Salary recalculation suit over minimum-wage raises assigned to Vâlcea Tribunal as police member's residence fixes jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra conflictului de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă la data de 11.01.2019 sub nr. x/2019, reclamantul Biroul Teritorial Vâlcea al Sindicatului Naţional al Agenţilor de Poliţie din România, împuternicit să reprezinte interesele membrilor săi de sindicat, în temeiul art. 151 C. proc. civ., art. 28 din Legea nr. 62/2011, în numele si pentru membrii săi de sindicat menţionaţi în tabelul integrat poziţiile 1-160, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vâlcea, IGPR - Direcţia operaţiuni speciale - Brigada Operaţiuni Speciale Piteşti - Serviciu Operaţiuni Speciale Vâlcea, Unitatea Teritorială de Analiză a Informaţiilor Piteşti - Compartimentul de Analiză a Informaţiilor Vâlcea, Direcţia Generală Anticorupţie, Inspectoratul General pentru Imigrări, si secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova - Biroul Tf Vâlcea a solicitat:

- obligarea pârâţilor să se conformeze prevederilor H.G. nr. 1/2017, în sensul acordării de la 01.02.2017 a salariului minim brut în cuantum de 1450 RON, fără sporuri si alte adaosuri incluse în acesta, pentru fiecare dintre reclamanţi;

- echivalarea salariului de funcţie al reclamanţilor, fără sporuri si alte adaosuri, cu salariul minim brut avut în vedere de H.G. nr. 1/2017;

- obligarea pârâţilor ca începând cu data de 01.02.2017 la calcularea salariului lunar al reclamanţilor să aibă în vedere ca salariul de funcţie să fie de 1450 RON, fără sporuri incluse în acesta conform H.G. nr. 1/2017;

- recalcularea salariului reclamanţilor începând cu data de 01.02.2017, avându-se în vedere salariul de funcţie minim de 1450 RON, fără sporuri si alte adaosuri incluse în acesta, conform H.G. nr. 1/2017 si ulterior aplicarea sporurilor procentuale aferente, ori a sumelor compensatorii tranzitorii, prin raportare la solda de funcţie/salariul minim;

- obligarea pârâţilor să se conformeze prevederilor H.G. nr. 846/2017în sensul acordării de la 01.01.2018 a salariului minim brut în cuantum de 1900 RON, fără sporuri si alte adaosuri incluse în acesta, pentru fiecare dintre reclamanţi;

- obligarea pârâţilor să se conformeze prevederilor H.G. nr. 937/2018 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sensul acordării de la 01.01.2019 a salariului minim brut în cuantum de 2080 RON, fără alte sporuri si alte adaosuri incluse în acesta, pentru fiecare dintre reclamanţi, iar pentru reclamanţii cu studii superioare la suma de 2530 RON/lunar, fără sporuri sau alte adaosuri incluse în acesta, sume la care să se raporteze celelalte sporuri.

- obligarea pârâţilor la actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie si la plata dobânzii legale, de la data la care s-a născut dreptul de efectuare a plăţii

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 795/2019 din 04 iunie 2019 a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie din România, prin Biroul Teritorial, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Operaţiuni Speciale - Brigada Operaţiuni Speciale Piteşti - Serviciu Operaţiuni Speciale Vâlcea, IGPR - Unitatea Teritorială de Analiză a Informaţiilor Piteşti - Compartimentul de Analiză a Informaţiilor Vâlcea, Direcţia Generală Anticorupţie, Inspectoratul General pentru Imigrări şi secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova - Biroul TF Vâlcea, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

Având în vedere aceste dispoziţii, precum şi sediul sindicatului reclamant care este în Bucureşti, a apreciat că în cauză competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. (4) din acelaşi act normativ, potrivit cărora competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta si atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de interes public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces, tribunalul a reţinut, aşa cum s-a arătat si în doctrină, că aceste prevederi devin aplicabile atunci când reclamantul nu exercită acţiunea în contencios administrativ personal, ci prin intermediul unui reprezentant potrivit art. 80 şi urm. C. proc. civ., precum şi în ipoteza tipică prevăzut de art. 1 alin. (3) si 4 din Legea nr. 554/2004.

