Fisheries grant repayments upheld after consultancy misclassification and prohibited subcontracting

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 7/05.08.2016 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia administrativă formulată împotriva titlului de creanţă stabilit prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12/13.06.2016 şi, pe cale de consecinţă

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12/13.06.2016 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestuia, prin anularea corecţiei financiare stabilite prin actele contestate şi, implicit, a valorii creanţei bugetare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2857 din data de 5 iulie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură, a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

Sentinţa civilă nr. 2857/05.07.2017 este nelegală întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, incidente în cauză fiind dispoziţiile art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa de fond reţine că susţinerile reclamantei privind inexistenţa unei nereguli şi a unui prejudiciu din perspectiva aplicării prevederilor Art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi Art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 ar fi neîntemeiate, fără să expună în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată ori aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă tocmai din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Astfel, în mod nelegal instanţa de fond constată "că neregulile constate în privinţa modului de executare a contractului de finanţare au fost încălcarea clauzei din contractul de finanţare şi al prevederilor privind eligibilitatea cheltuielilor de care a beneficiat reclamata sub aspectului modului de executare a contractului de prestări servicii -art. 11 din H.G. nr. 449/2009, Anexa V Instrucţiuni de plata la contractul de finanţare, precum şi prevederile OMAPDR nr. 392/2009, în fapt reţinându-se că reclamanta a beneficiat de acordarea finanţării fără însă a respecta regulile de eligibilitate a cheltuielilor atât cu privire la alocarea acestora în raport de linia bugetară destinată prin contractul de prestări servicii, cât şi bugetul aprobat în vederea finanţării, cât şi sub aspectul nedovedirii caracterului eligibil al cheltuielilor suportate în vederea prestării serviciilor aferente contractului enunţat anterior încheiat în executarea contractului de finanţare, aspecte împrejurări de fapt şi de drept fiind circumscrise în categoria unei nereguli"., fără a indica efectiv ce clauze ar fi încălcat reclamanta "din contractul de finanţare şi al prevederilor privi eligibilitatea cheltuielilor de care a beneficiat reclamata sub aspectului modului de executare a contractului de prestări servicii" şi din ce considerente de fapt şi de drept a reţinut instanţa de fond că ar fi fost încălcate de către reclamantă, sentinţa recurată fiind nemotivată sub acest aspect.

Sentinţa civilă nr. 2857/05.07.2017 este nelegală întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greşită a normelor de drept material, incidente în cauză fiind dispoziţiile art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., după cum urmează:

Considerentele reţinute de către instanţa de fond privind faptul că dispoziţiile de la art. 11 din H.G. nr. 442/2009 ar viza de fapt, în opinia acesteia, ambele categorii de contracte, de furnizare şi de antrepriză, întrucât reglementarea este anterioară datei intrării în vigoare a Noului C. civ. care, pentru prima oară a reglementat distinct contractul de furnizare şi contractul de subantrepriză, încalcă principiul de drept, fundamental, privind aplicarea în timp a legii civile conform căruia:"actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.", consacrat legislativ de art. 6 din noul C. civ.

Astfel, considerentele instanţei de fond că recurenta-reclamanta ar fi încălcat prevederile Art. 11 din H.G. nr. 442/2009 prin subcontractarea serviciilor de consultanţă, sunt neîntemeiate şi nelegale, încălcându-se prevederile Art. 6 din noul C. civ. şi Art. 1413 alin. (5) din C. civ. 1864 deoarece:

- pe de o parte, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile Art. 11 din H.G. nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013 în forma în vigoare la data încheierii contractului de prestări servicii nr. x/18.04.2012, care prevedea:"Cheltuielile referitoare la contractele de subantrepriză nu sunt eligibile pentru cofinanţare din FEP"

- pe de altă parte, califică greşit natura juridică a Contractului de prestări servicii nr. x/18.04.2012 pe care aceasta îl asimilează unui Contract de subantrepriză, contrar voinţei părţilor şi obiectului contractului.

Prevederea de la Art. 11 din H.G. nr. 442/2009 este în forma în care a fost modificată de Art. 1, punctul 4 din Hotarirea de Guvern nr. 1356/2010 dar la data adoptării H.G. nr. 1356 din 23 decembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013 nu intrase în vigoare noul C. civ. care, ca element de noutate defineşte pentru prima oară în legislaţia naţională la Art. 1.851 alin. (1) drept contract de subantrepriză şi executarea unei lucrări intelectuale sau prestarea unui serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preţ.

Până la intrarea în vigoare a Noului C. civ., antrepriza de construcţii privea, în accepţiunea generală doar antrepriza pentru lucrări de construcţii.

Din aceste considerente, nu este de acord cu interpretarea instanţei de fond conform căreia legiuitorul ar fi putut avea în vedere la data adoptării H.G. nr. 1356 din 23 decembrie 2010 prin care s-a modificat Art. n din H.G. nr. 442/2009 în sensul că s-a stabilit: "Cheltuielile referitoare la contractele de subantrepriză nu sunt eligibile pentru cofinanţare din FEP", prevederile de la Art. 1.851 alin. (1) din Noul C. civ. care au intrat în vigoare un an de zile mai târziu în sensul că s-ar fi referit atât la contracte de furnizare cât şi la contracte de subantrepriză, aşa cum în mod eronat a reţinut în considerentele sentinţei recurate.

