Tax authority's suspension of tax challenge annulled; appeal rejected, taxpayer wins right to merits review.

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice, solicitând, în principal, anularea Deciziei nr. 224/05.09.2016 cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei, anularea Deciziei de impunere nr. x/23.03.2015, anularea Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/23.03.2015, anularea bazelor impozabile stabilite suplimentar, anularea obligaţiilor de plată suplimentare stabilite în sarcina sa, în cuantum total de 8.122.258 RON, din care 3.932.083 RON impozit pe profitul suplimentar, inclusiv accesorii 622.548 RON, reprezentând TVA neadmisă la deducere şi 3.337.453 RON, reprezentând TVA respinsă la rambursare şi accesorii aferente TVA în cuantum de 230.174 RON.

În subsidiar, a solicitat anularea Deciziei nr. 224/05.09.2016 cu privire la suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, obligarea ANAF la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative depusă sub nr. A SPL 896/04.05.2015, cu obligarea pârâtei ANAF la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2417 din 19 iunie 2017, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sectorului 1 a Finanţelor Publice, a respins capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 224/05.09.2016, formulat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice Bucureşti, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, a respins capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. x/23.03.2015, anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.03.2015, anularea bazelor impozabile stabilite suplimentar şi a obligaţiilor de plată suplimentare în cuantum total de 8.122.258 RON, precum şi cererea în rambursarea sumei de 3.337.453 RON, ca inadmisibile, a anulat Decizia nr. 224/05.09.2016, emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative şi a obligă pârâta ANAF la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative înregistrată sub nr. A-SPL 896/04.05.2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că măsura de suspendare a soluţionării contestaţiei este, aşadar, legală şi temeinică, întrucât prin pronunţarea Deciziei nr. 224/05.09.2016, ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a îndeplinit dispoziţiile legale prevăzute de art. 214 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la momentul efectuării inspecţiei fiscale, a luat în considerare faptul că actele administrativ fiscale contestate fac obiectul cercetărilor penale efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul penal nr. x/2014, care este abilitată să se pronunţe asupra realităţii operaţiunilor înregistrate de A., urmând ca la momentul soluţionării definitive a cauzei să fie reluată procedura administrativă de soluţionare, potrivit legii.

Având în vedere că în timpul inspecţiei fiscale nu s-a putut stabili realitatea operaţiunilor desfăşurate între B. S.R.L. şi A. S.R.L., este nelegală şi netemeinică concluzia instanţei că cercetările penale o vizează pe societatea B. S.R.L. şi că aceasta "nu o transformă însă pe reclamantă într-o persoană suspectată a săvârşi fapte penale".

În ceea ce priveşte Decizia nr. 5547/04.06.2013 pronunţată anterior de Înalta Curte si Justiţie in dosarul nr. x/2011, recurenta arată că prin Decizia nr. 243/09.09.2010, Direcţia Generală de Soluţionarea a Contestaţiilor a dispus suspendarea până la finalizarea laturii penale a soluţionării contestaţiei formulate de A. împotriva Deciziei de impunere nr. x/05.11.2009, emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, pentru suma de 8.122.258 RON reprezentând impozit pe profit, taxă pe valoarea adăugată şi accesorii aferente acestora.

În emiterea deciziei, organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut că organele de inspecţie fiscală, ca urmare a verificării relaţiei comerciale dintre A. şi B. S.R.L., au constatat că în speţă se ridică problema realităţii operaţiunilor economice, respectiv că există suspiciuni că A. a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă aprovizionări cu cereale de la B. S.R.L., care la rândul ei, prin operaţiuni fictive a creat aparenţa de legalitate a intrărilor de mărfuri făcute în alte condiţii decât cele legale, prin documente de achiziţii neconforme cu realitatea. Totodată, pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie era înregistrat dosarul penal nr. x/2009 din data de 13.05.2009, în care se efectuau acte premergătoare faţă de reprezentanţii A. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute la art. 8 şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, având în vedere suspiciunile de evaziune fiscală privind tranzacţii fictive cu cereale.

Împotriva Deciziei nr. 243/09.09.2010, A. a formulat acţiune, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2011, iar instanţa de judecată, prin sentinţa civilă nr. 7774/20.12.2011, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.

Prin Decizia nr. 5547/04.06.2013, irevocabilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul promovat de societate împotriva sentinţei civile nr. 7774/20.12.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a înlăturat măsura suspendării dispuse prin Decizia nr. 243/09.09.2010 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiei, obligând-o pe aceasta să soluţioneze pe fond contestaţia A. pentru suma de 8.122.258 RON.

Ca urmare a hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a procedat la analizarea pe fond a contestaţiei formulate de A. împotriva Deciziei de impunere nr. x/05.11.2009 emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, emiţând în acest sens Decizia nr. 252/23.08.2013, prin care s-a dispus desfiinţarea parţială a actului administrativ fiscal atacat, pentru suma totală de 8.122.258 RON, reprezentând: impozit pe profit, TVA şi accesorii aferente acestora, urmând ca organele de inspecţie fiscală, prin alte persoane decât cele care au întocmit decizia de impunere contestată, să procedeze la o noua verificare a aceleiaşi perioade şi aceluiaşi tip de obligaţie fiscală ţinând cont de prevederile legale aplicabile în speţa precum şi de cele precizate prin decizie.