A reţinut, de asemenea, că este aplicabilă decizia RIL nr. 1/2013 pronunţată de ÎCCJ, potrivit căreia în interpretarea si aplicarea unitară a dispoziţiilor nr. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, în prezent abrogată prin Legea dialogului social, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 6189/01.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal s-a disjuns cererea privind pe reclamanta A. şi s-a dispus formarea unui nou dosar cu nr. x/2019

Prin sentinţa civilă nr. 6196/01.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială în cauza privind pe reclamanta A. prin Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie din România în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul General Al Poliţiei Române - Direcţia Operaţiuni Speciale - Brigada Operaţiuni Speciale Piteşti - Serviciu Operaţiuni Speciale Vâlcea, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Unitatea Teritorială de Analiză a Informaţiilor Piteşti - Compartimentul de Analiză a Informaţiilor Vâlcea, Direcţia Generală Anticorupţie, Inspectoratul General pentru Imigrări şi secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova - Biroul TF Vâlcea. Totodată, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, ca instanţă de contencios administrativ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, în speţă, domiciliul funcţionarului public reclamant, parte în raportul juridic de drept substanţial dedus judecăţii, se află în judeţul Gorj, iar împrejurarea ca sediul Sindicatului reclamant, ca beneficiar al legitimării procesuale active extraordinare recunoscută de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este situat pe teritoriul administrativ al municipiului Bucureşti este lipsită de relevanţă în stabilirea instanţei competente rationae loci, prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

2.3. Prin sentinţa nr. 260/2020 din 16 iunie 2020 a Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., prin Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie din România prin Biroul Teritorial Vâlcea, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul General Al Poliţiei Române - Direcţia Operaţiuni Speciale - Brigada Operaţiuni Speciale Piteşti - Serviciu Operaţiuni Speciale Vâlcea, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Unitatea Teritorială de Analiză a Informaţiilor Piteşti - Compartimentul de Analiză a Informaţiilor Vâlcea, Direcţia Generală Anticorupţie, Inspectoratul General pentru Imigrări şi secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova - Biroul TF Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, ca instanţă de contencios administrativ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Gorj a reţinut că, potrivit cărţii de identitate, la data formulării acţiunii, reclamanta A. avea domiciliul în judeţul Gorj, iar reşedinţa în Municipiul Râmnicu Vâlcea.

Pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei este relevantă adresa unde locuieşte efectiv reclamanta, respectiv unde locuia efectiv la data formulării acţiunii.

Potrivit susţinerilor reclamantei şi a înscrisurilor de la dosar, reclamanta avea domiciliul efectiv în Municipiul Râmnicu Vâlcea, având serviciu în această localitate, sub acest aspect fiind avute şi menţiunile referitoare la stabilirea reşedinţei în perioada respectivă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele trei instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie din România prin Biroul Teritorial Vâlcea fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privinţa competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 11.01.2019, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Înalta Curte reţine că, în speţă, Sindicatul Naţional al Agenţilor de Poliţie din România acţionează, conform atributelor legale ce-i revin ca persoană juridică de drept privat, în numele şi în interesul membrilor de sindicat, aceştia fiind titularii dreptului pretins.

Înalta Curte constată că prin modificarea legislativă a art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform Legii nr. 212/2018, legiuitorul a tranşat problema competenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, chiar şi în cazul în care acţiunea este exercitată, în numele său, de o persoană de drept public sau privat.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar reşedinţa este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară.

Deşi dispoziţiile art. 107 şi următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înţelege prin domiciliul părţilor, prezintă relevanţă prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înţelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuieşte la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, deşi noţiunile de "domiciliu" şi "reşedinţă" nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, această distincţie nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmăreşte să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înştiinţarea corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii. Noţiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, în cazul de faţă cu reşedinţa reclamantului, iar în raport de locuinţa statornică a părţii se stabileşte atât legalitatea procedurii de citare, cât şi instanţa competentă să soluţioneze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speţă, la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia reclamantul nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamantului accesul facil la instanţa de judecată aflată în circumscripţia teritorială în care locuieşte.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta A. avea reşedinţa în municipiul Râmnicu Vâlcea la data promovării cererii de chemare în judecată.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Operaţiuni Speciale - Brigada Operaţiuni Speciale Piteşti - Serviciu Operaţiuni Speciale Vâlcea, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Unitatea Teritorială de Analiză a Informaţiilor Piteşti - Compartimentul de Analiză a Informaţiilor Vâlcea, Direcţia Generală Anticorupţie, Inspectoratul General pentru Imigrări şi secţia Regională de Poliţie Transporturi Craiova - Biroul Tf Vâlcea în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2020.