Classification of linked enterprises as medium-sized entities triggering reduction of non-reimbursable aid intensity under Law 346/2004

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate(D.G.P.C.), anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.09.2015 încheiat de către pârâtă, prin care a fost obligată la restituirea sumei de 57.899,10 RON reprezentând 10% fonduri nerambursabile aferente Contractului nr. x/30.09.2013 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 41343 din 14.09.2015 prin care a fost respinsă plângerea sa.

Prin cererea completatoare s-a solicitat anularea Procesului-verbal rectificativ de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.11.2015 încheiat de pârâtă, prin care s-a stabilit obligarea societăţii reclamante la restituirea sumei de 96.498,50 RON reprezentând 10% din valoarea fondurilor nerambursabile aferente Contractului nr. x/30.09.2013 precum şi a Deciziei nr. 1681 din 03.02.2016 de respingere a contestaţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2792 din 28 septembrie 2016, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, prin Ministerul Finanţelor Publice.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod netemeinic instanţa de fond a respins, în cadrul probei cu înscrisuri, proba prin care s-a solicitat emiterea unei adrese către Oficiul Teritorial de Muncă pentru a comunica numărul mediu de salariaţi pentru ani 2012 şi 2013,conform registrelor aflate la Inspecţia Muncii, proba esenţială în stabilirea categoriei de întreprindere mică a firmei.

Recurenta-reclamantă precizează că a făcut dovada în faţa instanţei de fond că a făcut demersurile necesare în acest sens la aceasta instituţie, dar nu a primit niciun răspuns.

În mod cu totul neîntemeiat instanţa de fond a apreciat ca neutilă cauzei această probă şi a apreciat că stabilirea categoriei în care se află firma îi revine instanţei.

Totodată, instanţa încălcând prevederile legale nu a avut în vedere faptul că în cadrul şedinţei 13.04.2016 s-a dezbătut fondul cauzei, ulterior instanţa a repus cauza pe rol, iar în cadrul sentinţei nr. 2792 pronuţată în data de 20.09.2016, nu s-a avut în vedere şi încheierea anterioară în care s-a dezbătut fondul cauzei şi a omis faptul că această sentinţă face parte integrantă din sentinţa pronunţată.

În mod cu totul eronat s-a retinut, în cea ce priveşte situaţia salariaţilor societăţilor legate, pentru perioada analizată că la 31.12.2011 S.C. A. S.R.L. avea 8, S.C. B. S.R.L. avea 34, S.C. C. S.R.L. avea 8, S.C. D. S.R.L. avea 0, S.C. E. S.R.L. avea 2.

De asemenea, la 31.12.2012 situaţia salariaţilor societăţilor legate s-a reţinut a fi următoarea: S.C. A. S.R.L. cu 7, S.C. B. S.R.L. cu 34, S.C. C. S.R.L. cu 8. S.C. D. S.R.L. cu 1 şi S.C. E. S.R.L. cu 2.

Prin urmare, a reţinut autoritatea de control că S.C. A. S.R.L. avea calitatea de întreprindere mijlocie, întrucât avea un număr total de 52 de salariaţi. Atât timp cât legiuitorul a prevăzut faptul că numărul mediu de salariaţi se determină în baza registrelor deţinute de inspecţia muncii, soluţia instanţei este netemeinică deoarece la dosarul cauzei nu există aceste date.

În mod cu totul eronat s-a avut în vedere faptul că aceste constatări ale situaţiei de fapt reţinute de organele de control nu au fost contestate de reclamantă, constatări ce rezultă şi din documentaţia depusă la dosarul cauzei. Apărarea societăţii reclamante în această privinţă fiind aceea că s-a avut în vedere numărul de salariaţi pentru anul 2010 şi 2011 ceea ce nu se susţine întrucât, din actele cauzei rezultă că a fost avut în vedere numărul de angajaţi la data depuneri cererii (adică 10.07.2012) şi anul anterior depunerii acesteia, adică 2011. Or, potrivit art. 44din Legea nr. 346/2004, forma în vigoare la momentul verificării şi emiterii actelor: (1) întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi;

Recurenta arată că a contestat aceste fapte reţinute de pârâtă atât prin cererea de chemare în judecată cât şi în faţa instanţei în cadrul şedinţei din 13.04.2016 când s-a dezbătut pentru prima oară fondul cauzei.

Modul în care echipa de control a interpretat faptul că societatea S.C. A. S.R.L. "nu se încadrează în categoria întreprinderilor mici la data semnării contractului de finanţare şi nu trebuia să beneficieze de asistenţa financiară nerambursabilă în procent de 60% din total costuri eligibile" nu respectă prevederile legale prevăzute de Legea nr. 346/2004 coroborată cu Legea 31/1990.

