Administrative suit over SME funding reimbursement rejection: failure to resolve necessary party intervention as ground for cassation

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Societatea A. S.R.L., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE:

- anularea deciziei nr. 82340/06.10.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulata de S.C. A. S.R.L., referitor la contractul de finanţare nr. x/30.06.2014, cod SMIS 38885, proiect "Achiziţii de utilaje la S.C. A. SRL";

- anularea actelor predecesoare emise de pârâtă care sunt în strânsă legătură cu decizia nr. 82340/06.10.216, respectiv notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/25.09.2015, notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/30.10.2015, notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/25.01.2016, raportul de verificare la faţa locului înaintat prin adresa nr. x/28.03.2016, decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 445/12.01.2016;

- admiterea în întregime a cererii de rambursare nr. x/25.09.2015 prin care a fost respinsă suma de 239799,60 RON, a cererii de rambursare nr. x/30.10.2015 prin care a fost respinsă suma de 237360 RON, a cererii de rambursare nr. x/25.01.2016 prin care a fost respinsă suma de 152920 RON;

- cu cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3522 din 6 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POS CCE, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3522 din 6 octombrie 2017, pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurenta a susţinut că, în mod greşit instanţa a apreciat ca S.C. A. este legată cu S.C. A. S.R.L. aceasta fiind legată la rândul sau de S.C. B. S.R.L., formând un grup, invocând în acest sens art. 4 alin. (4) din Legea 346/2004 întrucât, legea face distincţia dintre "grup de persoane" şi "grup de persoane care acţionează de comun acord". Acest "comun acord" trebuie să rezulte dintr-o clauza scrisă care să se refere la deciziile de control, de vot, de revocare/numire a administratorilor de a exercita o influenţă dominant. Prin cererea de finanţare reclamanta s-a declarat întreprindere mică iar după toate verificările de la acel moment, cererea a fost aprobată. Considera că atât în momentul încheierii contractului de finanţare, în momentul cererilor de rambursare cât şi acum se încadrează în categoria întreprinderilor mici.

Decizia de respingere de la plata a 10% ca urmare a reverificării încadrării reclamantei în categoria IMM este neîntemeiată, iar argumentele pârâtei pornesc de la o greşită interpretare a mai multor prevederi ale Legii 346/2004. Consideră că nu sunt îndeplinite prevederile legale pentru ca S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. să poată fi considerate întreprinderi legate direct sau prin intermediul altei întreprinderi, respectiv A. S.R.L..

Argumentele pârâtei arată într-adevăr anumite relaţii între companii, relaţii transparente şi legale, dar care nu determină atributul de întreprinderi legate.

Pentru a clarifica aspectele ce ţin de încadrarea în categoria de IMM respectiv legătura beneficiarului cu S.C. B. S.R.L., face referiri la Legea 346/2004 actualizată (legea IMM), unde sunt definite şi reglementate aceste aspect. Astfel, recurenta consideră că în conformitate cu legea IMM, respectiv art. 4l şi 44 care vizează clasificarea întreprinderilor din perspectiva legăturilor dintre ale, compania B. S.R.L. nu este legată cu niciuna din companiile A. sau S.C. A.. Raporturile privind drepturile de vot sau influenţă dominantă specificate în lege ca şi condiţii pentru a fi întreprinderi legate nu sunt îndeplinite direct sau prin intermediul unei persoane sau grup de persoane.

Critică, de asemenea, faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea pârâtei de introducere în cauză a Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord Vest în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea competitivităţii economice".

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 28 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 20 mai 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. De asemenea, prin încheierea din 20.05.2020, instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În raport de criticile de nelegalitate invocate de recurentă şi din oficiu de către instanţă, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte le va examina, cu prioritate, pe acelea care privesc nereguli procedurale, de natură a atrage casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În acest sens, Înalta Curte constată că, prin recursul declarat în cauză, reclamanta a invocat argumente ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. însă, la termenul de judecată din 20.05.2020 instanţa a invocat din oficiu şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând părţilor să indice cadrul procesual subiectiv şi cel procesual obiectiv.

Cu referire la acest aspect, recurenta, prin precizările depuse la acest termen, a arătat că în prezenta cauză, au calitatea de intimate Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Şi Fondurilor Europene şi Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest despre care arată că, deşi s-a solicitat introducerea acesteia în cauză, instanţa de fond nu s-a pronunţat pe această cerere.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, la primul termen de judecată, a soluţionat cauza dedusă judecăţii fără a fi preocupată de stabilirea cadrului procesual legal, astfel că se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Se constată că, într-adevăr, în faţa instanţei de fond, reclamanta recurenta a chemat în judecată doar Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene deşi a solicitat şi anularea unor acte emise de altă autoritate publică (notificări privind situaţia cererilor de rambursare nr. x/25.09.2015, nr. y/30.10.2015 şi nr. 3/25.01.2016) dar şi obligarea la plata sumelor aferente acestor cereri. Faţă de aceste petite, pârâtul a solicitat, prin întâmpinare, introducerea în cauză a Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord Vest în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea competitivităţii economice…", emitenta actelor a căror anulare se solicita.

Instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor şi a lăsat nesoluţionată această cerere, astfel încât criticile de nelegalitate formulate de recurentă sunt întemeiate.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 22 alin. (2), (3) şi (6) C. proc. civ., judecătorului cauzei îi revine obligaţia de a avea un rol activ în sensul de a cere părţilor să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele învestirii, iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din acelaşi act normativ, instanţa trebuie să examineze fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul.

Astfel, instanţa de fond trebuia să stabilească, în raport de petitele cererii de chemare în judecată, cadrul procesual obiectiv al cauzei iar mai apoi, în raport şi de cererea pârâtului de introducerea în cauză a Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord Vest, să stabilească şi cadrul procesual subiectiv, având în vedere faptul că, în materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă o are emitentul actului administrativ contestat de reclamant.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a soluţionat cauza fără a cerceta fondul pretenţiilor reclamantei.

Înalta Curte apreciază că neregulile de ordin procedural expuse anterior nu pot fi înlăturate decât prin casarea hotărârii de fond şi reluarea judecăţii în faţa aceleiaşi instanţe, rezultatul judecăţii în fond a cauzei fiind afectat de nesoluţionarea cererii pârâtului, fiind încălcate norme de procedură care reglementează principii şi drepturi procesuale fundamentale.

În raport de soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare şi de motivul care a determinat-o, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, formulate de reclamanta Societatea A. S.R.L. şi întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceste critici urmând a fi avute în vedere de prima instanţă, cu ocazia rejudecării pricinii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3522 din 6 octombrie 2017, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3522 din 6 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2020.