Stabilirea înţelesului acestei prevederi legale trebuie realizată printr-o interpretare sistemică şi nu raportat la dispoziţii din Noul C. civ. intrare în vigoare ulteriorcare întradevăr vorbeşte despre lucrare materială sau intelectuală când defineşte antrepriza, spre deosebire de vechea reglementare.

Astfel, la data adoptării H.G. nr. 1356 din 23 decembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 442/2009 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European pentru Pescuit prin Programul Operaţional pentru Pescuit 2007-2013, legiuitorul nu putea să aibă în vedere când a prevăzut la Art. 11:"Cheltuielile referitoare la contractele de subantrepriză nu sunt eligibile pentru cofinanţare din FEP" decât antrepriza de construcţii, definită în C. civ. de la 1864, în vigoare la data adoptării actului normativ.

In opinia sa, legiuitorul nu putea să aibă în vedere la data adoptării Hotărârii de Guvern nr. 1356/2010 prin care s-a modificat Art. 11 din H.G. nr. 442/2009 în sensul că s-a stabilit: "Cheltuielile referitoare la contractele de subantrepriză nu sunt eligibile pentru cofinanţare din FEP", atât contractele de subantrepriză de lucrări de construcţii cât şi cele de lucrări intelectuale reglementate la Art. 1.851 alin. (1) din Noul C. civ., întrucât Noul C. civ. a intrat în rigoare ulterior datei adoptăii acestui act normativ iar până la data intrării în vigoare a noului C. civ., antrepriza privea numai lucrările de construcţii, fiind definită la Art. 1413 alin. (5) din C. civ. 1864 drept:"Antrepriză, luarea săvârşirii unei lucrări drept un preţ determinat, când materialul se dă de acela pentru care se execută o lucrare."

Astfel încât, conform Art. 11 din H.G. nr. 442/2009 doar cheltuielile efectuate în temeiul unui contract de subantrepriză de construcţii nu erau eligibile, în mod neîntemeiat şi nelegal instanţa de fond reţinând că ar fi fost interzisă subcontractarea prestării unor servicii finanţate din fonduri europene deoarece nu există nicio prevedere legală şi/sau contractuală care să fi interzis, la acea dată- conform principiului de drept tempus regit actum, subcontractarea contractului de prestări servicii de consultanţă, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.

De altfel, procedura de achiziţie de servicii consultanţă proiecte a fost organizată în baza unei proceduri simplificate de achiziţii emisă de AM POP (Instrucţiunea nr. 6/2011) şi nu în baza O.U.G. nr. 34/2006, şi nu au existat restricţii privind subcontractarea serviciilor de consultanţă şi nici obligaţia legală sau contractuală a ofertantului câştigător, societatea B. S.R.L. de a declara subcontractorii la data depunerii ofertei, încheierii contractului de achiziţie sau ulterior acestei date.

Achiziţiile desfăşurate începând cu perioada 2012 se realizau în baza Anexei 6 - Instrucţiunea pentru atribuirea contractelor de achiziţii de produse, servicii sau lucrări cofinanţate din FEP prin POP 2007 -2013, efectuate de către beneficiarii sau partenerii acestuia, care nu sunt autorităţi contractante în conformirate cu art. 8 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, sau care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la art. 9 lit. c) şi ci) din aceeaşi ordonanţă (Instrucţiunea 6) publicată pe site-ul AM POP (www.x.ro).

Nu există nici o declaraţie a consultantului în documentaţia de achiziţie, în oferta tehnico-financiară sau în cadrul Contractului de prestări servicii nr. x/18.04.2012 prin care să-şi asume faptul că serviciile care urmează a fi prestate se vor realiza doar cu personal angajat cu carte de muncă, ofertantul câştigător, societatea B. S.R.L. fiind o persoană juridică privată care avea dreptul legal să-şi asigure resursele umane conform dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv prin încheierea de contracte individuale de muncă sau contracte de prestări servicii.

Există într-adevăr anumite Programe Operaţionale Sectoriale care finanţează activităţi în care este obligatorie asigurarea resursei umane din partea beneficiarului în procent de minim 40%, prin contractare în baza contractului individual de muncă, cum ar fi de exemplu Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013 însă nu este cazul şi Programului Operaţional pentru Pescuit.