Ca urmare a întocmirii listei de verificare conform Instrucţiunii nr. 4254/26.02.2015, S.C. A. S.R.L. şi are asociaţi pe domnul F. 50% şi S.C. B. S.R.L. 50% . La rândul sau, şi S.C. B. S.R.L. este deţinută de F. 50% şi G. 50%.

La momentul depunerii Cererii de Finanţare, S.C. A. S.R.L. în mod corect s-a declarat întreprindere parteneră cu S.C. B. S.R.L. şi întreprindere mică.

F. mai deţine 25% din S.C. C. S.R.L unde mai sunt asociaţi G. 25% şi S.C. B. S.R.L. 50% şi 90% din D. S.R.L, restul aparţinând lui G..

Pârâta nu face diferenţa aşa cum prevede Legea 346/2004 între întreprindere legată şi întreprindere parteneră. Conform prevederilor legale calculul numărului de angajaţi raportat în formularul D -"Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM" pentru exerciţiul financiar 2012 s-a făcut ţinând cont de normele stipulate în Legea 346/2004 şi Ghidul utilizatorului, respectiv:

SC A. S.R.L. este întreprindere legată cu S.C. D. S.R.L. întrucât aceasta are asociat majoritar pe F. care deţine 90% din capitalul social, este parteneră cu S.C. B. S.R.L. întrucât aceasta deţine 50% din capitalul social al S.C. A. S.R.L., şi este legată cu S.C. C. S.R.L. întrucât aceasta are asociat majoritar pe S.C. B. S.R.L. care deţine 50% din capitalul social.

Ca urmare, numărul de salariaţi ai S.C. A. S.R.L. raportat la modul de calcul prevăzut în Ghidul solicitantului, este format din: 100% din numărul de angajaţi ai S.C. A. S.R.L. (7 angajaţi), plus 100% din numărul de angajaţi ai S.C. D. S.R.L. (2 angajaţi), plus 50% din numărul de angajaţi ai B. S.R.L. (17 angajaţi), plus 100% din numărul de angajaţi ai S.C. C. S.R.L. (2 angajaţi).

La finalul anului 2012, numărul total de angajaţi ai S.C. A. S.R.L. era de 28 angajaţi ceea ce o clasifică conform acestui indicator în categoria întreprinderilor mici, aşa cum a fost raportat.

Chiar în cuprinsul procesului-verbal rectificativ autoritatea reţine următoarele aspecte: contractele de achiziţie x la număr au fost în valoare de 1.029.350,0 RON din care au fost decontaţi 617.610,0 RON corespunzător CRI şi CR2 din 22.08.2014 şi 31.10.2014,restul de 411.740,0 RON fiind contribuţie privată.

Astfel, raportat la prevederile legale şi contractuale se poate reduce cu 10% ajutorul acordat, la valoarea eligibilă a contractului, în prezenta cauză, ajutorul acordat este de 617.610,0 RON, restul de 411.740,0 RON este reprezentat de contribuţia privată a beneficiarului, astfel nu se poate dispune reducere cu 10% şi din valoarea ce reprezintă contribuţia privata a beneficiarului, aceasta nereprezentând un ajutor acordat.

Din aceste considerente recurenta precizează că a înţeles să conteste şi valoarea de 102.935,0 RON, care nu reprezintă 10% din ajutorul acordat, întregul ajutor acordat fiind în valoare de 617.610,0 RON, astfel 10% din ajutorul acordat este în sumă de 61.761,0 RON.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingere recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a accesat Proiectul "Modernizarea şi dezvoltarea Capacităţii de producţie a S.C. A. SRL", şi în data de 03.09.2013 a încheiat Contractul de finanţare x/30.09.2013 cu Ministerul Economiei în calitate de Autoritate de Management a Programului Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" AMPOSCCE.

Sursele de finanţare, conform contractului de finanţare au fost:

- contribuţie UE 536.640 RON;

- contribuţie publică din care bugetul naţional. 87.360 RON;

- cofinanţarea eligibilă a beneficiarului: 249.000 RON;

Pentru implementarea acestui proiect recurenta-reclamantă a derulat o procedură de achiziţie în cadrul căreia au fost încheiate următoarele contracte:

- Contractul de furnizare servicii consultanţă nr. TO 15/C3/15.06.2012 -Contractor S.C. H. S.R.L., cu o valoare de contract de 65.000 RON, la care se adaugă TVA;

- Contract de furnizare echipamente nr. 137/19.12.2013 -Contractor S.C. I. S.R.L., cu o valoare de contract de 964.985 RON la care se adaugă TVA.

