Tax authorities ordered to perform accounting operations and refund claw-back contributions on pharmaceutical market authorization holders

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 16.09.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamantele A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice: obligarea pârâtelor la efectuarea operaţiunii administrative constând în includerea (evidenţierea) în fişele sintetice de plătitor ale reclamantelor a sumelor plătite de acestea în baza notificărilor enumerate în petitul acţiunii, notificări anulate definitiv şi irevocabil de instanţa de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr. 1595/14.05.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, respectiv Decizia nr. 3170/10.09.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea aplicării unei penalităţi pentru fiecare zi de întârziere conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum şi a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; pe cale de consecinţă, obligarea pârâtelor la efectuarea operaţiunii administrative constând în restituirea/compensarea sumelor plătite de acestea în baza Notificărilor de plată menţionate, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea aplicării unei penalităţi pentru fiecare zi de întârziere conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum şi a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentei cauze.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2188 pronunţată în data de 09 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, ca nefondată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca nefondată.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtele Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice şi Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca nefondată.

Admite în parte acţiunea principală formulată de reclamantele A. şi B., ambele cu sediul procesual ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul profesional al C. SCA, situat în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice cu sediul în Bucureşti, Şos. Bucureşti - Ploieşti nr. 9-13, şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în Bucureşti.

Obligă pârâtele Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice şi Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii la efectuarea operaţiunii administrative constând în includerea (evidenţierea) în fişele sintetice de plătitor ale reclamantelor a sumelor plătite de acestea în baza:

a. Notificării CNAS nr. NLD 8325/15.11.2011, aferentă trimestrului IV/2009, respectiv suma de 3.876.539,94 RON, plătită de A., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

b. Notificării CNAS nr. NLD 8325/15.11.2011, aferentă trimestrului IV/2009, respectiv suma de 2.970.663,03 RON, plătită de B., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

c. Notificării CNAS nr. NLD 8326/15.11.2011, aferentă trimestrului I/2010 respectiv suma de 6.750.234,10 RON, plătită de A., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

d. Notificării CNAS nr. NLD 8326/15.11.2011, aferentă trimestrului I/2010 respectiv suma de 3.630.154,86 RON, plătită de B., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

e. Notificării CNAS nr. NLD 8327/15.11.2011, aferentă trimestrului II/2010, respectiv suma de 5.955.700,30 RON, plătită de A., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

f. Notificării CNAS nr. NLD 8327/15.11.2011, aferentă trimestrului II/2010, respectiv suma de 2.850.099,75 RON, plătită de B., la data de 25.11.2011, conform OP nr. x 295;

g. Notificării CNAS nr. NLD 8328/15.11.2011, aferentă trimestrului III/2010, respectiv suma de 8.481.194,37 RON, plătită de A., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

h. Notificării CNAS nr. NLD 8328/15.11.2011, aferentă trimestrului III/2010, respectiv suma de 3.590.442,81 RON, plătită de B., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

i. Notificării CNAS nr. NLD 8329/15.11.2011, aferentă trimestrului IV/2010, respectiv suma de 5.788.070,60 RON, plătită de A., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

j. Notificării CNAS nr. NLD 8329/15.11.2011, aferentă trimestrului IV/2010, respectiv suma de 3.140.217,36 RON, plătită de B., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

k. Notificării CNAS nr. NLD 8330/15.11.2011, aferentă trimestrului I/2011, respectiv suma de 8.403.061,59 RON, plătită de A., la data de 19.03.2012, conform OP nr. x 295;

l. Notificării CNAS nr. NLD 8330/15.11.2011, aferentă trimestrului I/2011, respectiv suma de 4.315.974,30 RON, plătită de B., la data de 19.03.2012, conform OP nr. x 295;

m. Notificării CNAS nr. NLD 8331/15.11.2011 şi DB 4123/11.06.2012, aferente trimestrului II/2011, respectiv suma de 7.292.035,80 RON, plătită de A., la data de 02.07.2012, conform OP nr. x 295;