În mod neîntemeiat s-a reţinut de către instanţa de fond faptul că:"şi în măsura în care era permisă formal subcontractarea acestor servicii, totuşi revenea reclamantei obligaţia de a justifica conform aceloraşi Instrucţiuni de plată asumate prin semnarea contractului de finanţare efectuarea acestor cheltuieli prin prezentarea unor documente justificative în acest scop" întrucât cheltuiala angajată cu serviciile de consultanţă realizate în baza Contractului de prestări servicii nr. x/18.04.2012 îndeplineşte cerinţele de la art. 3 din H.G. nr. 442/2009: "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general:

- să fie efectiv plătită potrivit prevederilor art. 55 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.198/2006 al Consiliului, cu condiţia ca operaţiunea cofinanţată să nu fi fost finalizată înainte de data începerii eligibilităţii;

- să fie dovedită cu facturi sau cu alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, însoţite de documentele de plată, potrivit legii, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

- să fie în conformitate cu prevederile deciziei de finanţare sau ale contractului de finanţare;

- să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

Nu există nicio prevedere legală sau contractuală care să oblige consultantul Societatea B. S.R.L. de a defalca pe numărul de ore şi onorariul pe oră pentru cele 6 contracte de furnizare servicii încheiate cu:

- C., expert contabil- contractul nr. x/02.05.2012 în sumă de 135.000 RON,

- Societatea D. S.R.L., contract nr. x/11.03.2013 în sumă de 393.225,81 RON,

- Societatea E. S.R.L., contract nr. x/29.08.2013 în sumă de 7.000 euro, -Societatea F. S.R.L., contract nr. x/29.08.2013 în sumă de 3.000 euro, -Societatea G. S.R.L., contract nr. x/11.12.2013 în sumă de 10.000 RON,

- Societatea H. S.R.L., contract nr. x/12.12.2013 în sumă de 10.241,94 RON.

Consultantul Societatea B. S.R.L. nu putea să întocmească oferta financiară decât estimativ, previzionând numărul total de ore ce urmau a fi prestate pentru fiecare serviciu şi stabilind un onorariu pe oră pe fiecare serviciu în parte ofertat.

Singurele obligaţii ale consultantului şi implicit ale recurentului-reclamant erau furnizarea devizelor orare pe obiecte contractuale aşa cum este menţionat anterior la lit. C) din Anexa V la contractul de finanţare precum şi a numărului de experţi "Devizele financiare pentru servicii trebuie să fie datate, semnate şi ştampilate de furnizorul de servicii şi de reprezentantul legal al proiectului. Acestea trebuie să fie în conformitate cu ofertele financiare prezentate de furnizorul de servicii şi declarate câştigătoare. Acestea trebuie să cuprindă informaţii referitoare la numărul de experţi, preţul pe oră şi timpul lucrat pentru fiecare obiect din contractul de servicii".

Dar consultantul Societatea B. S.R.L. nu era condiţionat legal sau contractual, în executarea obligaţiilor contractuale de angajarea unui anumit număr de experţi, cu anumite certificări şi pregătiri specifice şi de asemenea, şi nu este obligat să agreeze o formă juridică impusă cu privire la angajamentul persoanelor cu care lucrează.

De asemenea, în mod neîntemeiat şi nelegal instanţa de fond a reţinut neeligibilitatea cheltuielilor legate de pretinsa nerespectare a liniei bugetare care ar fi fost alocată la încheiarea contractului de finanţare întrucât din denumirea liniei bugetare 4.2 Onorarii pentru arhitecţi, ingineri şi consultanţi se poate înţelege cu uşurinţă că aceasta cuprinde costuri cu partea tehnică a investiţiei (constructori, arhitecţi, ingineri etc).

Bugetul proiectului a fost întocmit prin însumarea consultanţei tehnice la linia bugetară 4.2 Onorarii pentru arhitecţi, ingineri şi consultanţi şi însumarea consultanţei pentru scriere şi implementare proiect la linia 4.4 Onorarii pentru elaborarea planului de afaceri I studiului de fezabilitate/memoriu justificativ.

Până la primirea Procesului-verbal contestat, nici un beneficiar nu a avut cunoştinţă de o astfel de tratare a costurilor realizate cu consultanţa pentru implementarea proiectelor gestionate de AM POP;

O astfel de tratare a încadrării cheltuielilor ar fi trebuit să fie comunicat încă din faza de evaluare a proiectului. Astfel, în urma evaluării devizului general al proiectului depus iniţial spre finanţare, AM POP a ajustat negativ cu cca. 100.000 euro costurile cu achiziţia de mobilier pentru spaţiile administrative, acestea fiind considerate ca fiind neeligibile;

Consideră că acesta este o eroare sistemică care provine din interpretarea neunitară la nivelul intimatei-pârâtei a Devizului general realizat în baza H.G. nr. 28/2008 şi a bugetului de cheltuieli propus de AM POP, ambele fiind anexe la cererea de finanţare şi contractul de finanţare, motiv pentru care consideră nelegală şi netemeinică declararea ca neeligibilă a sumei de 430.610 RON de către instanţa de fond deoarece aceasta a fost aprobată de AM POP în Bugetul de cheltuieli şi în Devizul General al proiectului şi a fost plătită din linia bugetară pe care S.C. A. S.R.L. a stabilit-o în contractul de finanţare încheiat cu AM POP.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii de fond ca fiind temeinică şi legală.

În esenţă, arată că situaţia de fapt reţinută în Decizia deja contestată, reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise care a afectat întregul contract de finanţare.

