Stand of individual executive as subject of corporate contraventions under insurance regulation

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.05.2015 înregistrată sub nr. x/2015, reclamantul A., a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziilor A.S.F. nr. 645/06.04.2015 şi nr. 1836/28.11.2014.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3026 din 16 .11.2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

A dispus anularea Deciziei nr. 1836/28.11.2014 şi a Deciziei nr. 645/06.04.2015 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Societatea B. S.R.L. a fost autorizată prin Decizia C.S.A. nr. 276/07.04.2008.

La data obţinerii autorizaţiei de funcţionare, reclamantul A. deţinea calitatea de administrator şi conducător executiv al societăţii S.C. B. S.R.L.

Astfel, din extrasul de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului rezultă că reclamantul A. are calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L., având un mandat de administrator cu durată nelimitată şi puteri depline de reprezentare.

Prin Decizia nr. 545/13.06.2014 s-a dispus de către A.S.F. efectuarea unui control inopinat la Societatea B. S.R.L.

În urma controlului efectuat în data de 19.06.2014 a fost întocmită Nota unilaterală nr-RG/61662/23.06.2014 în care se menţionează că echipa de control s-a deplasat la sediul brokerului înscris în evidenţele A.S.F, însă nu a fost găsită nicio persoană. De asemenea, se menţionează că s-a încercat contactarea unui reprezentant al brokerului la numerele de telefon existente în evidenţele A.S.F.

În şedinţa Consiliului A.S.F. din data de 24.09.2014, în urma analizării rezultatelor controlului, au fost dispuse următoarele măsuri:

- prin Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014, reclamantul A., în calitate de director executiv/administrator al societăţii B. S.R.L. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 2.500 RON şi retragerea aprobării, pentru netransmiterea/transmiterea cu întârziere/transmiterea incompletă a unor raportări aferente anilor 2012-2013,

- prin Decizia A.S.F. nr. 1835/28.11.2014 s-a dispus sancţionarea societăţii B. S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare.

Prin Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014,reclamantul A., în calitate de director executiv/administrator al societăţii B. S.R.L. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 2.500 RON şi retragerea aprobării, pentru netransmiterea/transmiterea cu întârziere/transmiterea incompletă a unor raportări aferente anilor 2012-2013,reţinându-se săvârşirea de către reclamant a contravenţiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)2 şi m3 din Legea 32/2000.

Societatea B. S.R.L. a fost autorizată prin Decizia C.S.A. nr. 276/07.04.2008 să funcţioneze ca broker de asigurare.

În cuprinsul Deciziei A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 se menţionează că în conformitate cu prevederile art. 39 alin 3 lit. c) din Legea 32/2000, se sancţionează cu amendă în cuantum de 2500 RON reclamantul A., director general/administrator în cadrul S.C. B. S.R.L., pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 39 alin 2 lit. a), m)2 şi m3 din Legea 32/2000.

Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 este lovită de nulitate întrucât reclamantul A., în calitate de administrator al brokerului de asigurare, nu are calitatea de subiectiv activ al contravenţiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)2 şi m3 din Legea 32/2000.

Calitatea de subiect activ al contravenţiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)2 şi m3 din Legea 32/2000 o are brokerul de asigurare, deci S.C. B. S.R.L., iar nu reprezentantul legal al acesteia.

În aceste condiţii emiterea Deciziei A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 are la bază o confuzie severă pe care pârâta o face între brokerul de asigurare, S.C. B. S.R.L., şi reprezentantul legal al acestei persoane juridice, respectiv reclamantul A..

În cuprinsul Deciziei A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 pârâta nu indică în mod expres care este ipoteza prevăzută de art. 39 alin. (3) lit. c) din Legea 32/2000 în care se încadrează reclamantul A. în calitatea acestuia de contravenient.

Instanţa de fond a reţinut că răspunderea contravenţională pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)2 şi m3 din Legea 32/2000 din Legea 32/2000, poate fi angajată doar faţă de S.C. B. S.R.L.,în calitatea acesteia de intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări,deci societate comercială care are calitatea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare,iar nu faţă de reprezentantul legal al acesteia.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 pârâta a dispus în mod nelegal sancţionarea contravenţională a reclamantului A. pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)2 şi m3 din Legea 32/2000, în temeiul art. 39 alin. (3) lit. c), teza a II-a din Legea 32/2000 întrucât răspunderea contravenţională pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)2 şi m3 din Legea 32/2000 din Legea 32/2000 poate fi angajată doar faţă de S.C. B. S.R.L.,în calitatea acesteia de intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări.