În urma verificării suspiciunii de neregulă înregistrată la autoritatea de verificare sub nr. x/20.07.2015, precum şi pentru a pune în aplicare Instrucţiunea nr. 4254/26.02.2015 privind reverificarea eligibilităţii la contractare a tuturor beneficiarilor conform Legii nr. 346/2004 art. 44şi art. 6 alin. (2), autoritatea pârâtă a constatat că la data semnării contractului de finanţare, recurenta era întreprindere mijlocie (iar nu mică) şi se încadra în categoria întreprinderilor mijlocii şi ca urmare nu trebuia să beneficieze de asistenţă financiară nerambursabilă în procent de 60%.

Prin Procesul-verbal nr. x/04.09.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare privind Contractul de finanţare x/30.09.2013, autoritatea de control a reţinut că la data semnării contractului de finanţare, societatea nu se încadra în categoria întreprinderilor mici şi ca urmare nu trebuia să beneficieze de asistenţă financiară nerambursabilă în procent de 60%, din total costuri eligibile.

Ţinând cont de prevederile Ghidului solicitantului pentru această operaţiune autoritatea de verificare şi control a redus cu 10% intensitatea ajutorului acordat la valoarea eligibilă a contractului cu excepţia cheltuielilor pentru consultanţă care fac parte din această schemă de ajutor de stat.

S-a decis reducerea cu 10% a intensităţii ajutorului acordat la valoarea eligibilă a Contractului de furnizare de echipamente nr. CTR 137/19.12.2013 încheiat cu I. S.R.L., în valoare de 964.985,00 RON.

La pct. 10 al Procesului-verbal s-a stabilit că "valoarea creanţei bugetare rezultate din aplicarea reducerii financiare este de 57.899,10 RON din care:

-contribuţie fonduri UE:49.793,22 RON -86%

-contribuţie publică naţională (bugetul de stat): 8.105,88 RON -14%.

De asemenea, prin Procesul-verbal rectificativ nr. x/18.11.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor financiare privind acelaşi contract, a fost reţinută aceeaşi situaţia de fapt, abaterea constatată precum şi sancţiunea aplicată prin procesul-verbal anterior menţionat, constând în reducerea cu 10% a intensităţii ajutorului acordat la valoarea eligibilă a Contractului de furnizare de echipamente nr. CTR 137/19.12.2013 încheiat cu I. S.R.L., însă, a fost rectificată valoarea creanţei stabilită iniţial prin primul proces-verbal.

Astfel, la pct. 10 al procesului-verbal s-a stabilit că "valoarea creanţei bugetare rezultate din aplicarea reducerii financiare este de 96.498,50 RON din care:

-contribuţie fonduri UE: 82.988,71 RON -86%

-contribuţie publică naţională (bugetul de stat): 13.509,79 RON -14%.

Împotriva acestor procese-verbale recurenta-reclamantă a formulat contestaţie soluţionată prin Decizia nr. 1681 din 03.02.2016, în sensul respingerii contestaţiei şi menţinerii actelor de verificare şi stabilire măsuri ca fiind legale şi temeinice.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia instanţa de fond în mod greşit a respins proba privind solicitarea de emitere a unei adrese către Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Înalta Curte constată că instanţa, în mod corect a apreciat că această probă nu este utilă soluţionării cauzei, de fapt fiind o problemă ce vizează fondul litigiului, iar atributul de a stabili această încadrare aparţine instanţei de judecată.

De altfel, această probă a fost administrată în faţa instanţei de recurs.

De asemenea, Înalta Curte constată neîntemeiată şi critica privind faptul că instanţa de fond a omis să precizeze că încheierea din 13.04.2016, când s-a dezbătut cauza în fond face parte integrantă din sentinţă.

Cauza a fost repusă pe rol, astfel că dezbaterile au fost reluate în şedinţa din data de 28.09.2016, când instanţa a rămas în pronunţare şi nu a mai amânat pronunţarea sentinţei.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat atât documentaţia existentă la dosar cât şi dispoziţiile legale incidente, apreciind în mod corect că organele de verificare au reţinut că deşi recurenta-reclamantă, la momentul depunerii Cererii de finanţare 10.07,2012 conform formularului D- Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM, pentru exerciţiul financiar de referinţă -2011, s-a declarat ca fiind întreprindere mică cu un număr mediu total de angajaţi de 25, în urma verificării eligibilităţii acesteia, s-a constatat că la data semnării Contractului de finanţare 30.09.2013, era întreprindere legată cu S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., întrucât se afla pe aceeaşi piaţă adiacentă, şi prin urmare, nu putea fi considerată întreprindere mică, ci mijlocie, cu un număr total de 52 angajaţi.

