Challenge to administrative order extending statutory incompatibility to autonomous agency staff and subsequent appointment order

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună:

- anularea prevederilor Ordinului Ministrului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 610/24.03.2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei de selecţie şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi desfiinţarea acestui act normativ;

- repunerea în situaţia anterioara aplicării prevederilor Ordinului Ministrului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 610/24.03.2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei de selecţie şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva;

- anularea actelor subsecvente emise de Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor ca urmare a aplicării Ordinului Ministrului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 610/24.03.2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei de selecţie şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor constituite în vederea desemnării membrilor Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor-Romsilva;

- obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3590 din 16 noiembrie 2016 a respins excepţiile lipsei de obiect şi lipsei de interes a acţiunii, ca neîntemeiate, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a anulat în parte Ordinul MMAP nr. 610/24.03.2016 în ceea ce priveşte anexa, art. 3, lit. h), a) respins cererea de anulare în rest a ordinului, ca neîntemeiată, a respins cererea de anularea a Ordinului MMAP nr. 866/10.05.2016, ca neîntemeiată şi, totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că în considerentele sentinţei civile recurate, instanţa de fond a reţinut că cererea privind anularea Ordinului MM AP nr. 866/10.05.2016 este neîntemeiată, întrucât criticile formulate prin acţiunea introductivă de instanţă au avut ca argument principal anularea ordinului nr. 866/10.05.2016 ca act subsecvent, emis în baza Ordinului MM AP nr. 610/24.03.2016.

Având în vedere considerentele instanţei de fond şi soluţia dată asupra cererii recurentei privind respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere referitor la anularea Ordinului nr. 866/10.05.2016, aceasta este nelegală şi încalcă dreptul de acces la justiţie reglementat de art. 6 CEDO şi art. 6 C. proc. civ., întrucât îngrădeşte în mod nejustificat dreptul de a contesta Ordinul nr. 866/10.05.2016 emis în baza Ordinului nr. 610/24.03.2016 (a cărui nulitate parţială a fost constată de instanţa de fond cu ocazia soluţionării primului capăt al cererii de chemare în judecată), limitând în mod nepermis sfera persoanelor care au calitatea de a solicita anularea actului subsecvent, prin referire strict la autoritatea administrativă emitentă a actului, cu excluderea altor terţi interesaţi.

Pe de altă parte, însăşi instanţa de fond a reţinut în considerentele referitoare la respingerea excepţiei lipsei de interes invocate de intimata, că interesul recurentei în anularea Ordinului M.M.A.P. nr. 610/24.03.2016 subzistă, având în vedere că ordinul anterior menţionat ce a făcut obiectul primului capăt al cererii de chemare în judecată a produs efecte juridice în perioada în care a fost în vigoare. Or, tocmai Ordinul nr. 866/10.05.2016 reprezintă un efect juridic al Ordinului nr. 610/10.05.2016, fiind emis pentru a certifica rezultatul procedurii de selecţie şi de desemnare a unui număr de trei membri în Consiliului de Administraţie, procedura descrisă în acest din urmă act juridic, care a fost anulat parţial.

Recurenta consideră că instanţa de fond în mod greşit a calificat capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 866/10.05.2016 ca fiind un capăt accesoriu de cerere, întrucât argumentele privind nelegalitatea Ordinului nr. 866/10.05.2016, formulate în acţiunea introductivă de instanţă, vizează emiterea acestui ordin în baza Ordinului nr. 610/24.03.2016, a cărui nulitate parţială a fost pronunţată. Astfel, în eventualitatea în care s-ar formula o acţiune privind anularea Ordinului nr. 866/10.05.2016, argumentele principale s-ar referi strict la faptul că acest ordin a fost emis în baza unui alt ordin, a cărui nulitate în parte s-a constatat deja, iar o acţiune cu acest obiect nu ar fi putut fi introdusă anterior pronunţării nulităţii cu privire la Ordinul nr. 610/24.03.2016, ci numai concomitent cu aceasta, ca şi capăt subsidiar de cerere sau ulterior acestui moment. Astfel, petitul cererii de chemare în judecată privind anularea Ordinului nr. 886/10.05.2016 constituie un veritabil capăt principal de cerere, cu caracter subsidiar, în sensul că a solicitat şi anularea acestui din urmă act juridic, numai în măsura în care s-ar admite acţiunea privind anularea Ordinului nr. 610/24.03.2016, întrucât în caz contrar, acest capăt de cerere ar rămâne fără obiect, având în vedere motivele invocate în susţinerea anulării sale.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele considerente.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul Ministrului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 610/24.03.2016, a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei de selecţie şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor constituite în vederea desemnării membrilor consiliului de administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.