Acesta este primul motiv pentru care instanţa a dispus anularea Deciziei A.S.F. nr. 1836/28.11.2014.

În subsidiar, în măsura în care se reţine că reclamantul A. are calitatea de subiect activ al contravenţiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)2 şi m3 din Legea 32/2000, instanţa de fond a reţinut că Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 este lovită de nulitate absolută şi pentru nerespectarea de către pârâtă a prevederilor art. 39 alin. (3) lit. c) şi alin. (7) din Legea 32/2000.

Instanţa de fond a mai reţinut că în cuprinsul Deciziei A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 nu se precizează în concret care este cuantumul amenzii contravenţionale care a fost aplicată reclamantului pentru săvârşirea fiecăreia dintre cele trei contravenţii prevăzute de art. 39 alin 2 lit. a), m)2 şi m3 din Legea 32/2000, astfel încât instanţa s-a aflat în imposibilitatea absolută şi obiectivă de a verifica legalitatea aplicării sancţiunilor contravenţionale pentru cele trei fapte contravenţionale.

Or, prin Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014, pârâta a aplicat reclamantului o sancţiune contravenţională unică, globală în cuantum de 25.000 RON pentru cele trei contravenţii prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)2 şi m3 din Legea 32/2000, fără să procedeze la individualizarea sancţiunii contravenţionale pentru fiecare din cele trei contravenţii şi apoi să aplice reclamantului amenda stabilită pentru contravenţia cea mai gravă.

Aşadar, a reţinut instanţa de fond că, Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 este lovită de o nulitate absolută şi virtuală pentru nerespectarea art. 39 alin. (3) lit. c) şi alin. (7) din Legea 32/2000 întrucât instanţa de judecată este în imposibilitatea absolută şi obiectivă de a verifica legalitatea aplicării sancţiunii contravenţionale care a fost aplicată reclamantei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile recurate a formulat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, criticând-o penrtu nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susţinut recurenta că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 este lovită de nulitate întrucât reclamantul A., în calitate de administrator al brokerului de asigurare, nu are calitate de subiect activ al contravenţiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)/2 şi m/3 din Legea nr. 32/2000, iar potrivit art. 39 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 32/200 printre persoanele care au calitatea de contravenient al contravenţiilor prevăzute la art. 39 alin. (2) din Legea nr32/2000 nu se regăseşte şi persoana care are calitatea de administrator.

Persoanele semnificative sunt definite la art. 2 lit. A) pct. 11 din Legea nr. 32/2000.

Astfel, reclamantul a fost sancţionat în calitatea sa de persoană semnificativă (art. 2 lit. A) pct. 11 din Legea nr. 32/2000)- conducător executiv/director general, iar nu în calitate de administrator.

A mai arătat recurenta că din interpretarea sistematică a disp. art. 2 alin. (1) şi (2) din Norma pusă în aplicare prin ordinul CSA nr. 3/2009, ale art. 35 alin. (15) şi ale art. 39 aşin. 2 din Legea nr. 32/2000, rezultă că subiectul activ al contravenţiei este persoana fizică - conducătorul executiv/director general/persoana semnificativă a brokerului de asigurare.

A mai susţinut recurenta că instanţa de fond a reţinut că reclamantul se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 39 alin. (3) lit. c) teza a II a din Legea nr. 32/2000, în sensul că amenda contravenţională de la 2.500 RON la 50.000 RON, se aplică intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, deci societăţilor comerciale care au calitatea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare.

Recurenta a arătat însă, că potrivit art. 39 alin. (3) teza a V-a din Legea nr. 32/2000 conducătorul sau, după caz, conducerea executivă (persoane fizice-persoane semnificative: conducători executivi/directori generali) a intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări (persoane juridice, dintre intermediarii în asigurări persoane fizice şi juridice indicaţi la art. 2 lit. B) pct. 55 din Legea nr. 32/2000, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ, inclusiv brokeri de asigurare) pot fi sancţionaţi cu amendă de la 2.500 RON la 50.000 RON.

A mai criticat recurenta sentinţa instanţei de fond, pentru greşita reţinere a faptului că s-a apreciat că Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 este lovită de nulitate absolută şi pentru nerespectarea de către pârâtă a disp. art. 39 alin. (3) lit. c) şi alin. (7) din legea nr. 32/2000.