n. Notificării CNAS nr. NLD 8331/15.11.2011 şi DB 4124/11.06.2012, aferente trimestrului II/2011, respectiv suma de 4.436.234,19 RON, plătită de B., la data de 21.06.2012, conform OP nr. x 207;

o) notificări anulate definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 1595/14.05.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, respectiv Decizia nr. 3170/10.09.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă pârâtele Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice şi Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii la efectuarea operaţiunii administrative constând în restituirea/compensarea sumelor plătite de reclamante în baza Notificărilor de plată menţionate mai sus.

Respinge, ca nefondată, cererea reclamantelor de aplicare a penalităţilor pentru fiecare zi de întârziere conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum şi cererea reclamantelor de aplicare a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Respinge acţiunea principală formulată de reclamantele A. şi B., ambele cu sediul procesual ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul profesional al C. SCA, situat în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta ANAF, cu sediul în Bucureşti, str. x, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie CNAS pe cererile de chemare în garanţie, ca nefondată.

Admite în parte cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtele Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice cu sediul în Bucureşti, Şos. Bucureşti - Ploieşti nr. 9-13, şi Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în Bucureşti.

Obligă chematul în garanţie Ministerul Sănătăţii la restituirea către pârâte a sumelor plătite de reclamante în baza notificărilor de mai sus.

Respinge capetele de cerere din cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtele Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice cu sediul în Bucureşti, Şos. Bucureşti - Ploieşti nr. 9-13, şi Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii cu sediul în Bucureşti faţă de chemata în garanţie CNAS cu sediul în Bucureşti, str. x, ca nefondate.

Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de chematul în garanţie Ministerul Sănătăţii, cu sediul în Bucureşti, str. x, faţă de chemata în garanţie CNAS, cu sediul în Bucureşti, str. x, ca nefondată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce se va depune la prezenta instanţă. Pronunţată public prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 09.06.2017.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2188 din data de 09 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au formulat cereri de recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice şi chematul în garanţie Ministerul Sănătăţii, încadrând în drept criticile lor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii susţine în esenţă că, hotărârea este, în parte, nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (8) C. proc. civ.) pentru următoarele considerente:

În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti -Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii.

Nefiind încasate efectiv de instituţia recurentă, nu există niciun criteriu pentru care Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii să fie obligată la restituirea/compensarea contribuţiilor de sănătate în discuţie.

Se critică hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

Se arată că reclamantele aveau posibilitatea să formuleze contestaţie împotriva refuzului nejustificat de soluţionare a cererilor lor, aceasta urmând a fi soluţionată conform procedurii stabilite de Titlul IX Codul de procedură fiscală, procedura care se finalizează prin emiterea unei decizii.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile normative invocate, rezultă faptul ca numai decizia prin care a fost soluţionată contestaţia este actul administrativ susceptibil de a fi contestat la instanţa judecătoreasca competenta în raport de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de judecată nu se poate pronunţa asupra operaţiunii administrative, întrucât aceasta nu se poate substitui organului competent cu soluţionarea contestaţiei iar pe fond se consideră că instanţa în mod greşit a admis acţiunea.

Se mai arată că organul fiscal organul fiscal, nu a fost parte in procesul in care s-au anulat notificările emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, astfel încât nu i sunt opozabile titlurile executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 1595/14.05.2013 a Curţii de Apel Bucureşti si Decizia nr. 3170/10.09.2014 a Înaltei Curţi de Castie si Justiţie.

Astfel, organul fiscal nu are calitatea de debitor în baza căreia sa restituie/sa compenseze sumele solicitate de reclamante, urmând ca acestea să se regreseze împotriva Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate .

