Admissibility of direct judicial challenge to verification report before administrative objection procedure concludes under European funds regulation

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale -Direcţia Generală de Control Antifraudă şi Inspecţii, a solicitat anularea Notei de constatare (Raport de verificare) nr. x/15.12.2015, comunicată la data de 24.12.2015, respectiv anularea sancţiunii financiare propuse pentru S.C. A. S.R.L., privind implementarea Contractului de Finanţare nr. x/04.04.2011, B., judeţ Suceava.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3904 din 7 decembrie 2016, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. SRL-prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L.a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că sentinţa este nelegală în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a fondului cauzei, în situaţia dată fiind aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a următoarelor norme de drept material: art. 21 alin. (19) şi 20, art. 46, art. 50 alin. (2), art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând faptul că doar decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată la instanţele de contencios administrativ, raportat la prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Obiectul acţiunii este reprezentat de solicitarea de anulare a Raportului de verificare nr. x/15.12.2015.

Conform art. 21 alin. (19) şi 20 din O.U.G. nr. 66/2011 procesul-verbal este un act administrativ şi reprezintă titlu de creanţă.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Deci, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe.

În opinia recurentei, procesul-verbal întruneşte condiţiile unui act administrativ, raportat la definiţia dată de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, recurenta consideră că nu numai decizia de soluţionare a contestaţiei poate fi atacată la instanţă ci şi procesul-verbal, instanţa admiţând în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă.

În susţinerea recursului sunt redate şi indicate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat anularea Raportului de verificare nr. x încheiat de o echipă de control din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin care, la pct. 4 "Propuneri" s-a propus, printre altele, ca o copie a prezentului raport să fie comunicată Departamentului pentru Luptă Antifraudă dar şi, "întocmirea Notei de constatare şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit prin Cererile de rambursare nr. x şi nr. 5".

Împotriva acestei note, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie, înregistrată sub nr. x/25.01.2016 la ministerul pârât, nesoluţionată, pe fond, până la această dată de autoritatea competentă.

Totodată, din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă este beneficiarul Contractului de finanţare nr. x/04.04.2011, încheiat pentru finanţarea proiectului "B., judeţ Suceava" iar prin Decizia nr. 305462/29.01.2016, ministerul pârât a suspendat soluţionarea contestaţiei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., până la primirea notei de control a Departamentului pentru Luptă Antifraudă.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat doar anularea Raportului de verificare nr. x (Notei de constatare) nefiind formulat un capăt de cerere prin care să se solicite anularea Deciziei prin care autoritatea publică pârâtă a suspendat soluţionarea contestaţiei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., până la primirea notei de control a Departamentului pentru Luptă Antifraudă.

În cauză, autoritatea competentă nu s-a pronunţat asupra fondului contestaţiei cu care a fost învestită de recurenta-reclamantă, iar pe de altă parte, instanţa nu a fost învestită cu un capăt de cerere prin care să fi solicitat anularea Deciziei de suspendare şi obligarea la soluţionarea pe fond a contestaţiei.

Conform prevederilor Capitolului V - "Contestarea titlurilor de creanţă emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli" din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată):

"Capitolul V - Contestarea titlurilor de creanţă emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli

Secţiunea 1 - Dispoziţii generale

Art. 46. - (1) Împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătura dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condiţiile legii.

(3) Este îndreptăţit la contestaţie debitorul, personal sau prin reprezentant legal.

Secţiunea a 2-a - Soluţionarea contestaţiilor administrative împotriva titlurilor de creanţă

Art. 47. - (1) Contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, şi trebuie să conţină următoarele elemente:

a) datele de identificare a contestatarului;

b) obiectul contestaţiei;

c) motivele de fapt şi de drept;

d) dovezile pe care se întemeiază;

e) semnătura contestatarului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila, în cazul persoanelor juridice.

(2) Dovada calităţii de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

(3) Obiectul contestaţiei administrative îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanţei bugetare care reprezintă titlu de creanţă.

(4) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere.

(5) Contestaţia administrativă se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă care este contestat şi nu este supusă taxelor de timbru.

Art. 48. - (1) În situaţia în care autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă în aplicarea prevederilor art. 21 constată că în contestaţie nu sunt cuprinse toate informaţiile prevăzute la art. 47 alin. (2), va cere contestatarului ca, în termen de 5 zile de la înştiinţarea prin care i se aduce la cunoştinţă această situaţie, să completeze contestaţia.

(2) În cazul în care contestatarul nu se conformează obligaţiei impuse la art. 47 alin. (2), contestaţia va fi respinsă fără a se proceda la analizarea fondului.

Art. 49. - (1) Contestaţia poate fi retrasă de contestatar până la soluţionarea acesteia.

(2) Prin retragerea contestaţiei, contestatarul nu pierde dreptul de a înainta o nouă contestaţie în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

Art. 50. - (1) Autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunţa prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestaţiei sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz.

(2) Autoritatea publică competentă cu soluţionarea contestaţiei poate suspenda, prin decizie motivată, procedura de soluţionare atunci când:

a) structura de control care a efectuat activitatea de verificare prevăzută la art. 21 a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni, a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă;

b) soluţionarea cauzei depinde în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

c) soluţionarea cauzei depinde de reanalizarea cererii de plată şi a tuturor documentelor ce au stat la baza emiterii titlului de creanţă pentru beneficiarii persoane fizice sau juridice îndreptăţite să primească, numai pe baza unei cereri de plată, subvenţii ori ajutoare care sunt finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora în cadrul politicii agricole comune şi din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

(3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.

(4) În cazul admiterii contestaţiei, se decide anularea titlului de creanţă atacat şi, după caz, emiterea unui nou titlu, care va avea în vedere strict considerentele deciziei.

(5) Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea contestatarului o situaţie mai grea în propria sa cale de atac.

(6) Decizia autorităţii se va comunica debitorului în termen de 5 zile lucrătoare de la pronunţare.

(7) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanţă.

(8) Prevederile alin. (7) nu aduc atingere dreptului contestatarului sau al împuternicitului acestuia de a cere suspendarea executării titlului de creanţă, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(9) Instanţa competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Art. 51. - (1) Decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

(2) Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

În raport cu dispoziţiile citate, Înalta Curte reţine că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, iar criticile formulate de recurenta-reclamantă sunt nefondate.

În mod judicios judecătorul fondului a constatat că, anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, nu a fost definitivată procedura administrativă prevăzută de dispoziţiile citate anterior, în vigoare la data emiterii notei de constatare ce formează obiectul acţiunii.

Potrivit dispoziţiilor menţionate, împotriva titlului de creanţă, reprezentat de nota de constatare se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, iar, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei poate fi atacată la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C.. împotriva sentinţei civile nr. 3904 din 7 decembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.