Exclusion of tax inspection report from judicial challenge as non-fiscal administrative act under tax procedure law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the plaintiff company, upholding the first-instance judgment that rejected the administrative action. The dispute concerned a challenge to a partial administrative decision by the environmental fund administration, which had annulled a fiscal assessment and ordered a new one but failed to explicitly rule on the annulment of a prior tax inspection report that the taxpayer had jointly contested. The court held that the appeal was unfounded because the tax inspection report did not constitute a "fiscal administrative act" capable of being directly challenged under the fiscal procedure law, thereby confirming that only the final fiscal assessment or title of credit is subject to administrative contestation; the relevant legal bases were Articles 268, 279, and 281 of Law 207/2015, Article 20(3) of Law 554/2004, and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 496 alin. (1) C. proc. civ; Exclusion of tax inspection report from judicial challenge as non-fiscal administrative act under tax procedure law: The dispute concerned a challenge to a partial administrative decision by the environmental fund administration, which had annulled a fiscal assessment and ordered a new one but failed to explicitly rule on the annulment of a prior tax inspection report that the taxpayer had jointly contested. The court held that the appeal was unfounded because the tax inspection report did not constitute a "fiscal administrative act" capable of being directly challenged under the fiscal procedure law, thereby confirming that only the final fiscal assessment or title of credit is subject to administrative contestation; the relevant legal bases were Articles 268, 279, and 281 of Law 207/2015, Article 20(3) of Law 554/2004, and Article 496(1) of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain procedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Procedural rule cited in the dispositive governing the application of the Code of Civil Procedure to the review proceedings.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Administraţia Fondului pentru Mediu, Direcţia Inspecţie Fiscală/Serviciul Inspecţie Fiscală III, anularea parţială a Deciziei nr. 92/10.06.2016 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu, obligarea acesteia la emiterea unei decizii prin care să desfiinţeze raportul de inspecţie fiscală nr. x/15.04.2016, cu cheltuieli de judecată.
La primul termen de judecată, reclamanta a făcut precizarea cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere că solicită ca instanţa să anuleze raportul de inspecţie fiscală nr. x/15.04.2016 emis de Administraţia Fondului pentru Mediu.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 215 din 9 decembrie 2016, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, excepţie invocată de acest pârât şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi, totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Fondului pentru Mediu şi Direcţia Inspecţie Fiscală/Serviciul Inspecţie Fiscală III.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond nu a analizat susţinerile referitoare la faptul că Decizia nr. 92/10.06.2016 a soluţionat parţial contestaţia. În principal s-a susţinut că aceasta decizie nu a soluţionat capătul de cerere al contestaţiei referitoare la anularea raportului de inspecţie fiscală nr. x/15.04.2016 întocmit de AFM.
Instanţa de fond a procedat la analiza raportului de inspecţie fiscală şi a concluzionat că împotriva acestuia nu poate fi formulată contestaţie administrativă. Instanţa era datoare să observe faptul că decizia nr. 92/10.06.2016 nu cuprinde nicio soluţie dată contestaţiei sub aspectul solicitării anulării raportului de inspecţie fiscală. Necuprinzând nicio prevedere referitoare la acest aspect, decizia este nelegală şi netemeinică. Organul emitent era obligat să soluţioneze contestaţia sub toate motivele invocate.
Cu toate că a fost admisă contestaţia, autoritatea emitentă a dispus desfiinţarea doar a deciziei de impunere nr. x/15.04.2016 şi emiterea unei noi decizii de impunere. În decizia nr. 92/10.06.2016 nu s-a făcut în niciun moment referire la raportul de inspecţie fiscală, în sensul anulării sau menţinerii acestuia, deşi contestaţia a fost admisă.
Din aceste motive, acţiunea vizează anularea parţială a Deciziei nr. 92/10.06.2016 şi obligarea AFM la emiterea unei decizii prin care să se dispună desfiinţarea raportului de inspecţie fiscală nr. x/15.04.2016 şi emiterea unei decizii de verificare, în urma căreia să se încheie un nou raport fiscal şi eventual dacă se va impune, noua decizie.
Recurenta mai arată că nu solicită anularea Deciziei nr. 92/10.06.2016 în ceea ce priveşte dispoziţia acesteia de desfiinţare a deciziei nr. 53/15.04.2016, parte din decizie considerată legală şi temeinică.
În opinia recurentei instanţa de fond nu a observat acest motiv de nelegalitate şi netemeinicie parţială invocat, şi a procedat la analiza raportului de inspecţie fiscală.
Împrejurarea că raportul de inspecţie fiscală se poate ataca sau nu cu o contestaţie administrativă este indiferent la situaţia concretă expusă, atât timp cât organul emitent pur şi simplu a omis să soluţioneze în integralitate contestaţia. Este adevărat că s-a solicitat instanţei anularea raportului de inspecţie fiscală, însă prioritar era ca instanţa de fond să analizeze faptul că decizia nr. 92/10.06.2016 nu a soluţionat în mod integral contestaţia administrativă.
În condiţiile în care reclamanta a contestat împreună atât raportul de inspecţie fiscală nr. x/15.04.2016 cât şi decizia de impunere nr. x/15.04.2016, A.F.M. avea obligaţia de a examina şi motivele de contestare a raportului de inspecţie fiscală.
Recurenta consideră că, în cauză, sunt situaţii contradictorii, şi anume:
- Raportul de inspecţie fiscală nr. x/15.04.2016 a fost contestat însă Decizia nr. 92/10.06.2016 nu a făcut absolut nicio referire despre acest raport, rămânând în fiinţă acest raport;
- Decizia de impunere nr. x/15.04.2016 a fost contestată, iar Decizia nr. 92/10.06.2016 a desfiinţat această decizie;
- Decizia de impunere nr. x/07.07.2016 a fost emisă în baza unei decizii - 92/10.06.2016 care a desfiinţat altă decizie şi în baza aceluiaşi raport de inspecţie fiscală contestat, dar asupra căruia organul emitent nu s-a pronunţat prin decizia nr. 92/10.06.2016.
În aceste condiţii, decizia nr. 92/10.06.2016 are un conţinut contradictoriu:
De asemenea, recurenta critică pe fond actele contestate.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Ministerul Mediului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin decizia de impunere x/15.04.2016, s-au stabilit în sarcina societăţii reclamante obligaţii de plată suplimentare la fondul de mediu de 4.150.146 RON.
Reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei de impunere şi împotriva raportului de inspecţia fiscală nr. x/15.04.2016, iar prin decizia nr. 92/10.06.2016 a Administraţiei Fondului pentru Mediu s-a admis contestaţia şi s-a dispus desfiinţarea deciziei de impunere nr. x/15.04.2016 şi emiterea unei noi decizii de impunere. Ulterior, organul fiscal emite o nouă decizie de impunere, nr. 53/10.06.2016, în baza Deciziei 92/10.06.2016, stabilind obligaţii fiscale în sarcina reclamantei de 381.707 RON.
Recurenta-reclamantă este nemulţumită de împrejurarea că organul de soluţionare a contestaţiei nu a anulat prin decizia 92 din 10.06.2016 şi raportul de inspecţie fiscală nr. x/15.04.2016, deşi a solicitat expres acest lucru.
Potrivit art. 268 din Legea 207/2015, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit prezentului titlu.
De asemenea, conform art. 279 din acelaşi act normativ, în cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat, iar conform art. 281 al (2), deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că raportul de inspecţie fiscală la care face referire recurenta-reclamantă nu constituie un act administrativ fiscal în sensul textelor de mai sus, actul administrativ fiscal fiind actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 215/2016 din 9 decembrie 2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.