De asemenea, precizează recurenta că se află în imposibilitatea de a efectua operaţiuni administrative constând in includerea (evidenţierea) în fisele sintetice de plătitor ale reclamantelor a sumelor plătite de acestea în baza notificărilor menţionate in dispozitivul hotărârii atacate, întrucât codurile fiscale atribuite pentru înregistrarea ca plătitor a contribuţiei trimestriale pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii a societăţilor reclamantele au fost radiate din oficiu.

Astfel, prin adresa nr. x A/22.03.2017 emisa de Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii - Serviciul Registrul Contribuabililor, Gestiune Dosare Fiscale, Declaraţii şi Bilanţuri, societatea D. S.R.L. a fost înştiinţat cu privire la radierea din oficiu a codurilor fiscale atribuite pentru înregistrarea ca plătitor a contribuţiei trimestriale pentru finanţarea unor cheltuieli in domeniul sănătăţii pentru un număr de 16 persoane juridice nerezidente, deţinătoare de autorizaţii de punere pe piaţa a medicamentelor, având ca reprezentant legal D. S.R.L., în baza prevederilor O.U.G. nr. 77/2011 şi înregistrarea ca plătitor a reprezentantului legal.

Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, în mod eronat a înregistrat ca plătitor a contribuţiei persoanele juridice nerezidente, deţinătoare de autorizaţii de punere în plată a medicamentelor, atribuind 16 coduri fiscale, cate unul pentru fiecare entitate nerezidentă deţinătoare de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor.

În consecinţă, codurile de înregistrare fiscală atribuite în mod eronat au fost anulate în baza prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

D. S.R.L. a formulat contestaţie pe cale administrativă împotriva adresei nr. x/22.03.2017, ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 893738/12.05.2017 emisă de Administraţia Fiscală pentru contribuabili Mijlocii - Serviciul Registrul Contribuabililor, Gestiune Dosare Fiscale, Declaraţii şi Bilanţuri.

La rândul său, recurenta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice, susţine în cadrul cererii sale de recurs următoarele:

Hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (8) C. proc. civ.) pentru următoarele considerente:

În mod nelegal instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice.

În conformitate cu prevederile Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 3675/2016 pentru aprobarea listei marilor contribuabilii şi a listei contribuabililor mijlocii, reclamantele A. - CUI x şi B. - CUI x, au devenit contribuabili mijlocii şi au trecut în administrarea fiscală a Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - DGRFPB.

Sumele plătite în baza notificărilor CNAS anulate au fost efectuate în contul deschis la Trezoreria Statului pe numele Ministerului Sănătăţii şi nu au fost încasate de E..

Raportat la obiectul acţiunii, obligarea trecerii în fişele sintetice pe plătitor a sumelor plătite în baza notificărilor CNAS, faptul că întreg dosarul fiscal, bazele de date şi toate evidenţele fiscale şi nefiscale privind pe A. şi B., au fost predate acestei instituţii - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, se poate reţine lipsa calităţii procesuale pasive a Administraţiei Sectorului 1 a Finanţelor Publice, în soluţionarea cererii reclamantelor.

Pe fond, din documentele anexate de către societăţi, respectiv copiile ordinelor de plată prin care B. şi A. au achitat sumele solicitate a fi restituite ca urmare a anulării Notificărilor, rezultă cu claritate faptul că plăţile respective au fost efectuate pe numele şi în contul Ministerului Sănătăţii, cont specificat în Ordinul comun al Ministrului Sănătăţii şi al Preşedintelui CNAS nr. 351/464/2011, pentru modificarea şi completarea Normelor privind organizarea evidenţei pe plătitor, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute de art. 363.1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătăţii.

Aceste sume reprezentând contribuţiile claw-back, nu au fost încasate niciodată de către ANAF prin Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, organ competent în administrarea contribuţiei, ci de Ministerul Sănătăţii în contul propriu.

Instanţa de fond în mod eronat reţine că autorităţile fiscale nu si-au îndeplinit dispoziţiile tranzitorii prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011, în situaţia în care chiar, instanţa reţine că Procedura de restituire a sumelor achitate în contul prevăzut la alin. (8) se aprobă prin Ordin comun al Ministrului Finanţelor Publice şi al Ministrului Sănătăţii.

