Municipal liability for discrimination: Mayor’s obligation to adapt local public transport for persons with disabilities under Law 448/2006 and O.G. 137/2000

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată, reclamantul Primarul Municipiului Tg-Mureş, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminări, admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 357 din 11.05.2016 emisă de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, exonerarea sa de la plata amenzii în valoare de 10.000 RON, iar în subsidiar, aplicarea măsurii avertismentului.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 145 din 9 decembrie 2016, a respins cererea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Târgu Mureş, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în Bucureşti, ca fiind neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Primarul Municipiului Târgu Mureş a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond se limitează a analiza speţa doar din perspectiva Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

De asemenea, instanţa de fond face trimitere la legea fundamentală şi la prevederile cu caracter general prevăzute în Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată.

Ceea ce nu ia în considerare instanţa de fond este faptul că raportat la situaţia de fapt, Primarul Municipiului Tg. Mureş nu are niciun fel de atribuţii raportat la transportul local.

Prin HCL Tg. Mureş nr. 123/2001 s-a aprobat contractul de asociere în participaţiune dintre S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L. Târgu Mureş pentru administrarea activităţii de transport public de călători pe raza Municipiului Târgu Mureş.

Pe cale de consecinţă, suntem în prezenţa unei asocieri public - private dintre S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L..

Mai mult, aceasta este mai degrabă atributul Consiliului Local stabilit potrivit prevederilor art. 36 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 215/2001, republicată a administraţiei publice locale.

Atribuţiile precum şi obligaţiile primarului sunt stabilite prin art. 63 din Legea nr. 215/2001, republicată privind administraţia publică locală.

Recurenta consideră că instanţa de fond a dat o interpretare greşită prevederilor art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001.

Primarul poate aduce la îndeplinire ceea ce s-a stabilit prin hotărâre de consiliu local, ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a ceea ce s-a stabilit de autoritatea deliberativă, dar nu poate fi tras la răspundere pentru ceea ce consiliul local a adoptat sau nu prin hotărâre.

Într-adevăr, S.C. B. S.R.L. nu este singurul operator de transport local, dar este principalul operator, cu ponderea cea mai ridicată, astfel încât HCL nr. 123/2001 prezintă relevanţă în prezenta cauză.

Cât priveşte susţinerea CNCD potrivit căreia Municipiul Tg. Mureş nu a comunicat informaţii referitoare la situaţia descrisă, aceasta este greşită. Argumentul rezidă şi din susţinerile CNCD potrivit cărora din 68 de autobuze 56 sunt adaptate, din 23 microbuze niciunul adaptat.

Făcând o proporţie a autobuzelor cu rampa şi fără rampă, rezultă un procentaj de 80% a autobuzelor prevăzute cu rampă de acces pentru persoane cu dizabilităţi.

În condiţiile în care se asigură accesul persoanelor cu handicap la o proporţie de 80% din mijloacele de transport în comun nu se poate vorbi despre o discriminare a acestei categorii sociale.

Mai mult, se încearcă în permanenţă îmbunătăţirea condiţiilor de transport în comun pentru toţi locuitorii, în acest sens achiziţionând în cursul anului precedent 20 de autobuze noi dotate cu rampă de acces pentru persoanele cu dizabilităţi, aşa cum rezultă din actele depuse la instanţa de fond (propunerea tehnică, proces-verbal de recepţie).

În susţinerea recursului sunt redate şi indicate texte de lege incidente pricinii.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a textelor de lege incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în cauză, Consiliul National pentru Combaterea Discriminării s-a sesizat din oficiu cu privire la Primarul Municipiului Tg. -Mureş pentru fapta de a nu fi asigurat condiţii de transport local prin mijloacele de transport în comun, persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, încălcarea dreptului la demnitate prin modul în care persoanele cu dizabilităţi locomotorii sunt obligate să utilizeze transportul în comun în municipiu, reşedinţă de judeţ, neluarea unor măsuri concrete pentru facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi locomotorii la transportul local.

La data de 11.05.2016 a fost emisă Hotărârea nr. 357, atacată în prezenta cauză, prin care s-a dispus sancţionarea recurentului-reclamant cu suma de 10.000 RON.

Fapta reţinută în sarcina recurentului reprezintă un comportament pasiv, constând în încălcarea art. 22 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care prevede că:

"Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu handicap:

a) să achiziţioneze mijloace de transport în comun adaptate;

b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în circulaţie în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare;

c) să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap".

Înalta Curte apreciază că susţinerile din recurs sunt nefondate, instanţa de fond reţinând corect o îndeplinire numai parţială a obligaţiei care îi revenea, în calitatea sa de autoritate a administraţiei publice locale, de a lua măsurile specifice în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilităţi locomotorii.

Raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b), art. 22 şi art. 64 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, art. 9, art. 19 şi art. 20 din Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi respectiv prevederile art. 2 alin. (1), (4), art. 10 lit. g) şi h) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, rezultă că autorităţilor administraţiei publice locale le revine obligaţia de a asigura accesul nediscriminatoriu, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la serviciul de transport public local, pentru această categorie de utilizatori, respectiv obligaţia de a lua măsurile specific prevăzute de art. 22 din Legea nr. 448/2006, în vederea asigurării transportului în comun al persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, care să conducă la asigurarea utilizării de către aceste persoane a tuturor mijloacelor de transport în comun local.

Împrejurarea că o parte a mijloacelor de transport sunt adaptate în scopul utilizării de către persoanele cu dizabilităţi locomotorii, în mod corect, a constituit numai o circumstanţă pentru individualizarea sancţiunii, care a fost orientată spre minimul prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că discriminarea şi implicit, incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 137/2000, este dată de existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin neasigurarea condiţiilor optime de transport pentru persoanele cu dizabilităţi locomotorii aceştia fiind nevoiţi să aştepte autobuzele dotate cu facilităţile necesare sau adaptate pentru a permite accesul.

Primarul, ca autoritate executivă, are obligaţia de a coordona serviciul public de transport aflat în subordinea autorităţii publice locale, acesta răspunzând de modul în care se realizează efectiv acest serviciu.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Primarul Municipiului Târgu Mureş - C. împotriva sentinţei nr. 145 din 09 decembrie 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.