Nullity of extraordinary appeal for failure to articulate specific cassation grounds

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin Ordonanţa nr. 1/18.09.2015 pronunţată de către Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2014, s-a dispus, în ceea ce priveşte pe expertul A., care a efectuat lucrarea de specialitate din această cauză, stabilirea onorariului definitiv în cuantum de 18.000 RON, persoanele cercetate fiind obligate să plătească această sumă (3000 RON onorariu provizoriu plătit şi l5.000 RON diferenţă onorariu), precum şi 2.146 RON cheltuieli pentru efectuarea expertizei judiciare.

Prin această ordonanţă s-a motivat stabilirea acestei sume, ca fiind justificată în raport de complexitatea lucrării şi munca depusă, apreciindu-se că nu există temei pentru stabilirea onorariului definitiv în cuantum de 52.816 RON, chiar dacă persoanele cercetate nu numai că au fost de acord, dar au şi plătit 43.000 de RON în contul expertului, fără a exista o dispoziţie a comisiei în acest sens.

Împotriva Ordonanţei nr. 1/18.09.2015 expertul A. a formulat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 decembrie 2015, sub nr. x/2014/a1.

Prin decizia civilă nr. 278/09.02.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia de necompetenţă materială şi a trimis cauza "spre competentă soluţionare în fond la Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.10.2016, sub nr. x/2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 32 din 23 februarie 2017, Curtea de Apel Iaşi a respins cererea formulată de către expertul A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Integritate şi persoanele cercetate B. şi C..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs petentul A., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii privind acordarea onorariului de expert în cuantumul solicitat, respectiv de 52.816 RON.

Prin cererea de recurs, recurentul-petent a reluat, aproape integral şi în mod amplu, starea de fapt învederată şi în faţa primei instanţe, raportat la aspectele particulare ale cauzei, prezentând motivele pentru care se impunea, în opinia sa, admiterea integrală a cererii de acordare a onorariului de expert în cuantum de 52.816 RON.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând argumentele pentru care a apreciat că este neîntemeiată cererea de acordare a onorariului de expert în cuantum 52.816 RON, aşa cum a solicitat acesta.

II. Soluţia instanţei de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de reclamant neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.

Astfel, prin cererea de recurs, recurentul-petentul a preluat integral susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a se raporta la considerentele sentinţei atacate şi fără a le combate efectiv.

În condiţiile arătate, susţinerile recurentului-petent nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În absenţa unor critici aduse hotărârii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speţă, recurentul-petent nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de petentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de petentul A. împotriva sentinţei civile nr. 32 din 23 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2020.