În ceea ce priveşte restituirea şi compensarea sumelor achitate în plus la bugetul general de către contribuabili, această procedură se realizează conform dispoziţiilor art. 167 şi 168 din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală.

Pentru restituirea sumelor stabilite prin în Notificările CNAS, anulate, intimatele se pot adresa cu cerere de restituire către instituţiile în conturile cărora au fost achitate contribuţiile, Ministerul Sănătăţii şi CNAS.

Un alt aspect de nelegalitate îl reprezintă interpretarea dispoziţiilor Înaltei Curţi pronunţate în dosarul nr. x/2012.

Chematul în garanţie Ministerul Sănătăţii susţine în cadrul cererii sale de recurs că, hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Instanţa de fond a dispus în mod greşit respingerea cererii de chemare în garanţie a Casei Naţională de Asigurări de Sănătate neţinând cont de toate prevederile legale coroborate cu faptul că la nivelul Ministerului Sănătăţii se ţinea o evidentă certă şi concretă privind sumele provenite din contribuţia claw back şi privind transmiterea acestor sume către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Instanţa de fond în pronunţarea celor dispuse nu a ţinut cont de dublul rol a CNAS:

- rolul de solicitant al sumele provenite din contribuţia claw-back, potrivit notificărilor anexate, rezultate în urma stabilirii şi constituirii acestor sume tot de către CNAS

- rolul de beneficiar al sumelor provenite din contribuţia claw back.

Rezultă astfel dubla calitate a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), în sensul că întâi a generat, constituit, stabilit si solicitat contribuţia claw back pentru fiecare societate deţinătoare de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor ce avea aceasta obligaţie şi apoi a beneficiat de sumele stabilite ca fiind contribuţie claw-back.

Ministerul Sănătăţii nu are nicio implicare în stabilirea, constituirea şi solicitarea contribuţiei claw-back materializate prin notificări către persoanele care aveau obligaţia plăţii acestei taxe. .

Sumele încasate din această taxă nu constituiau venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii, ci constituiau venituri la bugetul FNUASS, fond gestionat de către CNAS.

Casele de asigurări de sănătate aveau obligaţia în conformitate cu art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011 de a raporta lunar consumul centralizat către CNAS, pe baza unei machete de raportare aprobate prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Se precizează faptul că au fost transmise Ministerului Sănătăţii, de către CNAS, centralizatoare din care rezulta suma datorată de fiecare societatea deţinătoare de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor care avea obligaţia plătii contribuţiei claw-back pentru a se putea tine o evidenţă la nivelul ministerului.

Rezultă că sumele ce constituiau contribuţia claw-back pentru fiecare societate care avea această obligaţie erau generate, constituite, stabilite şi solicitate de către CNAS.

CNAS a gestionat toate raportările lunare de la Casele de asigurări de sănătate în acest sens şi apoi la centralizat în vederea stabilirii contribuţiei claw-back.

Se arată faptul că la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 104/2009, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, Ministerul Sănătăţii avea deja deschis, din anul 2006 un cont de venituri proprii, Trezoreria a utilizat acelaşi cont şi pentru sumele încasate din contribuţia claw-back.

Deşi exista un singur cont de trezorerie deschis pentru Ministerul Sănătăţii cu această destinaţie, cu un singur extras de cont, înregistrările încasărilor în evidenţa contabilă a Ministerul Sănătăţii se ţineau separat pentru accize şi separat pentru claw-back contrar celor apreciate de către instanţa de fond.

În contabilitatea ministerului sunt ordine de plată către CNAS, în care sumele reprezentau numai veniturile din claw-back, de exemplu: OP. nr. x/21.02.2012, OP. nr. x/12.03.2012, OP. 188/03.04.2012.

Instanţa de fond a apreciat în mod eronat faptul că Ministerul Sănătăţii nu a demonstrat că sumele încasate de minister au fost efectiv virate către CNAS.

