SAPARD fund recovery challenged: appeal dismissed, annulment of compliance report and debt upheld

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea astfel cum a fost precizată reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând să se anuleze procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.07.2013, precum şi decizia nr. 33655 din 18.10.2013, ambele emise de instituţia pârâtă, ca fiind nelegale şi înlăturarea debitului de 1.034.796,29 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, judecând cauza în fond după casare, prin sentinţa nr. 330 din 13 decembrie 2016, a admis acţiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti şi a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/25.07.2013, precum şi Decizia nr. 33655/18.10.2013, emise de pârâtă privind debitul în sumă de 1.034.796,29 RON, exonerând reclamanta de la plata acestuia.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a declarat recurs.

Recursul a fost întemeiat iniţial pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., ulterior, în faţa instanţei de recurs, recurenta a renunţat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

O primă critică adusă sentinţei nr. 330/13.12.2016 are în vedere faptul că instanţa de fond nu a luat în considerare dispoziţiile art. 494 coroborat cu art. 153 C. proc. civ., potrivit cu care "instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".

Recurenta precizează că nu a fost citată pentru termenul de judecată din data de 13.12.2016.

Al doilea motiv de recurs are în vedere faptul că prin sentinţa recurată instanţa de fond a apreciat în mod eronat că se impune admiterea acţiunii prin invocarea unei alte hotărâri judecătoreşti, respectiv decizia civilă nr. 9878/22.10.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2009, decizie care nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză şi care priveşte un alt titlu de creanţă constituit pentru alte nereguli care privesc procedura de licitaţie organizată în cadrul proiectului finanţat prin Program SAPARD, ci nicidecum pentru nerespectarea planului de afaceri prevăzut în proiectul de finanţare, care a fost selectat astfel în detrimentul altor solcitanţi de fonduri comunitare şi naţionale aferente Programului SAPARD, neregulă ce face obiectul procesului-verbal de constatare nr. x/25.07.2013. Totodată, în mod eronat, fără a analiza cele consemnate în procesul-verbal de constatare ce face obiectul cauzei, instanţa de fond motivează că nu au fost prezentate în mod concret care sunt criteriile de eligibilitate care nu au fost îndeplinite de reclamantă.

Se mai susţine că până la data de 23.07.2013, dată la care s-a iniţiat procedura de stabilire a neregulilor şi de recuperare debit, beneficiarul nu a putut prezenta documente care să ateste că are viabilitate economică conform prognozei de venituri şi cheltuieli depusă la dosarul cererii de finanţare şi nu mai înregistrează datorii restante.

Or, prin înregistrarea unor datorii către persoane juridice, precum si prin înregistrarea de pierderi în doi ani din cei cinci alocaţi implementării proiectului în valoare de 416.758 RON, respectiv de 317.112,04 RON, echipa de soluţionare a contestaţiei considera că a fost încălcat acest criteriu de eligibilitate, deci, prevederile Contractului cadru nr. x/21.06.2007.

Datorită faptului că beneficiarul a înregistrat pierderi reportate, echipa de control a apreciat că beneficiarul nu a respectat criteriile de eligibilitate menţionate în cererea de finanţare şi a încălcat Contractul de Finanţare x/21.06.2007, respectiv EG 2 si EG5, fiind astfel indicate în mod concret criteriile de eligibilitate şi selecţie încălcate de către beneficiar, ci nu cum în mod eronat reţine instant de fond că nu ar fi fost indicate.

În situaţia analizată beneficiarul a înregistrat pierderi pe perioada de monitorizare, nerespectând criteriile de eligibilitate generale enunţate, şi necontestate de reclamantă.

Aşa cum s-a arătat anterior, una din obligaţiile reclamantei, în calitate de beneficiar al programului SAPARD, era aceea de a se asigura că nu înregistrează pierderi financiare.

În mod evident beneficiarul a avut cunoştinţă despre aplicarea legislaţiei în materia acordării fondurilor europene nerambursabile încă de la momentul întocmirii cererii de finanţare prin Ghidul informativ privind Programul SAPARD aferent măsurii 1.1, ghid pus la dispoziţia potenţialilor beneficiari în momentul lansării Programului SAPARD.