Or, Legea nr. 32/2000 este legea specială derogatorie de la dreptul comun, reglementează activitatea de control şi sancţionare, inclusiv forma şi cuprinsul actului administrativ sancţionator.

Prin urmare, actul prin care se constată şi aplică sancţiunea este decizia iar nu procesul-verbal de control, iar menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sunt prevăzute în legea specială.

În ceea ce priveşte menţiunile obligatorii pe care tebuie să le cuprindă decizia, astfel cum sunt prevăzute în legea specială, a susţinut recurenta că Decizia nr. 1836/28.11.2014 cuprinde justificarea legală atât pentru faptele descrise la pct. a)-c) cât şi pentru sancţiunea aplicată (art. 1 din decizie), în decizie este menţionat dreptul de contestare, termenul până la care se poate depune contestaţia, şi instanţa către care trebuie adresată contestaţia (art. 3 alin. (1) din decizie) şi, de asemenea, decizia a fost comunicată reclamantului, astfel cum s-a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar.

De asemenea, recurenta, a mai susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că Decizia ASF nr. 1836/28.11.2014 este lovită de nulitate absolută şi virtuală întrucât pârâta nu a respectat cerinţa prevăzută de art. 39 alin. (6) din Legea nr. 32/2000, iar instanţa s-a aflat în imposibilitate absolută şi obiectivă de a verifica legalitatea individualizării amenzii contravenţionale pentru trei contravenţii prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)/2, m/3 din Legea nr. 32/2000.

A arătat recurenta că art. 2 alin. (1) din Normele puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 113118/2006, prevede că măsurile sancţionatorii prevăzute de art. 39 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, se vor aplica fie gradual, fie direct, ţinându-se seama de unul sau mai multe dintre criteriile de gradualizare.

Astfel, potrivit art. 2 lit. A) pct. 11 şi 11/2 din legea nr. 32/2000, dl A. este persoana semnificativă-conducătorul executiv al brokerului de asigurare, iar acceptarea acestei funcţii de către acesta presupune asumarea unor respondsabilităţi în directă relaţie cu poziţia deţinută, cu mărimea şi natura activităţii prestate.

Prin urmare, reclamantul în calitate de persoană semnificativă (director general), a avut funcţie de coonducere şi de răspundere şi prin urmare a avut atribuţii de control şi de dispoziţie privind acitivrtatea zilnică a societăţii.

Cu respectarea principiului gradualizării măsurilor sancţionatorii a fost aplicată sancţiunea în cuantum minim prevăzut de lege de 2.500 RON, dar şi sancţiunea retragerii aprobării, conf. art. 39 alin3 lit. e) şi art. 39 alin. (4) din Legea nr. 32/2000.

Or, ulterior retragerii autorizaţii societăţii, acesta nu mai putea avea calitate de persoană semnificativă în sensul Legii nr. 32/2000.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, şi rejudecând cauza să se dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului A..

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prin Decizia 1836/28.11.2014 intimatul reclamant a fost sancţionat, în calitate de persoană semnificativă a brokerului de asigurare B. S.R.L., pentru netransmiterea sau transmiterea cu întârziere sau incomplete a unor raportări aferente anilor 2013-2014 cu o amendă de 2500 RON şi retragerea aprobării.

Faptele au fost încadrate în drept la prevederile art. 39 alin. (2) lit. a), m)2, şi m3 din legea nr. 32/2000.

Potrivit textelor de lege menţionate (2) Constituie contravenţii următoarele fapte:

"a) nerespectarea, în orice mod, a normelor adoptate conform art. 8 alin. (1), precum şi a deciziilor sau avizelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emise potrivit art. 4 alin. (26) şi art. 8 alin. (2);

m^2) nerespectarea obligaţiilor brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, prevăzute la art. 33 alin. (3), (4^1), (6), (7) şi (14), art. 35, 36, art. 381alin. (6), (12) şi (14) şi în normele emise în aplicare;

m^3) nerespectarea de către asigurători, reasigurători, brokeri de asigurare şi/sau de reasigurare, Consiliul director al Fondului sau de conducerea entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională a termenelor de transmitere sau trimiterea cu date incomplete şi eronate a rapoartelor, raportărilor, analizelor, documentelor şi informaţiilor prevăzute de prezenta lege, de normele emise în aplicarea ei sau prin decizii ori avize;"

După cum se poate observa, raportul dintre reglementările menţionate este unul de la general la special. În aceste condiţii, faptele reţinute în sarcina intimatului recurent nu pot fi încadrate la toate trei articolele menţionate întrucât s-ar încălca principiul ne bis in idem. Contravenţiile cu un grad mai mare de specializare absorb în conţinutul lor contravenţiile mai generale, acestea din urmă rămânând incidente doar în situaţiile în care nu există normă specială.

