Procedural admissibility of administrative litigation and satisfaction of mandatory prior contestation of individual acts

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Cur’ii de Apel Budcureşti la data de 04.04.2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- modificarea Deciziilor nr. 26 şi 27 emise în data de 31 ianuarie 2017 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova sau obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la emiterea unor alte decizii în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON (majorată cu 10 % potrivit Legii nr. 293/2015) începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015);

- efectuarea plăţii diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectoriale de 405 RON majorată cu 10 % şi venitul efectiv plătit şi repararea astfel a prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015;

- acordarea dobânzii legale şi a ratei inflaţiei la sumele cuvenite.

- obligarea Ministerului Finanţelor să asigure în bugetul Ministerului Public creditele bugetare necesare efectuării plăţii sumelor sus-menţionate

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3546 din 9 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pe capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să deschidă credite bugetare necesare plăţii drepturilor salariale şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.

- a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins plângerea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Ministerul Finanţelor Publice, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3546 din 9 octombrie 2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. au declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenţii - reclamanţi susţin că au respectat în totalitate procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, arătând în acest sens că prin Hotărârea nr. 1/28.02.2017 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova au fost respinse contestaţiile formulate, reţinându-se că ulterior deciziilor contestate au fost emise alte decizii prin care s-au stabilit drepturi salariale ce cuprind valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, fiind evident deci că a fost respectată procedura prealabilă.

În motivarea recursului, se arată că, urmare a respingerii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 22.06.2017 a recursului declarat de către Consiliul Superior al Magistraturii, a rămas definitivă sentinţa curţii de Apel Bucureşti nr. 48 din 13.01.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, prin care s-a admis cererea reclamanţilor şi a fost obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii sa emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant cu pârâtul, fiind obligat pârâtul la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

De asemenea, menţionează că în şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 04.07.2017 s-a recomandat ordonatorilor de credite aplicarea în mod unitar a unei valori de referinţă sectoriale în cuantum de 405 RON la nivelul familiei ocupaţionale "Justiţie" începând cu data de 09.04.2015 şi în cuantum de 405 RON+10% începând cu data de 01.12.2015, în raport cu specificul fiecărei instituţii.

Se arată că prin sentinţa curţii de Apel Bucureşti nr. 4033/31.10.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Parchetului de pe lângă Judecătoria Vînju Mare, Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia, Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Orşova, fiind obligat Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită un ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice începând cu data de 09.04.2015 cu luarea în considerare pentru fiecare parte reclamant a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, respectiv producător de efecte juridice începând cu data de 01.12.2015 cu luarea în considerare pentru flecare parte reclamant a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON majorată cu 10 %.

Prin urmare, solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a formulat concluzii de respingere a recursului şi de menţinere a sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, întrucât în mod corect instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată în raport de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenţii-reclamanţi au solicitat modificarea Deciziilor nr. 26 şi 27 emise în data de 31 ianuarie 2017 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova sau obligarea pârâtului - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la emiterea unor alte decizii în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON (majorată cu 10 % potrivit Legii nr. 293/2015), începând cu data de 09.04.2015.

Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pe capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să deschidă credite bugetare necesare plăţii drepturilor salariale şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.

Totodată, Curtea de Apel a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că reclamanţii nu au urmat procedura administrativă prealabilă prevăzută de dispoziţiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI la Legea-cadru nr. 284/2010.

Înalta Curte constată că reclamanţii nu au formulat critici în recurs referitoare la soluţia instanţei de fond privind respingerea capătului de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la deschiderea creditelor bugetare necesare plăţii drepturilor salariale, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.

În ceea ce priveşte critica referitoare la neobservarea existenţei plângerii prealabile la dosarul cauzei de către instanţa de fond, Înalta Curte constată că această critică este fondată.

Instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de fond, învestită, în ceea ce priveşte pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, cu cererea de obligare a acestuia să deschidă credite bugetare necesare plăţii drepturilor salariale, cerere pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a respins-o ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de acest pârât, pentru lipsa procedurii prealabile, în ceea ce priveşte cererea formulată de reclamanţi împotriva pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Procedura prealabilă nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la justiţie, ci, dimpotrivă, ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau organul ierarhic superior.

Formularea plângerii prealabile sub forma recursului ierarhic sau graţios reprezintă o condiţie specială de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, sancţiunea neîndeplinirii acestei condiţii fiind aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.

Contrar celor reţinute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi au formulat plângere prealabilă împotriva Deciziilor nr. 26 şi 27 din 31.01.2017, la dosarul de fond existând Hotărârea nr. 1 din 28.02.2017, prin care Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins contestaţiile, împotriva Deciziilor de salarizare nr. 26 şi 27 din 31.01.2017, formulate de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W..

În cauză s-a aplicat greşit această sancţiune, deoarece reclamanţii au parcurs procedura prealabilă sesizării instanţei de judecată, având în vedere că au formulat plângere prealabilă înaintată către Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Această procedură specială a fost respectată în cauză, neexistând niciun temei pentru ca recurenţii să fie obligaţi să formuleze o nouă plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, ţinând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfăşoară raporturile litigioase de faţă, constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, prin admiterea excepţiei inadmisiblităţii, fără a cerceta fondul, motiv pentru care, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurenţi sentinţei de fond, care privesc fondul cauzei, nesoluţionat de instanţa de fond.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat împotriva sentinţei nr. 3546 din 9 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte hotărârea recurată, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea cererii formulate împotriva pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. împotriva sentinţei nr. 3546 din 9 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi trimite cauza instanţei de fond, pentru rejudecarea cererii formulate împotriva pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2020.