În accepţiunea contractului de finanţare întervenit între părţi, beneficiarul este în mod direct răspunzător de cunoaşterea condiţiilor de acordare a finanţării nerambursabile şi de solicitare a finanţării în concordanţă cu aceste condiţii, iar MADR are un rol de supraveghere a procesului de implementare a unui proiect, cu toate etapele pe care le presupune, prin diferite niveluri de verificare şi proceduri acreditate de Comisia Europeană.

În conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în faţa autorităţii contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici şi modul de desfăşurare a procedurilor de achiziţii, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfăşurării acestora în condiţiile.

Beneficiarul este responsabil de funcţionalitatea investiţiei în concordanţă cu condiţiile de accesare a finanţării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanţare, Ghidul Solicitantului, legislaţia naţională şi europeană.

Noţiunea de neregulă este definită la art. 2 alin. (1) litera (a) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind:

"orice abatere de la legalitate, regularitate $i conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Potrivit articolului 16 - Neregularităţi din ANEXA I - PREVEDERI GENERALE la contractul de finanţare:,,(1) Prin "neregulă" în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate si conformitate, precum si orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementarilor in vigoare privind asistenta financiara nerambursabila acordata României de Comunitatea Europeana, precum si a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor si a bugetului naţional".

Conform Regulamentului (UE) NR. 1303/2013 din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziţii comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime, precum şi de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune şi Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului Parlamentul European Şi Consiliul Uniunii Europene, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptulu comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic CARI ARE SAU AR PUTEA AVEA CA EFECT UN PREJUDICIU la adresa bugetului general a Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Potrivit celui de al treilea şi celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, rugăn instanţa să aibă în vedere următoarele aspecte:

"[...] trebuie combătute în toate domeniile acţiunile de natură să afectezi interesele financiare ale Comunităţilor" şi, în această privinţă, "în conformitate a prezentul regulament, normele sectoriale conţin dispoziţii cu privire la abateri, precun şi la măsurile şi sancţiunile administrative pentru sancţionarea acestora".

În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95, "orice abatere atrage după sini retragerea avantajului obţinut nejustificat, prin obligaţia de a vărsa sumele datoraţi sau de a rambursa sumele primite ne justificat sau prin pierderea totală sau parţială i garanţiei constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau îi momentul primirii unui avans".

Din enunţarea prevederilor de mai sus reiese că prejudiciul produs bugetului Ut sau bugetelor naţionale poate fi real sau potenţial, iar producerea însăşi a une nereguli atrage sancţiunea restituirii parţiale sau totale a acestora.

Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene intenţia legiuitorului a fost să se asigure că cheltuielile efectuate de Uniunea Europeani în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenţii care respecte normele de drept al Uniunii şi să nu fie utilizate pentru a finanţa activităţi care suni contrare acestuia (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03 punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96 Mannesmann Anlagenbau Austria şi alţii, punctul 108, Concluziile avocatului genera Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre punctul 59).

În consecinţă, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatulu general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie di l'lndre, punctul 60).

Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31 Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C 465/10, punctul 47), "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecte grav interesele financiare ale Uniunii".

Astfel, un stat membru care a acordat asistenţă financiară poate, pentru a preven şi pentru a urmări în justiţie abaterile, să revoce această asistenţă şi să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării menţionate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 32).

Prin urmare, statele membre au obligaţia să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acţiunile finanţate din fondurile finanţate cu contribuţia Uniunii au fost desfăşurate corect, pentru prevenirea şi cercetarea neregulilor şi pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijenţe (Hotărârea CJUE din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acţionează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără sa fie necesară existenţa unui prejudiciu concret asupra bugetului UE.

Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.

Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii Europene:

- "încălcarea unor obligaţii a căror respectare prezintă o importanţă fundamentală pentru buna funcţionare a unui sistem comunitar [ . . . . . . . . . .] poate fi sancţionată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum şi Ordonanţa din 16 decembrie 2004, APOL şi AlPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53).

Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-199/03 - punctul 15 şi Concluziile avocatului general Sharpston pronunţate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunţat că, în executarea obligaţiilor care le revin, statele membre nu au nicio competenţă de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 38) şi că există o "obligaţie pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul naţional, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijenţe" (Hotărârea Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 35).

Prin urmare, obligaţia de recuperare a fondurilor UE intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie în condiţiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta şi ratificate de Guvernul României, precum şi pentru o judicioasă şi legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare (beneficiarul direct, dar şi furnizorii/prestatorii/constructorii) respectarea cu stricteţe a condiţiilor de realizare a obiectivului subvenţionat.

Prin semnarea Contractului de Finanţare, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care şi prevederea potrivit căreia se stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. în aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

MADR are obligaţia luării tuturor măsurilor corective necesare, pe toata perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare şi indiferent de momentul constatării neregulilor, cu privire la recuperare prejudiciului creat printr-o neregulă.

5. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Societatea A. S.R.L. a încheiat Contractul de finanţare nerambursabilă nr. 55/11.12.2013 în cadrul POP "Programul Operaţional pentru Pescuit" 2007-2013 pentru proiectul "Depozit frigorific peşte, secţie reambalare peşte, birouri şi utilităţi" cu un buget total de 29.563.882,32 RON, din care 22.012.466,29 RON valoare totală eligibilă a proiectului şi 7.551.416,03 RON valoare neeligibilă.

