Legality of government orders classifying administrative acts in real right accession litigation; material error in calculating appeal deadline based on incorrect judgment communication

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea depusă la data de 09 septembrie 2015, în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei Salonta, sub nr. x/2013, reclamanţii A. şi B. au sesizat instanţa cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 1973/2004 şi a H.G. nr. 931/2008, susţinând că soluţionarea litigiului de fond având ca obiect dreptul de accesiune imobiliară, depinde de legalitatea acestor două acte administrative.

Prin sentinţa civilă nr. 2535/CA/2015 din 12 noiembrie 2015, Tribunalul Bihor a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea sub nr. x/2016.

2. Hotărârea instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 244/P.I. din 01 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare şi a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1973/2004 - Anexa 14, poziţia 43- pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 970/2002, respectiv a H.G. nr. 931/2008- poziţia 802 - pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 970/2002, invocată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Judeţul Bihor, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Bihor.

3. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în primul ciclu procesual

Împotriva sentinţei civile nr. 244/P.I. din 01 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., iar prin decizia nr. 2924 din 10 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii recursului, a admis recursul declarat de reclamanţi, a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Hotărârea instanţei de fond în cel de al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 63 din 17 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, în rejudecare, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1973/2004 - Anexa 14, poziţia 43 - pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 970/2002, respectiv a H.G. nr. 931/2008 - poziţia 802 - pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 970/2002, invocată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Judeţul Bihor, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Bihor.

5. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cel de-al doilea ciclu procesual

Împotriva sentinţei civile nr. 63 din 17 aprilie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., iar prin decizia nr. 3017 din 27 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu şi a respins recursul declarat de reclamanţi, ca tardiv formulat.

Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că sentinţa atacată a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi la data de 08 decembrie 2016, conform dovezilor aflate la dosarul de fond al Curţii de Apel Oradea, iar recursul a fost declarat la data de 18 mai 2018, potrivit ştampilei aplicate pe cererea de recurs de către serviciul registratură al Curţii de Apel Oradea (dosarul de recurs).

Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) din C. proc. civ., pe zile libere, a rezultat că intervalul de timp în care reclamanţii aveau dreptul să declare recurs era cuprins între 09 decembrie 2016 şi 14 decembrie 2016, inclusiv.

Cum data de 18 mai 2018, ca zi de declarare a recursului, a depăşit termenul de 5 zile de la comunicarea sentinţei, impus de lege, s-a reţinut că recursul reclamanţilor a fost tardiv formulat.

6. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 01 octombrie 2019, sub nr. x/2019, contestatorii A. şi B. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 3017 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, contestatorii invocând, în esenţă, că sentinţa civilă nr. 63 din 17 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, le-a fost comunicată la data de 03 mai 2018, conform ştampilei aplicate pe plicul de corespondenţă, iar recursul declarat de către aceştia, a fost depus la data de 18 mai 2018, în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Prin precizările depuse la dosar la data de 13 decembrie 2019, contestatorii au arătat că în urma comunicării deciziei civile nr. 3017 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au constatat că instanţa de recurs s-a aflat în eroare, deoarece a analizat o altă sentinţă decât cea care a format obiectul recursului.

Astfel, din considerentele deciziei nr. 3017 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rezultă că a fost analizată sentinţa civilă nr. 244/P.I./01.11.2016 a Curţii de Apel Oradea, ori, recursul a fost declarat împotriva sentinţei civile nr. 63/17.04.2018, astfel cum în mod corect se reţine în practicaua deciziei contestate în cauză.

În ceea ce priveşte termenul de declarare a recursului, contestatorii au susţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a pronunţat prin decizia nr. 2924 din 10 octombrie 2017, în primul ciclu procesual, stabilind că termenul de recurs este de 15 zile. Ţinând cont de această dezlegare, instanţa de fond, în rejudecarea cauzei, a indicat în dispozitiv termenul de 15 zile ca fiind termenul în care se atacă hotărârea, termen pe care l-au respectat.

7. Apărările formulate în cauză

7.1. Intimatul Judeţul Bihor, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Bihor a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, examinând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale aplicabile, o va admite, pentru următoarele considerente:

Examinând motivul invocat prin contestaţia în anulare, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. de la 1865, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

Semnificaţia noţiunii de "greşeală materială", stipulată de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeala de judecată, arătându-se că textul vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

În cauză, din parcurgerea considerentelor deciziei nr. 3017 din 27 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, se constată că, procedând la soluţionarea excepţiei tardivităţii recursului declarat de reclamanţi, instanţa de control judiciar s-a raportat la sentinţa civilă nr. 244/P.I. din 01 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, deşi hotărârea care făcea obiectul recursului era sentinţa civilă nr. 63 din 17 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2016.

Verificând actele şi lucrările dosarului mai sus menţionat, rezultă că sentinţa civilă nr. 63/17.04.2018 a fost comunicată reclamanţilor A. şi B. la data de 07 mai 2018, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul instanţei de fond, iar recursul a fost declarat de reclamanţi la data de 18 mai 2018, în interiorul termenului de 15 zile, potrivit ştampilei aplicate pe cererea de recurs de către serviciul registratură al Curţii de Apel Oradea (dosarul instanţei de recurs).

Înalta Curte are în vedere că prin decizia nr. 2924 din 10 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursului, a stabilit cu putere de lucru judecat că termenul de formulare a acestei căi de atac este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pentru considerentele expuse, reţinând că împotriva sentinţei civile nr. 63 din 17 aprilie 2018, reclamanţii au declarat recurs în termenul legal, Înalta Curte, în temeiul art. 320 C. proc. civ. de la 1865, va admite contestaţia în anulare şi, anulând decizia contestată, va acorda termen în vederea rejudecării recursului la data de 24 septembrie 2020, pentru când vor fi citate părţile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de A. şi B. împotriva deciziei nr. 3017 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează decizia nr. 3017 din 27 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi acordă termen pentru rejudecarea recursului la data de 24 septembrie 2020, pentru când vor fi citate părţile.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2020.