Tax assessment annulment and security measures quashed and remanded for re-trial due to insufficient motivation

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.06.2016 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Natională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. prin AJFP Tulcea a solicitat anularea în totalitate a Deciziei nr. 1235/09.12.2015 emisa de DGFP Galaţi - Serviciul Soluţionare Contestaţii; admiterea în tot a contestaţiei formulată în sensul anularii Dispoziţiei de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/31.08.2015 în suma totală de 2.791.586 RON, anularii Dispoziţiei de masuri nr. 170385/31.08.2015 prin care s-a diminuat pierderea fiscala, anularii Deciziei de impunere nr. x/31.08.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata pentru suma de 1.482.584 RON, anulării Raportului de Inspecţie Fiscala nr. x/31.08.2015, transmise sub nr. x/01.09.2015 şi a oricăror acte subsecvente actelor atacate.

S-a solicitat suspendarea efectelor actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze şi acordarea tuturor cheltuielilor de judecata efectuate în prezenta cauză.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 25 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Galaţi.

S-a anulat în parte Decizia nr. 1235/09.12.2015, Decizia de impunere nr. x/31.08.2015 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/31.08.2015, în ceea ce priveşte suma de 319.929 RON reprezentând impozit pe profit, suma de 202.785 dobânzi/majorări de întârziere şi 47.859 RON penalităţi de întârziere şi suma de 697.807 RON reprezentând taxă pe valoarea adăugată, suma de 324.979 RON dobânzi/majorări de întârziere şi 91.539 RON penalităţi de întârziere şi Dispoziţia de măsuri nr. 170385/31.08.2015.

S-a anulat Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/31.08.2015.

A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 7108 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 au formulat recursuri reclamanta şi pârâta pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului său, ANAF - DGRFP Galaţi - AFJ Tulcea, a arătat, în esenţă, următoarele:

Hotărârea atacata a fost data cu încălcarea dispoziţiilor articolului 488 alin. (1) punctele 6 şi 8 din C. proc. civ., respectiv:

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie prealabilă împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x din 31.08.2015, pentru suma de suma totală de 2.391.314 RON.

Prin acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. x/2016, intimata - reclamanta solicită "Anularea Deciziei de impunere nr. x/31.08.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata pentru suma de 1.482.584 RON."

Prin sentinţa civilă nr. 13/2018/25.01.2018, instanţa de fond dispune în favoarea reclamantei anularea în parte a Deciziei nr. 1235 din 09.12.2015, a Deciziei de impunere nr. x din 31.08.2015 şi a Raportului de inspecţie fiscala nr. F~ TL 277/31.08.2015, în ceea ce priveşte suma de 319.929 RON reprezentând impozit pe profit, suma de 202.785 dobânzi/majorări de întârziere şi 47.859 RON penalităţi de întârziere şi suma de 697.807 RON, reprezentând taxă pe valoarea adăugată, suma de 324.979 RON dobânzi/miorari de întârziere şi 91.539 iei penalităţi de întârziere fin cuantum total de 1.684.898 RON

Astfel, fara o analiza temeinica a cauzei supusă judecăţii, instanţa de fond acorda reclamantei mai mult decât s-a solicitat, sumele anulate fiind extrase din "Răspunsul la obiecţiunile formulate la Raportul de expertiza contabilă", fila x, reprezentând "Diferenţe" stabilite de expertul contabil desemnat B..

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt într-o manieră confuză, sumară, fiind ea însăşi în eroare, totalul sumelor reţinute ca fiind stabilite legal şi stabilite nelegal fiind mai mare cu 755 251 RON fata de suma stabilita de către organul de inspecţie fiscală.

În conformitate cu dispoziţiile articolului 488 alin. (1) punctul 6, instanţa de judecată este ţinută a arăta motivele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii, întrucât motivarea este un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, iar lipsa sau inconsistenţa acesteia atrage casarea ei.

S-a reţinut că instanţa de fond nu a analizat motivele invocate de Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea pe parcursul derulării litigiului.