Arată recurenta că suma totală încasată de Ministerul Sănătăţii în perioada 2010-2012 de la deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, notificaţi de CNAS, este de 462.577.527,98 RON (Anexa nr. 4) din care s-au restituit la CNAS 359.621.461,78 RON, ceea ce reprezintă un procent de 78%.

Diferenţa de 22% a fost utilizată, conform O.U.G. nr. 104/2009, pentru investiţii în infrastructură, cât şi pentru finanţarea programelor naţionale de sănătate.

Faţă de cele de mai sus, Ministerul Sănătăţii a virat la CNAS în perioada 2010-2012, din totalul încasărilor de 100% din contribuţia claw-back, un procent de 78%.

Astfel că, obligaţia de plata a contribuţiei claw-back faţă de pârâte, revine procentual de 78% CNAS-ului şi 22% Ministerului Sănătăţii.

Fiecare dintre subiecţii de drept individualizaţi în O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare aveau atribuţii expres prevăzute prin acest act normativ, care se completează şi cu dispoziţiile legislaţiei speciale în domeniul sănătăţii, astfel că prin delimitarea acestor atribuţii se creează drepturi şi obligaţii specifice fiecăruia dintre aceştia, inclusiv CNAS.

Ministerul a virat la CNAS din suma totală a contribuţiei claw-back plătită de cei care aveau acesta obligaţie un procent de 78%.

Hotărârea instanţei privind restituirea către pârâte a sumelor plătite de reclamante în baza notificărilor emise de către CNAS este vădit neîntemeiată.

Aşadar, din toate aceste reglementări cât şi din înscrisurile anexate, recurenta precizează faptul că nu poate fi reţinută în sarcina Ministerului Sănătăţii obligaţia de restituire în procent de 100% a contribuţiei claw-back, contribuţie care a fost stabilită de către CNAS şi solicitată tot de către CNAS.

Concluzionând, arată recurenta că în ceea ce priveşte contribuţia de claw-back plătită de reclamante, respectiv societatea A. şi societatea B., contul Ministerului Sănătăţii a fost doar unul de depozit şi de tranzit către destinatarul final, respectiv CNAS.

Respingerea cererii de chemare în garanţie a CNAS de către Ministerul Sănătăţii nu se sprijină pe prevederi întemeiate.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursurilor s-au formulat întâmpinări de către intimata-chemată în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de către intimatele - reclamante A. şi B..

Prin întâmpinarea sa chemata în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a susţinut în esenţă apărările invocate la instanţa de fond şi a solicitat respingerea recursului Ministerului Sănătăţii ca nefondat.

La rândul lor, intimatele - reclamante A. şi B. au solicitat respingerea recursului Ministerului Sănătăţii ca nefondat pentru argumentele arătate pe larg în întâmpinare.

Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recursul DGRFP Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Finanţelor pentru Contribuabili Mijlocii - nu este fondat.

Motivul de recurs privind respingerea de către instanţa de fond a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei.

În mod corect a apreciat instanţa de fond că recurenta are calitate procesuală pasivă având în vedere Ordinele Preşedintelui ANAF nr. 3609/2016 şi nr. 3675/2016, în urma cărora reclamantele au trecut în administrarea acestei pârâte cu toate cererile ce vizează situaţia sa fiscală.

În ceea ce priveşte obligarea de către instanţă la efectuarea operaţiunii administrative, se reţine că prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicţie în cadrul căruia controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridice dedus judecăţii. În cazul în care conduita nelegală a autorităţii produce o vătămare reclamantei, instanţa poate dispune măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim vătămat.

În ceea ce priveşte fondul cauzei şi imposibilitatea recurentei de a efectua operaţiunile administrative

Înalta Curte constată că din moment ce AFCM administrează din punct de vedere fiscal reclamantele, în calitate de succesoare ale CNAS şi a Ministerului Sănătăţii, au atribuţii în vederea continuării administrării fiscale a reclamantului în ce priveşte contribuţia claw-back prin preluarea istoricului fiscal şi a informaţiilor relevante.

