Extraordinary appeal against nullity of health insurance recourse declared inadmissible for lack of material error

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4495 din 13 decembrie 2018, a constatat nul recursul formulat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 3268 din 9 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva deciziei nr. 4495 din 13 decembrie 2018, a formulat contestaţie în anulare Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

În motivarea contestaţiei în anulare se susţine că recursul formulat în dosarul cu datele de identificare de mai sus a fost transmis prin fax, iar confirmarea de transmitere a faxului a făcut dovada deplină a transmiterii în integralitate a celor 8 pagini ale motivelor de recurs.

Ulterior, instanţa de control judiciar a pus în vedere CNAS să transmită în original motivele de recurs transmise prin fax, având în vedere faptul că cererea de recurs depusă prin fax conţinea pe paginile 2, 3, 5, 6, 7 şi 8 anumite menţiuni şi, intercalat, pe paginile 1 şi 4 text imprimat.

Se mai arată că în mod eronat instanţa a apreciat faptul că momentul la care CNAS a motivat recursul a fost data de 14.06.2016, ca urmare a transmiterii de către CNAS a motivelor de recurs în original, la solicitarea instanţei de judecată, având în vedere faptul că CNAS a transmis prin fax motivele de recurs semnate şi motivate la data de 11.03.2016, confirmarea de transmitere a faxului făcând dovada acestui lucru.

Mai mult, în mod eronat instanţa a făcut menţiunea că partea are obligaţia de a se asigura că mijloacele prin care comunică actele de procedură asigură transmiterea textului actului, având în vedere faptul că dovada transmiterii motivelor de recurs prin fax de către CNAS nu cuprinde erori, făcând dovada transmiterii acestora în integralitate.

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă.

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., reglementează contestaţia în anulare specială, acestea se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare.

Se reţine, aşadar, că pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres şi limitativ prevăzute de lege (necompetenţa, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, nepronunţarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).

Înalta Curte constată că în cauza de faţă aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a fi aplicabile în speţă aceste prevederi, ar fi trebuit ca hotărârea pronunţată de o instanţă de recurs să fie rezultatul unei erori materiale, or, în cauză, nu se poate susţine că ne aflăm în prezenţa acestei situaţii.

Erorile invocate de contestatoare nu pot forma obiectul remedierii pe calea contestaţiei în anulare pentru că exced voinţei legiuitorului, exced prevederilor art. 503 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare.

Prin urmare, în mod corect, instanţa supremă a declarat nul recursul formulat în prezenta cauză, pe motiv că recursul "nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor", fiind în sarcina părţii obligaţia de a se asigura că mijloacele prin care comunică actele de procedură asigură transmiterea textului actului (art. 149 alin. (4) coroborat cu art. 154 alin. (6).

Prin urmare, în cauză nu este incidentă nici ipoteza greşelii materiale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Deşi formal contestatoarea şi-a fundamentat cererea pe aceste dispoziţii legale, în realitate aspectele învederate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de legiuitor.

Din analiza textelor legale anterior citate rezultă că un exerciţiu legal al contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, este condiţionat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 503 alin. 1şi respectiv art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 503, coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare de faţă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva Deciziei nr. 4495 din 13 decembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.