S-a menţionat şi in obiecţiunile la raportul de expertiza contabila, în perioada verificata 01.01.2009-31.12.2013 echipa de inspecţie a stabilit cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal în suma de 12.910.245 RON şi venituri suplimentare in suma de 991.148 RON conform RIF nr. x/31.08.2015 şi situaţiilor centralizatoare prezentate in anexele nr. 8, nr. 9, nr. 10 şi nr. 11 la Raportul de inspecţie fiscala nr. x/31.08.2015.

În perioada 01.01.2009 - 31.12.2013, conform Raportului de expertiză contabilă judiciară s-au stabilit cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal în suma de 11.892.560 RON şi venituri suplimentare în suma de 0 RON, conform situaţiilor centralizatoare prezentate în anexele nr. 1, nr. 2, nr. 3 si nr. 4 la Raportul de expertiza contabila judiciara.

În urma comparării situaţiilor prezentate In RIF nr. x/31.08.2015 si anexele nr. 8, nr. 9, nr. 10 si nr. 11 la Raportul de inspecţie fiscala cu situaţiile centralizatoare prezentate în anexele nr. 1, nr. 2, nr. 3 şi nr. 4 la Raportul de expertiză contabilă judiciară s-au constatat diferenţe în suma de 2.008.833 RON reprezentând cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal stabilite la verificare In RIF x/31.08.2015 şi considerate de expertul contabil, cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal. Diferenţa 2.008.833 RON căruia li corespunde un impozit DB profit în suma de 353.600 lai (pentru perioada 01.01.2009-31.12.2013) structurata pe ani fiscali constând în:

- suma de 454.820 RON, pentru anul 2009;

- suma de 267.207 RON pentru anul 2011;

- suma de 66.514 RON pentru anul 2012;

- suma de 11.787 RON pentru anul 2013.

Referitor la situaţia privind calculul TVA pe perioada 01.01.2009 - 31.08.2014, se arată că în perioada verificată 01.01.2009 - 31.08.2014 echipa de inspecţie a stabilit o diferenţă de TVA deductibilă în suma de 781.195 RON conform RIF nr. x/31.08.2015 şi situaţiilor. centralizatoare prezentate în anexele nr. 8, nr. 9, nr. 10, nr. 11 şi 33 la Raportul de inspecţie fiscală nr. x/31.08.2015.

În perioada 01.01.2009-31.08.2014 în baza raportului de expertiza contabilă judiciară s-a stabilit o diferenţă de TVA deductibilă în suma de 575.625 RON (nu 530.390 RON prezentat în sinteza datelor privind obligaţiile fiscale), conform situaţiilor centralizatoare prezentate în anexele nr. 1, nr. 2, nr. 3 şi nr. 4 la raportul de expertiza contabila judiciară.

În urma comparării situaţiilor prezentate în RIF nr. x/31.08.2015 şi anexele nr. 8, nr. 9, nr. 10, nr. 11 şi nr. 33 la Raportul de inspecţie fiscala cu situaţiile centralizatoare prezentate în anexele nr. 1, nr. 2, nr. 3 şi nr. 4 la raportul de expertiză contabilă judiciară s-au constatat diferenţe de TVA deductibilă în sumă de 205.570 RON (nu 250.805 RON prezentat în sinteza datelor privind obligaţiile fiscale 781.195 RON - 575.625 RON = 205.570 RON), stabilite la verificare în RIF x/31.08.2015 şi neconsiderate de experţii contabili, ca diferenţe de TVA deductibilă, astfel:

- suma de 112.749 RON pentru anul 2009;

- suma de 50.953 RON pentru anul 2010;

- suma de 26.042 RON pentru anul 2011;

- suma de 1.918 RON pentru anul 2013;

- suma de 13.908 RON pentru anul 2014;

În ceea ce priveşte anularea deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/31.08.2015, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că nu a fost dovedită incidenţa situaţiilor enumerate de art. 213 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, cuantumul foarte mare ai obligaţiilor de plata către bugetul statului fiind un prim argument. Or, fără o măsură asiguratorie, poate fi împiedicată recuperarea creanţelor cu care figurează intimata-reclamanta, întrucât, din totalul de 2.791.586 RON stabilit de plată prin Decizia de impunere nr. x/31.08.2015, doar suma de 1.482.584 RON este supusă litigiului, diferenţa de 1.309.002 RON fiind certă, lichidă şi exigibilă.

