Negative jurisdictional conflict resolved: challenge to ministerial staffing order assigned to Bucharest Court of Appeal as administrative-litigation first instance.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, Section IX of Administrative and Fiscal Litigation (prevailing party: the claimant's action is to be heard there; the conflicting lower court decisions are superseded). The claimant sought annulment of Ministerial Order No. 163/11.03.2019, issued by a central public authority, which designated an acting director-general during the incumbent's medical leave—not annulment of the subsequent decision terminating the claimant's secondment. The Court held that Article 109 of Law No. 188/1999 (civil service status) applies only to typical service-relationship disputes directly challenging an employment-modifying act; here, the challenged act is a general organizational order from a central authority, so general competence rules under Article 10(1) of Law No. 554/2004 (administrative litigation) govern, placing first-instance jurisdiction with the court of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 134 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict resolved: challenge to ministerial staffing order assigned to Bucharest Court of Appeal as administrative-litigation first instance: The claimant sought annulment of Ministerial Order No. 163/11.03.2019, issued by a central public authority, which designated an acting director-general during the incumbent's medical leave—not annulment of the subsequent decision terminating the claimant's secondment. The Court held that Article 109 of Law No. 188/1999 (civil service status) applies only to typical service-relationship disputes directly challenging an employment-modifying act; here, the challenged act is a general organizational order from a central authority, so general competence rules under Article 10(1) of Law No. 554/2004 (administrative litigation) govern, placing first-instance jurisdiction with the court of appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision is the legal basis for the High Court's decision to settle the conflict of jurisdiction by establishing which court is competent to hear the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 17 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Românii de Pretudindeni, constatarea nulităţii ordinului de ministru nr. 163/11.03.2019.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 5742 din 17 septembrie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, întrucât emitentul actului administrativ contestat este o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul pentru Românii de Pretudindeni, criteriul care operează la stabilirea competenţei este cel al autorităţii publice centrale chemate în judecată, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.
A mai reţinut tribunalul că ordinul atacat priveşte raportul de serviciu al altei persoane, actul administrativ care are înrâurire directă asupra reclamantei fiind decizia nr. 28/12.03.2019, astfel încât nu este incident art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât raportul juridic la care face referire acest text de lege este unul direct, în care instanţa este chemată să analizeze situaţia reclamantului prin raportare la raportul de serviciu angajator-angajat, nu să analizeze orice act administrativ care afectează într-o formă sau alta raportul de muncă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 3.10.2019, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 917 din 9 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că interesul reclamantei pentru formularea acţiunii rezidă în raporturile sale de serviciu, aspect ce rezultă din întreaga acţiune, astfel încât nu sunt aplicabile normele generale în materie de competenţă, având prioritate dispoziţiile speciale care reglementează competenţa materială privind cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public. Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Demersul procesual declanşat de reclamantă are ca obiect anularea ordinului ministrului pentru românii de pretudindeni nr. 163/11.03.2019, prin care, pe perioada incapacităţii temporare de muncă (concediu medical) a directorului general al Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi" pentru românii de pretutindeni - B., conducerea acestei instituţii a fost încredinţată directorului general adjunct - C..
Potrivit susţinerilor reclamantei, directorul general adjunct C. a emis decizia nr. 28/12.03.2019, prin care a dispus încetarea detaşării sale, în mod nelegal şi cu totul arbitrar, întrucât, singura persoană care putea să dispună o astfel de măsură era doar D., căreia îi fuseseră delegate atribuţiile din competenţa directorului general, începând cu 6.03.2019, prin decizia nr. 25/5.03.2019, emisă chiar de către directorul general B..
Într-adevăr, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe, însă, în speţă, nu ne aflăm în prezenţa unui raport de serviciu tipic.
Astfel, prin acţiunea dedusă judecăţii, nu se solicită anularea deciziei nr. 28/12.03.2019 - act administrativ având ca obiect modificarea raportului de muncă al reclamantei, situaţie ce ar fi atras, în condiţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, ci doar anularea ordinului emis de ministrul pentru românii de pretutindeni nr. 163/11.03.2019, prin care se reglementează funcţionarea Institutului Eudoxiu Hurmuzachi, prin stabilirea locţiitorului directorului general - act administrativ emis de o autoritate publică de nivel central, motiv pentru care, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2020.