Procesul-verbal contestat nr. x/12/13.06.2016, a fost întocmit de Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale urmare a propunerilor formulate de echipa de control în Raportul de verificare nr. x/14.12.2015 cu privire la demararea procedurii de verificare şi asupra Contractului de finanţare nr. x/2013 încheiat de DGP AMPOP cu beneficiarul societatea A. S.R.L. pentru proiectul "Depozit frigorific peşte, secţie reambalare peşte, birouri şi utilităţi".

S-a reţinut în sarcina A. că,pentru contractul de prestări de servicii nr. x/18.04.2012 încheiat de reclamantă cu prestatorul S.C. B. S.R.L., beneficiarul a solicitat la rambursare şi a primit avizul DGP AMPOP pentru întreaga sumă numai din linia bugetară aferentă pct. 4.4-Onorarii pentru elaborarea planului de afaceri/studiului de fezabilitate/memoriului justificativ.

Pe lângă "Onorarii pentru elaborarea planului de afaceri/studiului de fezabilitate/memoriului justificativ" au fost stabilite şi servicii alte servicii de consultanţă care nu fac obiectul acestei linii bugetare, fiind încălcate prevederile OMAPDR nr. 392/2009 şi ale contractului de finanţare, valoarea cheltuielilor neeligibile cu serviciile de consultanţă care nu fac obiectul liniei bugetare fiind de 430.610 RON din care valoarea de 258.366 fiind rambursată beneficiarului.

Totodată, în cazul contractului de prestări de servicii nr. x/2012, prestatorul menţionat anterior a dat în subantrepriză marea majoritate a serviciilor către terţe persoane juridice, nerespectând astfel prevederile art. 11 din H.G. nr. 442/2009 şi ale contractului de finanţare, fiind stabilite în acest sens cheltuieli neeligibile în cuantum de 135.000 RON ca urmare a dării acestor servicii în subantrepriză către expertul contabil C..

Cu privire la primul aspect, pârâtul a reţinut în concret că beneficiarul a solicitat şi i s-a autorizat la plată rambursarea unor cheltuieli reprezentând consultanţa în cadrul proiectului din linia bugetară 4.4-Onorarii pentru elaborarea planului de afaceri/studiului de fezabilitate/memoriului justificativ, fără ca aceste cheltuieli să fie alocate pentru realizarea punctuală a celor 3 lucrări:

- consultanţă în vederea analizei eligibilităţii beneficiarului şi transmiterea de soluţii necesare pentru a ajunge la starea de eligibilitate, întocmire cerere de finanţare, întocmire şi opisare dosar ce se trimite la AMPOP;

- consultanţă la implementarea proiectului, realizarea CRC;

- consultanţă achiziţii şi eventuale clarificări, toate în cuantum total de 430.610 RON, încadrate de pârât la pct. 4.2 din bugetul finanţării "onorarii pentru arhitecţi, ingineri şi consultanţi".

Cu privire la al doilea aspect, pârâtul a reţinut că întocmirea unui plan de afaceri şi a unui memoriu justificativ se circumscriu unor servicii asimilate lucrărilor intelectuale, fiind aplicabile prevederile art. 1851 alin. (1) şi art. 1852 din noul C. civ., iar contractul de prestări de servicii încheiat cu S.C. B. S.R.L. este un contract de antrepriză, iar potrivit art. 11 din H.G. nr. 442/2009 cheltuielile referitoare al contractele de subantrepriză nu sunt eligibile pentru cofinanţare în FEP.

Totodată, pentru acelaşi punct s-a mai reţinut şi faptul că "serviciile subcontractate cu un PFA nu pot justifica orele de muncă ale personalului propriu declarate de prestator în ofertă, astfel încât suma de 268.400 RON aferentă orelor justificate prin subcontractarea serviciilor este neeligibilă", iar "pentru 90 ore justificate pentru întocmirea unui studiu de fezabilitate de către expertul I. apreciem cheltuielile aferente neeligibile, având în vedere că în contractul de achiziţii nu era prevăzută realizarea unui studiu de fezabilitate-39.600 RON", fiind astfel încălcate prevederile Anexei V Instrucţiuni de plată la contractul de finanţare în sensul că serviciile prestate nu au corespuns cantitativ, calitativ şi valoric ofertelor câştigătoare care au stat la baza contractelor încheiate între beneficiar şi furnizor, iar suma de 184.800 RON reprezentând ajutor nerambursabil reprezintă cheltuieli neeligibile fiind încălcate prevederile art. 3 din H.G. nr. 442/2009.

În plus, a reţinut pârâtul că la solicitarea echipei de control cu privire la prezentarea de către reclamantă a CV-urilor, a justificării experienţei prestatorilor efectivi ai serviciilor, extras din Revisal, situaţiei defalcate pentru fiecare prestator cu justificarea orelor lucrate, a onorariilor pe oră, aceasta nu a înaintat documentele în forma solicitată cu referire la contractul de prestări de servicii nr. x/2012, ci cu referire la contractul nr. x/2012.