Cât priveşte dreptul reclamantelor privind restituirea/compensarea sumelor plătite ca şi contribuţie claw-back, pârâta-recurentă nu a negat acest drept ci doar a invocat elemente ce nu ţin de diligenţă şi bună administrare. Or, trebuiau îndeplinite obligaţiile legale stabilite prin O.U.G. nr. 77/2011 (art. 9 alin. (5), (6) şi 10).

Recursul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice Sector 1 Bucureşti - nu este fondat.

Excepţia lipsei calităţii procesual pasive a recurentei a fost corect soluţionată de instanţa de fond atunci când a apreciat că printr-o colaborare şi comunicare inter-instituţională se poate organiza un schimb de informaţii relevante pentru situaţia fiscală a reclamantelor privind situaţia soldului de plătitor de contribuţie claw-back pentru a se putea aprecia obligaţiile de plată, sumele achitate în plus şi eventual soluţiona cererile de restituire sau compensare.

Argumentul recurentei că sumele claw-back au fost achitate şi încasate pe numele şi în contul Ministerului Sănătăţii - nu poate fi primit deoarece aceasta avea obligaţia de a prelua fişele sintetice de plătitori de la Ministerul Sănătăţii şi CNAS (art. 9 alin. (5), (6) şi 10 din O.U.G. nr. 77/2011).

În ce priveşte radierea din oficiu a codurilor fiscale şi în consecinţă lipsa informaţiilor relevante, Înalta Curte constată în ansamblul probator că aceste coduri fiscale şi datele relevante ale fişelor sintetice trebuiau preluate de recurentă, conform dispoziţiilor legale tranzitorii prev. de O.U.G. nr. 77/2011 arătate mai sus.

Reclamantele au formulat acţiune în contencios administrativ împotriva acestei atitudini a autorităţii pârâte la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, dosar nr. x/2017.

Este o opţiune a recurentei să aprecieze asupra punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive ale instanţei de judecată.

Excepţia lipsei procedurii prealabile (inadmisibilităţii) a fost corect soluţionată de instanţa de fond, având în vedere că este vorba despre un refuz nejustificat, un act administrativ asimilat.

Recursul Ministerului Sănătăţii este nefondat.

Motivul de recurs privind greşita respingere a cererii de chemare în garanţie a CNAS.

Recurentul Ministerul Sănătăţii recunoaşte că raportările lunare ale CNAS privind contribuţia claw-back au fost transmise Ministerului Sănătăţii (pentru perioada relevantă) şi în lipsa dovezii efective a plăţii de către Ministerul Sănătăţii către CNAS a sumelor încasate cu titlu de achiziţie claw-back, rezultă că în mod corect a fost soluţionată această cerere de către instanţa de fond.

Cât priveşte argumentul existenţei unei evidenţe separate a sumelor încasate şi transferate de Ministerul Sănătăţii către CNAS şi a procentului de 22% din suma totală utilizată de minister, restul de 78% de către CNAS ca beneficiar claw-back.

Aceste susţineri şi documente aferente sunt făcute abia la instanţa de recurs, instanţa de fond nu a putut valorifica aceste informaţii în ansamblul probator.

Înalta Curte constată că având în vedere obiectul acţiunii, aceste împrejurări vor fi avute în vedere la punerea în executare a sentinţei judecătoreşti privind restituirea sumelor plătite, a câtimii lor.

Este de subliniat faptul că însăşi recurentul nu a reuşit să facă această dovadă în timpul soluţionării cauzei la instanţa de fond ceea ce conduce la concluzia unei deficitare gestionări a situaţiei, lucru subliniat de instanţa de fond.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti în reprezentarea Administraţiei Sector 1 a Finanţelor Publice şi de chematul în garanţie Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 2188 din 9 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.