Aşa cum se poate observa din analiza documentaţiei existente la dosar, cele cinci societăţi sunt întreprinderi legate din perspectiva dispoziţiilor art. 44din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare.

SC A. S.R.L. este deţinută de S.C. B. S.R.L. în procent de 50% şi F. în procent de 50%, iar, S.C. B. S.R.L. este deţinută de F. în procent de 50% şi G. în procent de 50%.

În ceea ce priveşte S.C. C. S.R.L., aceasta este deţinută de S.C. B. S.R.L. în procent de 50% şi F. (25%) şi G. (25%).

De asemenea, S.C. D. S.R.L. este deţinută de F. în procent de 90% şi G. -10%.

SC E. S.R.L. este deţinută de F. în procent de 50% şi G. - 50%.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că la 31.12.2011, S.C. A. S.R.L. avea 8 salariaţi, S.C. B. S.R.L. avea 34 salariaţi, S.C. C. S.R.L. - 8 salariaţi, S.C. D. S.R.L. - nici un salariat, S.C. E. S.R.L. avea 2 salariaţi, iar la 31.12.2012, situaţia salariaţilor era următoarea - S.C. A. S.R.L. avea 7 salariaţi, S.C. B. S.R.L. avea tot 34 salariaţi, S.C. C. S.R.L. - 8 salariaţi, S.C. D. S.R.L. - nici un salariat, S.C. E. S.R.L. avea 2 salariaţi.

Potrivit art. 44alin. (4) din Legea nr. 346/2004, întreprinderile între care există raporturi, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

Alin. (5) al art. 44stabileşte faptul că o piaţă adiacentă, este acea piaţă a unui produs sau a unui serviciu situată direct în amonte ori în aval pe piaţa în cauză.

Or, în cauză, recurenta-reclamantă îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă ca şi celelalte societăţi, aceea a agenţiilor de publicitate, iar acţionari la toate cele 5 societăţi sunt în fapt, două persoane fizice, F. şi G..

Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a confirmat constatările echipei de control în sensul că la momentul depunerii cererii de finanţare - 10.07.2012, S.C. A. S.R.L. a declarat că se încadrează în categoria întreprinderilor mici cu un număr de 25 angajaţi.

Însă, la momentul semnării contractului de finanţare - 30.09.2013 recurenta-reclamantă era Întreprindere legată cu S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., şi se încadra în categoria întreprinderilor mijlocii deoarece avea un număr de 52 angajaţi.

Prin urmare, neîncadrându-se în categoria întreprinderilor mici la data semnării contractului de finanţare, recurenta-reclamantă nu trebuia să beneficieze de asistenţă financiară nerambursabilă în procent de 60% din totalul costurilor eligibile.

De asemenea, faptul că există diferenţe în ceea ce priveşte numărul de angajaţi declaraţi între momentul depunerii cererii de finanţare şi momentul semnării contractului de finanţare nu reprezintă un aspect lipsit de importanţă din perspectiva Ghidului solicitantului.

Recurenta-reclamantă cunoştea sau ar fi trebuit să cunoască faptul că îndeplinirea condiţiilor era necesară nu numai la momentul depunerii cererii de finanţare, semnării contractului de finanţare ci şi ulterior până la finalizarea contractului.

Or, modificarea numărului de salariaţi de la 52 persoane la 25 persoane este evident o modificare ce afectează condiţiile de eligibilitate prevăzute pentru proiectul pentru care s-a obţinut finanţarea nerambursabilă.

Nici critica privind eronata modalitate de stabilire a valorii creanţei în cuantum de 96.498,50 RON, de către echipa de verificare nu este fondată întrucât aşa cum se poate observa din înscrisurile existente la dosar, aceasta a calculat în mod corect valoarea reducerii creanţei.

Sprijinul iniţial nerambursabil a fost de 578.991 (contract cu I.), iar ulterior s-a dispus reducerea intensităţii sprijinului cu 10%, rezultând un sprijin de 482.492,5 în mod judicios, autoritatea pârâtă a stabilit în urma constatării neregulilor că are de recuperat un debit de 96.498,50 RON (578.991 - 482.492,5 =96.498,50 RON).

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că valoarea reducerii creanţei a fost corect stabilită în raport de reducerea intensităţii sprijinului acordat cu 10%.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2792 din 28 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.