin extrasul de carte funciară respectiv nu se poate atesta dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului unde urma să se implementeze proiectul, conform cerinţelor de la art. 12 lit. d) coroborate cu art. 9 lit. b) din Ghid".

Într-adevăr, dispoziţiile art. 13 alin. (2) Ghidul de Finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv, înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1274/2011, menţionează că:

"Lipsa unui document sau prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată sau ieşirea sa din perioada de valabilitate, precum şi neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate determină respingerea dosarului de finanţare", însă aceasta imprejurare nu justifică respingerea dosarului în condiţiile în care, pentru analiza şi selectarea dosarelor de finanţare, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din acelaşi act normativ menţionează posiblitatea Comisiei de analiză de a solicita documente sau informaţii suplimentare cu privire la documentele depuse, în vederea clarificării dosarului de finanţare, dacă pe parcursul analizei se constată necesitatea furnizării lor şi singura obligaţie stabilită în sarcina solicitanţilor este aceea de a furniza, în maximum 10 zile lucrătoare de la data solicitării, documentele şi informaţiile solicitate, în caz contrar, dosarul de finanţare este respins.

Or, în situaţia în care, referitor la documentele necesare întocmirii dosarului de finanţare dispoziţiile art. 12 lit. d) din actul normativ sus-citat menţionează "extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile sau extras de carte funciară pentru autentificare valabil la data depunerii cererii de finanţare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului pe/în care se va realiza proiectul, în original, pentru solicitanţii care deţin individual un imobil", Înalta Curte constată că această obligaţie a fost îndeplinită de către intimatul-reclamant conform înscrisului depus la dosar fond.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut prima instanţă că, din extrasul de carte funciară depus de către intimatul-reclamant odată cu cererea de finantare, rezultă strada pe care se află amplasat imobilul identificat în CF nr. x cu nr. cadastral x, iar din certificatul de nomenclatură stradală şi adresa emisă de Biroul de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului -Municipiul Gheorghieni, depusă la dosarul de fond, reiese că imobilul, identificat în CF nr. x cu nr. cadastral x are adresa poştală în str. x, municipiul Gheorghieni, jud. Harghita.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 2314 din 22 septembrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2019.