Trebuie arătat că reclamanta şi-a nuanţat apărările între momentul formulării punctului de vedere la proiectul procesului-verbal, când A. S.R.L. şi-a însuşit toate constatatările echipei de control şi şi-a arătat disponibilitatea de a achita creanţa bugetară urmând să solicite recuperarea ei, prin instanţă, de la partea care a produs prejudiciul (SC B. SRL) şi momentul formulării contestaţiei.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12/13.06.2016, întocmit de Direcţia Generală Control, Antifraudă şi Inspecţii din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, înregistrată la CRPP Bucureşti cu nr. x/12.07.2016, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 7/05.08.2016.

La emiterea deciziei au fost avute în vedere dispozitiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 875/2011, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare, Manualului de procedură privind activităţile de control POP care fac parte integrantă din activităţile de gestionare şi implementare a asistenţei financiare nerambursabile comunitare din cadrul Direcţiei Generale Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional de Pescuit, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 821/02.06.2016, pentru stabilirea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva titlurilor de creanţă aferente beneficiarilor POP/POAM.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat acţiune în contencios administrativ soluţionată de către Curtea d Apel Bucureşti în sensul respingerii ei, prin sentinţa civilă nr. 2857/05.07.2017 care face obiectul prezentului recurs.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Faţă de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că, un prim motiv invocat de către recurenta reclamantă, în temeiul căruia aceasta a solicitat casarea deciziei recurate, vizează nelegalitatea prevăzută de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta oprindu-se la teza nemotivării, în acest sens, fiind redate inclusiv paragrafe din sentinţă care, în opinia părţii, ar justifica critica formulată în recurs.

Contrar afirmaţiei recurentei, hotărârea este motivată, argumentarea acesteia fiind logică, clară, coerentă şi în acord cu prevederile legale aplicabile contenciosului administrativ.

De principiu, un raţionament logico-juridic eronat sau incomplet pot conduce la o nemotivare însă, faptul că recurenta-reclamantă nu a înţeles raţionamentul judecătorului fondului ori nu a fost în acord cu acesta, nu poate echivala cu o nemotivare.

În analiza deciziei recurate se constată că instanţa de fond a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac, neexistând contradicţii ori motive străine de natura pricinii în cuprinsul considerentelor.

Prin urmare, în condiţiile în care argumentele recurentei vizează aspecte ce ţin de fondul litigiului, criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi înlăturate.

Nu poate fi reţinută nici incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

În doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greşit.

Referitor la criticile recurentei în ceea ce priveşte aplicarea greşită normelor de drept material de către instanţa de fond (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.) aceasta a reţinut că neregulile constatate în privinţa modului de executare a contractului de finanţare au fost încălcarea clauzei din contractul de finanţare şi a prevederilor privind eligibilitatea cheltuielilor de care a beneficiat reclamanta sub aspectul modului de executare a contractului de prestări de servicii - art. 11 din H.G. nr. 442/2009, Anexa V Instrucţiuni de plată la contractul de finanţare, precum şi prevederile OMAPDR nr. 392/2009, în fapt reţinându-se că reclamanta a beneficiat de acordarea finanţării fără însă a respecta regulile de eligibilitate a cheltuielilor atât cu privire la alocarea acestora în raport de linia bugetară destinată prin contractul de prestări de servicii, cât şi bugetul aprobat în vederea finanţării, dar şi sub aspectul nedovedirii caracterului eligibil al cheltuielilor suportate în vederea prestării serviciilor aferente contractului enunţat anterior încheiat în executarea contractului de finanţare, împrejurări de fapt şi de drept circumscrise în categoria unei nereguli astfel cum aceasta este definită atât de contractul de finanţare, cât şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte observă că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii.

Având în vedere că la stabilirea creanţei bugetare în seama beneficiarului au stat nerespectarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, Hotărârii Guvernului nr. 875/2011, art. 3 din H.G. nr. 442/2009 şi art. 11 din OMAPDR nr. 389/2009 în cazul dării în subantrepriză a unor lucrări intelectuale/servicii din cadrul contractului nr. x/2012 şi respectiv nerespectarea prevederilor art. 14 din contractul de finanţare nr. x/2013, ale pct. I din Anexa la OMAPDR nr. 392/2009 şi art. 3 din H.G. nr. 442/2009 în cazul solicitării la plată a unor sume neeligibile pentru linia bugetară 4.4, aspectele sesizate se încadrează în definiţia neregulii aşa cum este prezentată art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Totodată, sub aspectul existenţei unui prejudiciu cert prin săvârşirea acestor nereguli, instanţa de fond a apreciat că în mod corect prin procesul-verbal de constatare s-a reţinut că există şi această condiţie luând în considerare că sumele de care reclamanta a beneficiat au format obiectul unor cereri de rambursare, fiind achitate acesteia şi impunându-se restituirea lor, fiind vorba despre sume finanţate în mod necuvenit având în vedere împrejurările reţinute anterior, dispoziţiile normative analizate neimpunând existenţa/producerea efectivă a unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene, ci şi posibilitatea prejudicierii acestuia prin săvârşirea unei abateri de la legalitate şi neconformarea faţă de prevederile contractului de finanţare, precum şi în raport de normele europene aplicabile(Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E).