În baza studiului de fezabilitate din cadrul planului de afaceri pe care debitorul l-a depus la dosarul de selecţie, acesta a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi, iar potrivit declaraţiilor sale ataşate cererii de finanţare, debitorul s-a angajat să desfăşoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficienţă şi vigilenţă în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat conform art. 1 alin. (2) din Anexa I - Prevederi Generale din contract.

A treia critică adusă sentinţei atacate are în vedere reţinerile instanţei de fond potrivit cărora pârâta nu a respectat principiului proporţionalităţii.

Din aspectele învederate rezultă fără putinţă de tăgadă că este inadmisibil ca A.P.D.R.P. să fie obligată la virarea de fonduri publice nerambursabile în contul unui beneficiar care nu a respectat cerinţele pentru acordarea finanţării, pe care le-a cunoscut în avans şi pe care le-a agreat sub semnătură, obligându-se la respectarea acestora.

Recuperarea prejudiciului produs din culpa reclamantei este obligatorie pentru derularea Programului SAPARD în condiţiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta şi ratificate de Guvernul României, precum şi pentru o judicioasă şi legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Primirea unui ajutor financiar nerambursabil incumbă tuturor persoanelor beneficiare respectarea cu stricteţe a condiţiilor de realizare a obiectivului subvenţionat, fapt ce justifică aplicarea din partea Agenţiei de plată a unor măsuri corective, în scopul evitării pe viitor a punerii în dificultate a proiectelor.

Agenţia trebuie să sancţioneze dezinteresul şi lipsa de diligentă manifestată atât de beneficiari, cât şi de contractori în respectarea termenilor contractuali ai Programului SAPARD întrucât deficienţele de calitate si neexecutarea investiţiilor finanţate prin Programul SAPARD afectează credibilitatea Programului SAPARD şi a României privitor la capacitatea de administrare a fondurilor europene.

Mai mult, prin acţiunea formulată reclamanta nu a contestat faptul că investiţia realizată prin Program SAPARD nu este producătoare de venit, astfel că reclamanta recunoaşte că nu a avut profit conform prognozei de venituri şi cheltuieli depusă la dosarul cererii de finanţare, cerere de finanţare selectată în detrimentul altor solicitanţi de fonduri comunitare şi naţionale nerambursabile alocate prin Programul SAPARD.

De asemenea, se mai susţine că în pofida faptului că reclamanta avea posibilitatea de a-şi exprima un punct de vedere asupra proiectului de proces-verbal de constatare, beneficiarul nu a transmis un punct de vedere în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind susţinerea potrivit căreia recurenta nu a fost citată pentru termenul din 13.12.2010, Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat având în vedere ca recurenta a avut termen dat în cunoştinţă, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă de la termenul din 15.11.2016, pentru când recurenta a fost legal citată luând la cunoştinţă despre acest termen prin semnătura şi ştampila aplicată pe procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de către funcţionarul său însărcinat cu primirea corespondenţei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motive contradictorii, aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivarea în fapt şi în drept este o condiţie de esenţă a hotărârii judecătoreşti, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligaţie legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept care au fost raţiunile care au determinat adoptarea soluţiei.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătoreşti se regăsesc toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentinţa este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în urma controlului efectuat de către recurentă privind condiţiile de eligibilitate ale proiectului cu denumirea "Modernizare secţie de Prelucrare Carne în localitatea Carani, comuna Sânandrei, judeţul Timiş" al cărui beneficiar este intimata s-a apreciat că ar exista suspiciuni de neregulă în activitatea de desfăşurare a proiectului, respectiv că lipsa documentelor pe care recurenta le-a urmărit în verificarea exercitată ar putea constitui o nejustificare a eligibilităţii proiectului conform contractului cadru pentru cofinanţarea Uniunii Europene într-o perioadă de 5 ani de la data efectuării ultimei plăţi.

