Timeliness of administrative appeal: forfeiture due to breach of the 15-day deadline in integrity litigation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as time-barred, thereby upholding the lower court's judgment. The dispute concerned a lawsuit filed by an employee against the National Integrity Agency to annul an integrity evaluation report that found him in a state of incompatibility due to holding a concurrent employment contract, and to order the publication of a press release clarifying that no such incompatibility existed. While the first-instance court rejected the action on the merits, the appellate court did not re-examine these substantive arguments because the appeal was filed on January 29, 2016, which exceeded the mandatory 15-day statutory deadline for lodging an appeal against a first-instance decision in administrative cases, a deadline calculated from the January 11, 2016 notification date. The decisive legal basis was Article 20(1) of Law No. 554/2004, which establishes the absolute and imperative time limit for filing appeals in administrative litigation, resulting in the dismissal of the appeal under the sanction of forfeiture (decădere) pursuant to Article 185(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 187 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, art. 248 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 185 alin. (1) C. proc. civ; Timeliness of administrative appeal: forfeiture due to breach of the 15-day deadline in integrity litigation: Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură, a solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 25 iunie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18.06.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate: - anularea Raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 şi înlăturarea tuturor efectelor acestuia în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte starea de incompatibilitate reţinută de către A.N.I. cât priveşte calitatea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul S.C. B. S.R.L. şi efectele constatării acesteia reţinute în raport; - obligarea A.N.I. să se ia orice măsură necesară pentru restabilirea dreptului atins, respectiv obligarea de către instanţă, pe cheltuiala A.N.I. la publicarea hotărârii de admitere a cererii de chemare în judecată, inclusiv emiterea unui comunicat de presă în care să se menţioneze concret faptul că reclamantul nu se află şi nu s-a aflat în starea de incompatibilitate constată prin raportul de evaluare nr. x/26.05.2015.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 3144 din 24 noiembrie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură, a solicitat casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulate.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că sentinţa atacată este motivate sumar şi chiar contradictoriu, iar prevederile art. 187 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 au fost interpretate în mod diferit şi eronat de către instanţă, dar şi de către pârâtă, cu privire la aceeaşi situaţie şi la aceleaşi efecte juridice.
A mai apreciat recurentul că pentru constatarea stării de incompatiblitate, ca stare premergătoare conflictului de interese, este necesară existenţa evidentă a relei credinţe şi a intenţiei clare de fraudare a legii, nefiind suficient a se constata existenţa unui cumul de funcţii.
4. Apărările formulate de intimata-pârâtă
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii instanţei de fond.
5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs asupra excepţiei tardivităţii
Examinând cu prioritate excepţia invocată, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
În aceste condiţii, sentinţa nr. 3144 din 24 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menţionat.
Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată reclamantului la data de 11.01.2016, conform dovezii de comunicare aflate la fila x, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 29.01.2016 (data poştei plic dosar recurs) cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) anterior menţionat, împlinit la data de 27.01.2016.
Întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar Înalta Curte, înconformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 3144 din 24 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2019.