În mod nejustificat instanţa de judecată a dispus să acorde reclamantei suma de 7.108 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Se precizează că potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa pentru aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, sa se fi determinat aceste cheltuieli în cazul de faţă culpa procesuală nu rezultă implicit din soluţia data procesului.

În motivarea recursului său, reclamanta-recurentă S.C. A. S.R.L. a arătat, în esenţă, următoarele:

- greşita interpretare atât a expertului desemnat cât şi a instanţei de fond în privinţa deductibilităţii sumelor provenite din chiriile încasate de la C. şi de D..

Se arată că prin raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat, dar şi prin opinia separată la acest raport, experţii au arătat argumente justificate şi documentele contabile pentru sumele stabilite de pârâtă. Mai mult decât atât, faţă de raportul întocmit de expertul desemnat de instanţa, Curtea a dat eficienţă şi opiniei separate întocmită de expertul parte şi prin raportare la concluziile acestuia, s-au constatat sume diminuate în mod corect faţă de raportul de expertiza judiciar al expertului desemnat, aspecte ce conferă instanţei premisele concrete şi corecte pentru a dispune anularea actului vătămător şi nelegal.

Expertul desemnat de instanţă a considerat deductibilă doar chiria aferentă anului 2009 având în vedere faptul ca nu a regăsit un mod de calcul al chiriei aferent facturii emise pentru aceasta.

Se precizează că această interpretare este vădit greşită, având în vedere faptul ca sancţiunea pentru nedefalcarea pe ani a facturii de chirie nu este in niciun caz considerarea cheltuielii ca fiind nedeductibilă.

La factura nr. x/30.11.2009 de la C. S.R.L. exista menţiunea de chirie aferenta altor ani fiscali in valoare de 84.000 RON fără TVA.

Situaţia corect tratata din punct de vedere al independentei exerciţiului financiar era sa se înregistreze în fiecare an conform contract nr. x/02.12.2004 in contul de cheltuieli cu cont corespondent facturi nesosite si TVA neexigibil (4428) chiria lunară de 4000 RON, pentru a se putea calcula impozitul pe profit într-un mod care reflecta o imagine fidela a profitului societarii, în conformitate cu prevederile OMFP 2374/2007. Totuşi, daca nu s-a întâmplat aşa, acelaşi OMFP nr. 2374/2007 se pot corecta erorile prin contul 117 rezultat reportat şi rectifica concomitent declaraţia 101 din anii corectaţi. Societatea a ales sa înregistreze în contul de cheltuieli al anului în care a fost emisa factura toata valoarea chiriei.

Oricum, în toate situaţiile, cheltuiala nu este considerată nedeductibilă, diferenţa constând numai în anul în care ea se deduce, iar în situaţia de faţă a scos de la anul 2009 cei 84.000 RON pe care i-a adăugat la pierderea fiscală a anului 2008 în Anexa 5.1 cu privire la calculul impozitului pe profit.

La factura nr. x/30.11.2009 de la D. S.A. exista menţiunea de "chirie bărci - de defalcat pe ani" în valoare de 94.000 RON fara TVA.

Conform Contractului nr. x/19.02.2006 cu actele adiţionale, A. S.R.L. a închiriat de la D. S.A. un număr de 20 bărci contra unei chirii lunare de 300 RON iniţial, după care a devenit 500 RON pe barca utilizată. Astfel chiria aferentă unui număr de 4 barei utilizate în 2009 a fost de 22.000 RON, iar pentru acelaşi număr de barei a fost de 72.000 RON in perioada 2006-2008.

Conform aceloraşi principii enunţate la paragraful anterior, am scos de la anul 2009 cei 94.000 RON şi a adăugat 72.000 RON la pierderea fiscala a anului 2008 in Anexa 5.1. cu privire la calculul impozitului pe profit si am considerat deductibil TVA aferentă.