Reverificând aceleaşi perioade şi acelaşi tip de impozit, organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice au emis Raportul de inspecţie fiscală nr. x/23.03.2015, care a stat la baza întocmirii Deciziei de impunere nr. x/23.03.2015, prin care au fost stabilite în sarcina A. aceleaşi obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 8.122.258 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA şi accesorii aferente acestora.

Împotriva Deciziei de impunere nr. x/23.03.2015, emisă de Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.03.2015, ca urmare a reverificării, la data de 04.05.2015, A. a formulat contestaţie.

În vederea soluţionării contestaţiei, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, prin adresa nr. x - SLP 896/04.02.2016, a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, să precizeze dacă A. sau reprezentanţii săi, au vreo calitate într-un dosar referitor la achiziţiile sale de cereale, ca urmare a transmiterii de către Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.03.2015, la solicitarea organelor de cercetare penală.

Prin adresa din 07.04.2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a comunicat faptul că "aspectele legate de activitatea A. S.R.L. privind achiziţionarea de produse cereale livrate de B. S.R.L. ş.a. fac obiectul dosarului nr. x/2014, urmare disjungerii date prin ordonanţa din 14.11.2014, dosar nr. x/2009, în care s-a clasat cauza cu privire la infracţiunile săvârşite de societăţile C. S.R.L., D. S.R.L., E. SRL".

În consecinţă, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţilor a procedat la analizarea contestaţiei în funcţie de prevederile legale incidente în speţă şi a emis Decizia nr. 224/05.09.2016, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de A. împotriva Deciziei de impunere nr. x/23.03.2015 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.03.2015 încheiat de către organele de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice pentru suma totală de 8.122.258 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA şi accesorii aferente acestora, până la finalizarea laturii penale.

În emiterea deciziei, organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut că organele de inspecţie fiscală, ca urmare a verificării relaţiei comerciale dintre A. şi B. S.R.L., au constatat că în speţă se ridică problema realităţii operaţiunilor economice, respectiv că există suspiciuni că A. a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă aprovizionări cu cereale de la B. S.R.L., care la rândul ei, prin operaţiuni fictive a creat aparenţa de legalitate a intrărilor de mărfuri făcute în alte condiţii decât cele legale, prin documente de achiziţii neconforme cu realitatea, în condiţiile în care pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie se află înregistrat dosarul penal nr. x/2014, urmare a disjungerii date prin ordonanţa din 14.11.2014, dosar nr. x/2009, în care se efectuează acte premergătoare referitoare la aspectele legate de activitatea A. privind achiziţionarea de produse cerealiere livrate de B. S.R.L.. Contrar celor reţinute de instanţa de fond, documentele existente la dosarul cauzei confirmă existenta unui dosar de cercetare penală vizând pe A. S.R.L..

Recurenta consideră că între stabilirea obligaţiilor fiscale constatate prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/23.03.2015 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. x/23.03.2015, contestată, şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativă.

În susţinerea recursului sunt redate şi indicate texte de lege incidente pricinii precum şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că organele fiscale au procedat la demararea unei inspecţii fiscale generale la S.C. A. S.R.L., care s-a derulat în perioadele 04.06.2009 - 25.09.2009 şi 28.10.2009 - 04.11.2009, finalizată cu emiterea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/05.11.2009, prin care s-au stabilit obligaţii fiscale suplimentare în sarcina contribuabilului în sumă de 8.122.258 RON.

În acest sens, la data de 05.11.2009 a fost emisă Decizia de impunere nr. x, prin care aceste obligaţii fiscale au fost impuse reclamantei, pe motiv că aceasta în cursul anului 2008 a achiziţionat de la S.C. B. S.R.L., în baza contractelor de vânzare cumpărare şi a facturilor de marfă, cereale expediate în condiţii de livrare ex-works - depozitare F. S.R.L., transportul căzând astfel în sarcina S.C. B. S.R.L.:

Sumele au fost imputate reclamantei pe motiv că suma de 20.616.418 RON reprezintă contravaloarea cerealelor pentru care nu s-a putut stabili realitatea tranzacţiilor cu ocazia inspecţiei fiscale, astfel că această sumă a fost apreciată cheltuială nedeductibilă. De asemenea, nu a fost acordat drept de deducere pentru TVA aferent achiziţiei de cereale, reţinând că pe facturi nu este înscrisă data livrării bunurilor, precum şi alte neconcordanţe suplimentare.

Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva Deciziei de impunere nr. x/2009, care însă a fost suspendată de organul competent în soluţionarea acesteia, prin Decizia 243/2010, ocazie cu care s-a reţinut ca temei al suspendării că pe rolul Parchetului ÎCCJ - DNA există dosarul penal nr. x/2009 în care sunt cercetaţi reprezentanţii reclamantei, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005. La momentul emiterii deciziei de suspendare a soluţionării contestaţiei actele în dosarul penal erau în faza premergătoare.

Prin Decizia nr. 243/09.09.2010 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în ceea ce priveşte punctul 1 din această decizie, organul fiscal a dispus suspendarea soluţionării contestaţie subscrisei privind suma totală de 8.122.258 RON, reprezentând impozit pe profit, T.V.A. şi accesorii, până la finalizarea cercetărilor de urmărire penală efectuate în cauză.

Împotriva Deciziei nr. 243/09.09.2010 reclamanta a formulat cotestaţie în instanţă, iar prin sentinţa civilă nr. 7774 din 20.12.2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată.

Prin Decizia nr. 5547 din 4.06.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2011 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 7774 din 20.12.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Instanţa supremă a dispus modificarea sentinţei atacate, în sensul că admite acţiunea şi anulează în parte Decizia nr. 243/09.09.2010 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu referire la punctul 1 din decizie, şi în consecinţă, înlătură măsura suspendării şi obligă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să soluţioneze contestaţia pentru suma de 8.122.258 Iei şi o obligă pe aceasta la plata sumei de 6.000 RON cheltuieli de judecată.

Contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere xl 74/23.02.2015 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost soluţionată prin Decizia nr. 224/05.09.2016 prin care, pentru a doua oară Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a suspendat soluţionarea contestaţiei până la finalizarea cercetărilor de urmărire penală efectuate în cauza.

Prin Decizia nr. 224/05.09.2016 parata a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei motivat de faptul că pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie se află înregistrat dosarul penal nr. x/2014, urmare a disjungerii date prin Ordonanţa din 14.11.2014, dosar nr. x/2009, în care se efectuează acte premergătoare referitoare la aspectele legate de activitatea subscrisei privind achiziţionarea de produse cerealiere livrate de G. S.R.L. - fosta B. S.R.L..

Astfel, în prezentul dosar instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi a anulat Decizie nr. 224/05.09.2016 emisă de A.N.A.F. şi a obligat-o pe aceasta la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative înregistrată sub nr. A-SPL 896/04.05.2015.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că, în cauză, nu sunt îndeplinite prevederile art. 241 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 potrivit cărora:

"Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a)organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă."

In mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta este temeiul suspendării contestaţiei administrative împotriva Deciziei de impunere nr. x/23.03.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/23.03.2015, dispusă de ANAF, reţinându-se prin Decizia nr. 244/2016 că există indicii cu privire la săvârşirea unei infracţiuni care are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată.

De asemenea, în mod temeinic s-a reţinut că nu există diferenţe de substanţă, nici în primul caz şi nici în al doilea caz nefiind vorba de începerea urmăririi penale, ori despre existenţa unei sesizări cu privire la comportamentul infracţional al intimatei.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte constată că cercetările penale ce fac obiectul dosarului disjuns din dosarul penal nr. x/2009 nu o vizează în mod direct pe intimată, din niciunul dintre înscrisurile prezentate nerezultând un astfel de indiciu, ci priveşte exclusiv pe furnizorul/partenerul comercial al acesteia, S.C. B. S.R.L., fiind absolut firesc ca, odată cu verificarea acestui agent economic să fie verificate toate relaţiile sale comerciale, implicit cele derulate cu intimata.

Instanţa de fond a reţinut că asupra aspectului anterior menţionat s-a pronunţat deja cu putere de lucru judecat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 5547/04.06.2013. Ulterior pronunţării acestei decizii nu a mai fost formulat vreun alt act de sesizare de către organul fiscal cu privire la existenţa unor indicii referitoare la săvârşirea unor fapte penale.

Din actele dosarului rezultă că persoana cercetată penal cu privire la care există suspiciunea săvârşirii unor fapte care cad sub incidenţa legii penale este S.C. B. S.R.L., iar simpla existenţă a unei relaţii comerciale între cele două societăţi nu este de natură a da naştere unor indicii cu privire la complicitatea acestora la săvârşirea faptelor cercetate.

Faţă de situaţia de fapt, în mod corect instanţa de fond a reţinut că, în continuare sunt incidente dezlegările date de instanţa supremă, în condiţiile în care nu există elemente de fapt noi care, prin raportare la condiţiile art. 214 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 să justifice măsura suspendării.

De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că în normele fiscale, în situaţia în care se apreciază că documentele justificative prezentate de contribuabil nu fac dovadă asupra realităţii operaţiunilor economice, există sancţiuni specifice de ordin fiscal, iar din acest punct de vedere organul de soluţionare a contestaţiei are la îndemână suficiente pârghii de verificare a acestor aspecte pentru a dispune cu privire la legalitatea actelor administrativ fiscale, fără a fi nevoit să aştepte rezultatul cercetărilor penale efectuate într-un dosar care îl priveşte pe altul.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 2417/2017 din 19 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.