Înalta Curte arată că, privinţa prejudiciului produs, acesta se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenţia legiuitorului a fost să se asigure ca cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenţii care respectă normele de drept al Uniunii şi să nu fie utilizate pentru a finanţa activităţi care sunt contrare acestuia (Hotărârea GUE din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, punctul 26, Concluziile avocatului general Leger prezentate în cauza C-44/96, Mannesmann Anlagenbau Austria şi alţii, punctul 108, Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 59).

În consecinţă, cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului UE (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, punctul 60).

Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii de Justiţie a Comunităţii "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii". Astfel, un stat membru care a acordat asistenţă financiară unională, poate, pentru a preveni şi pentru a urmări în justiţie abaterile, să revoce această asistenţă şi să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării menţionate.

Prin urmare, statele membre au obligaţia să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acţiunile finanţate din fondurile finanţate cu contribuţia Uniunii au fost desfăşurate corect, pentru prevenirea şi cercetarea neregulilor şi pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijenţe (Hotărârea GUE din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 37).

Curtea de Justiţie a Comunităţii Europene a statuat că producerea unor nereguli, abateri, fraude produce automat un prejudiciu bugetului UE iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, "încălcarea unor obligaţii a căror respectare prezintă o importanţă fundamentală pentru buna funcţionare a unui sistem comunitar [ . . . . . . . . . .] poate fi sancţionată prin pierderea unui drept conferit de reglementarea Uniunii" (Hotărârea CJUE din 12 octombrie 1995, Cereol Italia, C-104/94, punctul 24, Hotărârea din 24 ianuarie 2002, Conserve Italia/Comisia, C-500/99 P, punctele 100-102, precum şi Ordonanţa din 16 decembrie 2004, APOL şi AlPO/Comisia, C-222/03 P, punctul 53). Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C-199/03 - punctul 15 şi Concluziile avocatului general Sharpston pronunţate în cauza C-465/10, punctul 73).

Astfel, "Curtea s-a pronunţat că, în executarea obligaţiilor care le revin, statele membre nu au nicio competenţă de apreciere privind oportunitatea solicitării restituirii fondurilor Uniunii Europene acordate în mod necorespunzător sau ilegal" (Concluziile avocatului general Sharpston prezentate în cauza C-465/10, punctul 39, Hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 38) şi că există o "obligaţie pentru statele membre, fără a fi necesară o abilitare prevăzută de dreptul naţional, de recuperare a fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijenţe" (Hotărârea Vereniging şi alţii, C-383/06-C-385/06, punctul 40, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 35).

Instanţa de fond a apreciat că sunt neîntemeiate şi susţinerile privind nerespectarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 cu referire la respectarea principiului proporţionalităţii având în vedere măsura stabilită prin procesul-verbal de constatare a neregulilor, aplicarea unei măsuri de restituire în integralitate a cheltuielilor constatate ca fiind neeligibile corespunde prevederilor Cap. III din contractul de finanţare încheiat între părţi ca expresie a răspunderii contractuale a reclamantei în cazul constatării săvârşirii unor nereguli în sensul prevăzut de art. 19 din acest contract, măsură apreciată ca fiind proporţională în raport de neregulile constatate în sarcina reclamantei şi scopul acordării finanţării, neavând relevanţă existenţa unei fraude sau a unei intenţii de fraudă în acest sens, astfel încât prejudiciul produs prin nerespectarea prevederilor normative şi contractuale menţionate echivalează cu valoarea cheltuielilor neeligibile potrivit celor reţinute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011:, principiul proporţionalităţii, - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Potrivit art. 17 din acelaşi act normativ: "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii."

Valoarea creanţelor bugetare rezultate din nereguli care nu afectează întreaga eligibilitate a proiectului se stabileşte prin aplicarea principiului proporţionalităţii iar în speţă, neregula constatată a condus la aplicarea unei măsuri de restituire în integralitate a cheltuielilor constatate ca fiind neeligibile, ceea ce corespunde prevederilor Cap. III din contractul de finanţare încheiat între părţi. Astfel, echipa de control a respectat principiul proporţionalităţii, limitându-se strict la neregula respectivă, neafectând astfel valoarea întregului serviciu contractat de către beneficiar.

Cu referire la critica vizând pretinsa nelegalitate a reţinerii neeligibilităţii sumei de 430.410 RON generată de nerespectarea liniei bugetare alocată la încheierea contractului de finanţare, judecătorul fondului a constat judicios că este neîntemeiată.

Astfel, pentru cele două linii bugetare 4.2 şi 4.4 reclamanta a solicitat rambursarea sumei respective susţinând că au fost realizate în cadrul liniei bugetare 4.4, deşi activităţile aferente acestor cheltuieli vizau în fapt linia bugetară 4.2.