- greşita interpretare atât a expertului cât şi a instanţei de fond în privinţa corectitudinii întocmirii facturii emise de E., având în vedere lipsa CUI-ului de pe factură.

În privinţa argumentaţiei greşită a pârâtei referitoare la relaţia cu E., a învederat faptul că organul de control a ignorat faptul că s-a făcut dovada existentei CUI pe factura emisa de aceasta societate, iar pe cale de consecinţă a dovedit respectarea dispoziţiilor art. 155 alin. (5) Codul fiscal, coroborate cu art. 6 din legea contabilităţii.

- nelegalitatea prin perspectiva îngrădirii dreptului la deducere al TVA.

Pentru a se putea pronunţa in sensul constatării nelegalităţii şi netemeiniciei deciziei atacate, instanţa s-a raportat la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Astfel, prin soluţia pronunţată în cauza Maks pen Eood, Curtea a trasat într-un mod cat se poate de limpede graniţa dintre acordarea dreptului de deducere al TVA şi refuzul recunoaşterii dreptului de deducere al TVA derivat din practici abuzive.

Curtea exprima in mod expres faptul ca particularul trebuie sa beneficieze de prezumţia de buna-credinţă. Astfel, se apreciază că trebuie sancţionată practica organelor fiscale romane prin care se refuză şi se limitează abuziv dreptul de deducere al TVA pentru motive nereale.

- cheltuielile de judecată acordate în fond

Se arată de recurentă faptul instanţa urmează a acorda şi cheltuielile de judecată suportate în fond, respectiv onorariul de avocat al reprezentantului convenţional din faza procesuală pentru care a prezentat documentul justificativ.

4. Apărările formulate în cauză

DGRFP Galaţi, prin AJFP Tulcea - ANAF - a formulat întâmpinare la recursul reclamantei şi a solicitat constatarea nulităţii acestuia pentru neîncadrarea în motivele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile recurate ca legală şi temeinică.

Reclamanta-recurentă a depus concluzii scrise şi un set de înscrisuri admise de instanţa de recurs.

La termenul din 23 iunie 2020, Înalta Curte a pus în dezbaterea părţilor şi apoi a respins excepţia nulităţii recursului, constatând că motivele se pot încadra în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că sunt întemeiate pentru motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. pentru considerentele următoare:

Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat prin acţiunea sa:

- anularea în totalitate a Deciziei nr. 1235/09.12.2015 emisa de DGFP Galaţi - Serviciul Soluţionare Contestaţii;

- admiterea în tot a contestaţiei formulată în sensul: anularii Dispoziţiei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/31.08.2015 în suma totală de 2.791.586 RON; anulării Dispoziţiei de masuri nr. 170385/31.08.2015 prin care s-a diminuat pierderea fiscala; anularii Deciziei de impunere nr. x/31.08.2015 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata pentru suma de 1.482.584 RON; anulării Raportului de inspecţie fiscala nr. x/31.08.2015, transmise sub nr. x/01.09.2015;

- anularea oricăror acte subsecvente actelor atacate;

- suspendarea efectelor actelor administrative atacate până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze;

- acordarea tuturor cheltuielilor de judecata efectuate în prezenta cauză.

Prin Raportul de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. x/31.08.2015, Decizia de impunere, având număr de înregistrare F-TL 317/31.08.2015, s-au reţinut în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în valoare totală de 2.791.586 RON, cu titlu: 869.181 RON impozit pe profit, 483.156 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 130.247 RON penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit, 781.195 RON TVA, 414.691 RON dobânzi/majorări aferente TVA, 113.116 RON penalităţi de întârziere aferente TVA.

De asemenea, organul fiscal a emis Decizie de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/31.08.2015 şi Dispoziţie de măsuri nr. 170385/31.08.2015.

Împotriva Raportului de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. x/31.08.2015, Deciziei de impunere nr. x/31.08.2015, Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/31.08.2015 şi Dispoziţie de măsuri nr. 170385/31.08.2015 reclamanta a formulat contestaţie, în termenul prevăzut de art. 207 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, prin care s-a solicitat anularea actelor administrative contestate, pentru suma de 2.391.314 RON.