Astfel, cu ocazia emiterii procesului-verbal contestat s-a reţinut că reclamanta nu a demonstrat că activitatea desfăşurată se încadrează în angajamentele asumate prin cererea de finanţare şi prin contractul cadru în baza cărora s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin programul SAPARD.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că recurenta nu a făcut dovada neeligibilităţii proiectului, prin activitatea desfăşurată de către intimată, până la data efectuării controlului şi nici a încălcării clauzelor contractuale referitoare la prognoză şi evoluţia capacităţilor de producţie, care să fi determinat ca beneficiarul să înregistreze la bugetul local datorii reeşalonate (aşa cum se invocă în actul de control).

Astfel, în mod temeinic şi legal s-a apreciat că cele constatate nu reprezintă fapte de încălcare a clauzelor contractului de finanţare şi nu se înscriu în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte are în vedere faptul că ulterior încheierii procesului-verbal de constatare nr. x/03.07.2009 prin care pârâta a apreciat ca fiind neeligibil întregul proiect şi a propus rezilierea contractului de finanţare, intimata a contestat astfel de măsuri atât pe cale administrativă, cât şi în instanţă, obţinând restituirea debitului în sumă de 292.963,91 RON, la care s-au adăugat majorări de întârziere, iar recurenta a concluzionat din nou prin încheierea procesului-verbal nr. x/25.07.2013 că, întregul proiect este neeligibil, fără a prezenta în concret care dintre criteriile de eligibilitate nu au fost îndeplinite.

Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, are în vedere rezultatele financiare înregistrate de către intimată în derularea proiectului, pe perioada 2010-2013, astfel că raportul dintre veniturile din exploatare şi venitul net obţinut nu poate fi considerat criteriu pentru stabilirea unei culpe sau a unei nereguli exclusive în sarcina intimatei pentru a aprecia că proiectul accesat ar fi neeligibil şi pentru a se stabili că se impune stabilirea unui debit în sensul celor menţionate în procesul-verbal contestat.

Este de necontestat că decizia civila nr. 9878/22.10.2013 a Curţii de Apel Timişoara nu are autoritate de lucru judecat în prezenţa cauză deoarece priveşte un alt titlu de creanţă constituit pentru pretinse alte nereguli imputate intimatei în cadrul proiectului finanţat prin proiect SAPARD.

Chiar dacă judecătorul fondului face referire la această hotărâre judecătorească, nu aceasta a stat la baza soluţiei de admitere a acţiunii.

În ceea ce priveşte motivul de recurs potrivit căruia instanţa de fond în mod greşit a apreciat că recurenta nu a respectat principiul proporţionalităţii, Înalta Curte constată că şi acest motiv de recurs este neîntemeiat şi nu poate fi primit.

Principiul proporţionalităţii obligă autorităţile publice să ia numai acele măsuri care sunt necesare pentru atingerea scopului urmărit. O măsură naţională care condiţionează, în esenţă, dreptul la scutire de la plata unei contribuţii de respectarea unor obligaţii de formă, fără a lua în considerare cerinţele de fond şi, mai ales, fără a se întreba dacă acestea erau îndeplinite, depăşeşte ceea ce este necesar pentru a se asigura perceperea corectă a taxei (CEJ - Speţa Collee - C 146/05).

Potrivit art. 148 alin. (4) din Constituţia României, instanţa judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul de aderare şi din prevederile alin. (2).

Articolul 148 alin. (2) din Constituţia României dispune că urmare a aderării, prevederile tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din dreptul intern.

Aşadar, dreptul comunitar are prioritate faţă de oricare prevedere a dreptului naţional, aşa încât, în baza principiului priorităţii de aplicare, norma de drept intern nu se aplică atunci când este în conflict cu normele comunitare.

Principiile dreptului comunitar, aşa cum s-au consolidat în jurisprudenţa curţii, sunt izvoare de drept comunitar, aplicabile cu prioritate în dreptul naţional.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect curtea de apel a dat prioritate principiului proporţionalităţii.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 330 din 13 decembrie 2016 a Curţii de Ape Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.