Instanţa de fond a constatat că sumele alocate pentru cheltuielile aferente liniilor bugetare 4.2 şi 4.4 sunt distincte, neputând fi confundate sau considerate integrate în aceeaşi linie bugetară, neavând relevanţă că aceste linii bugetare constituie elemente ale aceluiaşi capitol bugetar.

Pe de altă parte se reţine că reclamanta avea obligaţia de a face dovada că autoritatea finanţatoare i-a aprobat schimbarea destinaţiilor pentru liniile bugetare menţionate în modalitatea menţionată anterior, formularea liniei bugetare 4.4 fiind clară şi neimpunându-se alte clarificări în sensul că ar include şi cheltuieli pentru consultanţă, acestea fiind vizate de linia bugetară 4.2, iar în plus potrivit prevederilor din Anexa V la contractul de finanţare-pagina 32 a acestei anexe, beneficiarul finanţării avea obligaţia de a respecta încadrarea în liniile bugetare aprobate şi de a formula cererile de rambursare în acest sens, fiind apreciate drept neeligibile cheltuielile care depăşesc aceste destinaţii bugetare.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că beneficiarul a solicitat şi i s-a autorizat la plată rambursarea unor cheltuieli reprezentând consultanţa în cadrul proiectului, din linia bugetară 4.4 - Onorarii pentru elaborarea planului de afaceri/studiului de fezabilitate/memoriului justificativ, fără ca aceste cheltuieli să fie alocate pentru realizarea punctuală a celor 3 lucrări intelectuale.

Ca urmare a solicitării şi avizării în mod eronat a acestor cheltuieli aferente altei linii bugetare, nu au fost respectate prevederile pct. I - Cheltuieli eligibile generale ale proiectului din Anexa la OMAPDR nr. 392/2009 şi prevederile art. 3 din H.G. nr. 442/2009.

Nerespectarea acestor prevederi legislative şi obligaţii contractuale au condus la încadrarea acesteia ca fiind de natura neregulii aşa cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, implicit la stabilirea în seama beneficiarului a unei creanţe bugetare.

Prin Ghidul solicitantului pentru Măsura 2.3. Prelucrarea şi comercializarea peştelui la punctul 3.6.1. încheierea contractului de finanţare, se stabileşte obligaţia în seama beneficiarului de a citi cu atenţie prevederile contractului de finanţare în acest mod asumându-şi termenii şi condiţiile privind finanţarea.

In consecinţă, corect susţine intimatul că încadrarea de către beneficiar a acestei nereguli ca fiind una sistemică nu este relevantă, având în vedere faptul că acesta şi-a însuşit clauzele şi obligaţiile contractuale la momentul semnării contractului de finanţare, el având inclusiv posibilitatea de a realoca sume de la o linie bugetară la alta în cadrul aceluiaşi capitol bugetar cu înştiinţarea prealabilă a finanţatorului, aspect ce nu a fost realizat.

În privinţa criticilor vizând a doua neregulă constatată de pârât în cuprinsul titlului de creanţă, Curtea de Apel a reţinut corect că şi acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, Înalta Curte validează raţionamentul instanţei de fond, cu referire la constatarea caracterului neeligibil al cheltuielilor prin raportare la prevederile art. 11 din H.G. nr. 442/2009, apreciind că era interzisă sub aspectul constatării şi verificării eligibilităţii acestor cheltuieli subcontractarea prestării unor astfel de servicii finanţate din fonduri europene, indiferent de denumirea formală a contractului, în contextul în care beneficiarul finanţării avea obligaţia de a se asigura că într-adevăr aceste servicii vor fi îndeplinite de ofertantul desemnat câştigător în raport de clauzele asumate de părţi cu referire la justificarea acestor activităţi.

Şi în măsura în care era permisă formal subcontractarea acestor servicii, totuşi revenea reclamantei obligaţia de a justifica conform aceloraşi Instrucţiuni de plată asumate prin semnarea contractului de finanţare efectuarea acestor cheltuieli prin prezentarea unor documente justificative în acest scop.

Înalta Curte reţine că, în cazul de faţă, obligaţia asumată de parte consta în realizarea de lucrări intelectuale - realizare Plan de Afaceri şi Memoriu Justificativ, precum şi servicii de consultanţă de specialitate, ceea ce conduce la încadrarea contractului ca fiind unul de antrepriză.

Raportat la modul de derulare a Contractului de prestări servicii nr. x/18.04.2012 încheiat cu prestatorul S.C. B. S.R.L., la modul de solicitare la rambursare de către beneficiar a sumelor şi avizarea la plată a sumelor aferente, creanţa bugetară a fost stabilită pentru neregula privind subantrepriza lucrărilor de realizare a Planului de Afaceri şi a Memoriului Justificativ, documente ce se încadrează în categoria lucrărilor intelectuale.

Nu poate fi vorba despre un contract de furnizare, serviciul prestat nefiind unul repetitiv astfel că apărările recurentei sunt nefondate şi sub acest aspect.

7. Temeiurile de drept ale soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2857 din data de 5 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 2857 din data de 5 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2020.