Acesta a fost în vigoare şi si-a produs efectele juridice în perioada 24.03.2016-12.05.2016 (când a fost emis Ordinul MMAP nr. 892/12.05.2016).

Recurenta-reclamantă nu a contestat toate prevederile regulamentului, ci numai prevederile art. 3, lit. h) din regulament.

Potrivit art. 3, lit. h) din anexa Ordinul Ministrului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 610/24.03.2016:

"se afla în situaţia de incompatibilitate, candidatul care are calitatea de proprietar, membru asociat sau de salariat al unei societăţi comerciale care desfăşoară activitate concurenţială sau care are relaţii contractuale cu Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva sau candidatul care are calitate de angajat al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva. Incompatibilitatea are loc şi atunci când membrii de familie ai fiecărui candidat se află în una din situaţiile de proprietar sau de membru asociat al unei asemenea societăţi comerciale. În sensul prezentului ordin, prin familie se înţelege: soţul, soţia, copii şi părinţii soţilor, care locuiesc şi gospodăresc împreună."

Nemulţumirea recurentei-reclamante se referă doar la includerea în categoria candidaţilor incompatibili a "candidatului care are calitate de angajat al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva".

Prin raportare la actul normativ superior în aplicarea căruia a fost emis Ordinul Ministrului Mediului Apelor şi Pădurilor nr. 610/24.03.2016, adică prin raportare la O.U.G. nr. 109/2011, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că ordinul în cauză extinde sfera interdicţiilor legale de ocupare a funcţiei de membru în consiliul de administraţie al Romsilva.

Astfel, potrivit art. 5, alin. (2), lit. c) din O.U.G. nr. 109/2011, membrii consiliului de administraţie nu pot fi selectaţi "din rândul funcţionarilor publici sau al altor categorii de personal din cadrul autorităţii publice tutelare (adică din cadrul Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor, care este autoritate publică tutelară în sensul art. 2, pct. 3 din ordonanţă) sau al altor instituţii publice".

Deci, interdicţia legală vizează numai persoanele încadrate în instituţii publice.

Or, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva nu este o instituţie publică, ci o regie autonomă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că persoanele încadrate în Romsilva nu intră în sfera interdicţiei legale prevăzute de art. 5, alin. (2), lit. c) din O.U.G. nr. 109/2011, iar prin ordinul contestat, pârâtul a extins sfera interdicţiilor legale de ocupare a funcţiei de membru al consiliului de administraţie.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a anulat în parte Ordinul MMAP nr. 610/24.03.2016 în ceea ce priveşte anexa, art. 3, lit. h).

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că solicitarea reclamantei de anulare a Ordinului MMAP nr. 866/10.05.2016, subsecvent Ordinului MMAP nr. 610/24.03.2016, se întemeiază doar pe principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anularii actului iniţial "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", consacrat de art. 1254 alin. (2) Noul C. civ., care prevede că "desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui", care ar fi aplicabil, în temeiul art. 1325 din Noul C. civ. şi actelor juridice unilaterale lovite de nulitate.

Or, cu privire la posibilitatea de pronunţare asupra "validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea", art. 1, alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prevede expres faptul că o astfel de operaţiune poate fi făcută de instanţă numai dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată de către autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal.

Prin Ordinul MMAP nr. 866/10.05.2016 s-a dispus numirea a trei persoane fizice în funcţia de membru al consiliului de administraţie al Romsilva.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că o acţiune în anularea acestui ordin nu putea fi judecată decât în contradictoriu şi cu aceste persoane, în calitatea lor de destinatari-beneficiari ai ordinului, lucru care nu s-a întâmplat.

Principiul contradictorialităţii presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.

Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părţi, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părţile să fie informate exact despre existenţa procesului, conţinutul pretenţiilor şi argumentelor părţii adverse, cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţă.

Acest principiu asigură respectarea dreptului la un proces echitabil, principiu consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi recunoscut de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre. legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 3590 din 16 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2019.