Renunciation to judgment at extraordinary appeal stage triggers mandatory annulment of prior decision

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici:

- anularea rezultatelor concursului organizat la data de 26.04.2016, ora 10:00 pentru ocuparea funcţiei publice de director - Direcţia politica medicamentului şi a dispozitivelor medicale din cadrul Ministerului Sănătăţii;

- constatarea faptului că la subiectul nr. 3, în cuprinsul baremului de corectare, răspunsul corect îl reprezintă doar alin. (1) din art. 2 din Legea nr. 266/2008 (fapt recunoscut şi de ANFP prin adresa nr. x, 25129, 25043/30.06.2016, comunicată la data de 11.07.2016 în urma procedurii prealabile urmate conform art. 7 din Legea nr. 554/2004);

- acordarea punctajului corespunzător, ca urmare a reevaluării răspunsului la acest subiect;

- declararea ca admisă la proba scrisă a concursului organizat la data de 26.04.2016, ora 10:00 pentru ocuparea funcţiei publice de Director - Direcţia politica medicamentului şi a dispozitivelor medicale din cadrul Ministerului Sănătăţii;

- obligarea pârâtei ca, în urma reevaluării lucrării sale să republice rezultatele concursului, cu menţionarea sa ca fiind candidat admis la proba scrisă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 482 din 15 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, având ca obiect "anulare act administrativ".

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 482 din 15 februarie 2017, pronunţată de instanţa de fond, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, spre rejudecare în contradictoriu şi cu Ministerul Sănătăţii, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-pârâtă Agenţia naţională a Funcţionarilor Publici a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Prin cererea înregistrată la dosar la 12 martie 2020, recurenta-reclamantă A. a învederat că renunţă la judecarea cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii în primă instanţă, invocând dispoziţiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii în primă instanţă şi va dispune anularea sentinţei recurate, pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. [...]

(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. [...]"

Constatând că, în speţă, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii în primă instanţă, instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

De asemenea, Înalta Curte reţine faptul că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei-reclamante care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în raport de dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr. x/2016 şi, pe cale de consecinţă, va anula sentinţa civilă atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentei-reclamante A. la judecarea acţiunii sale, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Anulează sentinţa civilă nr. 482 din 15 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iulie 2020.