Revision request regarding public service suspension during municipal mandate declared inadmissible as new evidence and improper re-litigation

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2320 din 4 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 188 din 19 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 2320 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii se arată că în perioada 2008-2012 când a avut al doilea mandat de primar al oraşului Sălişte judeţul Sibiu, revizuentului i-a fost validată candidatura prin sentinţa civilă nr. 81/C/C/18.06.2008 pronunţată de către Judecătoria Sălişte în dosarul nr. x/2008. În dosarul menţionat exista şi decizia nr. 206/2008 a fostei D.G.F.P. Sibiu actualmente A.J.F.P. Sibiu, act prin care calitatea de funcţionar public de şef a Serviciului Fiscal Orăşenesc Sălişte judeţul Sibiu a fost suspendată, datorită operării suspendării de drept a raportului de serviciu care a fost menţinută până când revizuientul a pierdut alegerile de edil organizate în anul 2012. Prin decizia nr. 154/26.06.2012 a fostei Direcţii Generale a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu se precizează că "La data de 28.06.2012 domnului A., îi încetează suspendarea de drept a raportului de serviciu, ca urmare a încetării mandatului de primar al oraşului Sălişte.".

II. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la cererea de revizuire

Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 509 alin. (1) pct. I teza întâi din C. proc. civ. din 2010:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 teza întâi din C. proc. civ.:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."

Pe calea revizuirii - cale extraordinară de atac de retractare - se verifică îndeplinirea condiţiilor expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., fără a se putea proceda la o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea probatoriului administrat şi reanalizarea modului de aplicare a dispoziţiilor incidente cauzei, întrucât, în cadrul acestei căi de atac, nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

Prin criticile formulate, revizuentul tinde în realitate să obţină o rejudecare a cauzei.

Înalta Curte are în vedere la pronunţarea prezentei decizii, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Prin respingerea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat toate susţinerile recurentului şi pe baza probelor administrate a constatat că recursul formulat împotriva sentinţei nr. 188/2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia este nefondat.

Referitor la pretinsele înscrisuri noi, Înalta Curte constată că aceste înscrisuri existau la momentul pronunţării deciziei a cărei revizuire se cere şi, aşa cum rezultă din considerentele deciziei 2320/2018, acestea au fost invocate în cursul procesului, au fost analizate de către instanţa de control judiciar, astfel că nu îndeplinesc cerinţa de "înscrisuri noi", pentru a putea fi admisibil acest motiv de revizuire.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. 3din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Decizie nr. 2320 din 04 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.