Faptele reţinute prin decizia atacată au un conţinut omogen şi nu puteau fi încadrate decât la prevederile art. 39 alin. (2) lit. m)3 din Legea nr. 32/2000.

Referitor la textul de lege menţionat se constată că prin această prevedere se sancţionează nerespectarea de către asigurători, reasigurători, brokeri de asigurare şi/sau de reasigurare, Consiliul director al Fondului sau de conducerea entităţilor care organizează cursuri de calificare a unor obligaţii. Prin acest text de lege nu se sancţionează fapta omisivă a unei persoane semnificative ci fapta omisivă a persoanelor menţionate în mod expres în articol.

Coroborarea pe care o propune recurenta în sensul că, în condiţiile în care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din normele privind forma şi conţinutul raportărilor financiare şi tehnice puse în aplicare prin Ordinul CSA 3/2009 persoana semnificativă răspunde atât de realitatea cât şi de exactitatea datelor cuprinse în raportări şi de respectarea termenului de transmitere a acestora rezultă că sancţiunea pentru contravenţia prevăzută de art. 39 alin. (2) lit. m)3 se aplică persoanei semnificative nu poate fi primită. Nu este posibil ca pe calea normelor emise de autoritatea de reglementare să se modifice subiectul activ al unei contravenţii reglementate printr-o lege, autoritatea de reglementare neavând o astfel de competenţă. De asemenea, menţiunea potrivit căreia persoanele semnificative răspund de modul de întocmire a raportărilor nu poate fi interpretată în sensul că răspund contravenţional.

De altfel, se observă că atunci când legiuitorul a dorit să stabilească răspunderea în sarcina unui organ de conducere din cadrul societăţii a precizat acest lucru în mod expres, aşa cum a făcut-o, de altfel, chiar în articolul citat unde a menţionat consiliul director al fondului şi conducerea entităţilor care organizează cursuri de calificare. Dacă ar fi dorit ca pentru brokerul de asigurări să răspundă persoana semnificativă ar fi precizat acest lucru în cadrul normei prin care a reglementat contravenţia.

Cât priveşte alin. (3) din art. 39 lit. c), acesta prevede că "(3) Săvârşirea cu intenţie sau din culpă, prin comisiune sau omisiune, a vreuneia dintre faptele prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu:

c) amendă aplicabilă: asigurătorilor/reasigurătorilor, de la 5.000 RON la 100.000 RON; intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, de la 2.500 RON la 50.000 RON; agenţilor de asigurare, persoane fizice, subagenţilor şi agenţilor de asigurare subordonaţi, persoane fizice, de la 500 RON la 1.000 RON; conducătorilor entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire şi perfecţionare profesională, de la 1.000 RON la 10.000 RON; membrilor consiliului de administraţie şi/sau directoratului şi/sau ai consiliului de supraveghere, ai conducerii executive, ai conducătorilor activităţilor de asigurări de viaţă şi de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, ai persoanelor desemnate în funcţii de conducere specifice domeniului asigurărilor, care vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi, conducătorului sau, după caz, conducerii executive a intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, persoane juridice şi membrilor Consiliului director al Fondului, de la 2.500 RON la 50.000 RON;"

Textul citat nu stabileşte subiecţii activi ai contravenţiilor reglementate la alin. (2) ci se aplică de la caz la caz, în funcţie de prevederile cuprinse în norma de incriminare. De altfel, în această enumerare nu se regăseşte persoana semnificativă astfel încât sancţionarea intimatului reclamant în calitate de persoană semnificativă a brokerului de asigurare nu îşi găseşte temeiul nici în acest text.

În aceste condiţii soluţia instanţei de fond de anulare a actelor atacate se justifică cel puţin din perspectiva primului motiv de nulitate reţinut de aceasta, nemaifiind utilă analizarea celui de al doilea motiv referitor la modalitatea de stabilire a sancţiunii.

Pentru toate aceste motive Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei civile nr. 3026 din 16 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2019.