Prin Decizia nr. 1235/09.12.20l5, organul fiscal din cadrul Serviciului Soluţionare Contestaţii a dispus respingerea în tot, a contestaţiei formulate, ca neîntemeiată, nemotivată şi fără obiect.

Prin urmare, obligaţiile fiscale stabilite prin decizia de impunere şi RIF, au fost în sumă de 2.791.586, recurenta-reclamantă a formulat contestaţie administrativă pentru o sumă mai mică, respectiv 2.391.314 RON, iar acţiunea în anulare a fost formulată pentru suma totală de 1.482.584 RON, fără ca aceasta să precizeze ce reprezintă această sumă.

Instanţa de fond nu a avut rol activ pentru a lămuri exact obiectul dedus judecăţii în raport de suma solicitată a fi anulată şi de felul obligaţiilor fiscale la care se referă.

Expertiza contabilă efectuată în cauză s-a referit la întreaga sumă din decizia de impunere, deopotrivă la impozit pe profit şi TVA şi instanţa de fond în mod greşit, fără a se delimita cadrul obligaţiilor fiscale contestate, cuantum, natura acestora, a preluat informaţiile expuse prin expertiza contabilă fără a le sintetiza la obiectul cauzei deduse judecăţii.

Instanţa de fond, în mod greşit, fără a se fi precizat ce reprezintă sumele ce fac obiectul acţiunii, a admis acţiunea pentru sumele de 319.925 RON, impozit pe profit + 202.785 RON dobânzi, 47.859 RON penalităţi şi 697.807 RON TVA, 349.279 RON dobânzi, 91.539 RON penalităţi - în total o sumă de 1.684.898 RON, mai mare decât cea solicitată în petitul acţiunii.

În raport de solicitările reclamantei, natura şi cuantumul obligaţiilor contestate, instanţa de fond va administra probe pertinente sau va reface expertiza pe puncte concrete, se va raporta la documentele justificative invocate, prevederile legale incidente pentru fiecare perioadă şi operaţiunea fiscală. Fără a se pronunţa pe sume care derivă din anumite operaţiuni, contracte, facturi, etc., cu trimitere la opisul expertizei şi interpretate în scopul arătat de norma incidentă, instanţa de fond nu a motivat corespunzător exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Motivele de recurs formulate de către recurenta-reclamantă sunt supuse aceleiaşi premise eronate referitoare la imprecizia obiectului acţiunii ce reprezintă sumele contestate în instanţă raportate la cele din decizia de soluţionare a contestaţiei administrative.

Probele administrate în acest context şi concluziile instanţei de fond sunt pornite de la o neregulă referitoare la cuantumul sumelor contestate şi natura obligaţiilor fiscale. Pentru aceste motive cauza va fi trimisă spre rejudecare.

Dispoziţia de măsuri nr. 170385/31.08.2015, va urma calea casării cu trimitere întrucât priveşte înregistrarea în contabilitate a sumei de 8.631.773 RON, la pierderea fiscală aferentă perioadei verificate, iar sumele principale contestate nu au fost încă lămurite şi dezlegate de instanţa de fond.

Se va menţine concluzia instanţei privind măsurile asiguratorii, având în vedere şi împrejurarea că debitul a fost plătit integral, conform declaraţiei şi înscrisurilor depuse în recurs de recurenta-reclamantă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond nu a motivat corespunzător exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va casa sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în ceea ce priveşte capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1235/09.12.2015, Raportului de inspecţie fiscală nr. x/31.082015 şi Dispoziţiei de măsuri 170385/31.08.2015, aceleiaşi instanţe.

Vor fi menţinute dispoziţiile privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/31.08.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 13 din 25 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare în ce priveşte capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1235/09.12.2015, Raportului de inspecţie fiscală nr. x/31.082015 şi Dispoziţiei de măsuri 170385/31.08.2015, aceleiaşi instanţe.

Menţine dispoziţie privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/31.08.2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.