EU-funded project eligibility of promotional material branding costs: enforceability of implicit Visual Identity Manual requirements for logo application methods.

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 la data de 20.03.2017, reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Programe Europene - Direcţia Control Prim Nivel, din cadrul Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice, în temeiul art. 7 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 anularea Deciziei nr. 87578/16.09.2016 şi a Informării privind controlul nr. 39642/15.07.2016; suspendarea executării actului administrativ menţionat, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes şi excepţia tardivităţii formulării cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea pronunţată în cauză la data de 09.06.2017 a fost respinsă ca nefondată excepţia tardivităţii formulării acţiunii, invocată de pârât prin întâmpinare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 194/2017 din 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin întâmpinare, ca nefondată; a fost respinsă acţiunea, ca nefondată.

3. Recursul

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi, prin care a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin hotărârea atacată, instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material şi a respins capătul de cerere privind suspendarea executării actului administrativ, fără a motiva în fapt şi drept motivele de respingere. Instanţa de fond, analizând superficial argumentele invocate, a reţinut în pronunţare doar aspectul că în cauză nu poate fi reţinută existenţa unui caz bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, omitând în totalitate să se pronunţe asupra argumentelor dezvoltate pe larg în acţiunea promovată referitoare la condiţia pagubei iminente. Absenţa motivării din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti asupra acestui capăt de cerere are semnificaţia necercetării fondului cauzei şi atrage după sine casarea hotărârii cu reţinere spre rejudecare.

In ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta a arătat că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile Manualului de Identitate Vizuală, rezumându-se să preia în decizia pronunţată argumentele din procesul-verbal întocmit de organul de control.

Referitor la anularea Informării ca urmare a lipsei obiectului juridic, se arată că acesta se bazează pe prevederile "Control Manual - Procedure for Projects and Technical Assîstance verificalion financed by ENPI, issued by the Ministry of Regional Development and Public Administration", procedură de lucru ce ar reglementa motivele de fapt şi temeiul de drept, ce stau la baza emiterii titlului de creanţă stabilit prin actul administrativ. Or, documentul de referinţă la care face trimitere Direcţia Generală Programe Europene - Direcţia Control Prim Nivel, din cadrul Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice nu există pe site-ul indicat, iar în condiţiile în care constatările fac trimitere la un document inexistent, sancţiunea nu poate fi decât lipsa de obiect juridic.

Recurenta a arătat că asupra acestor aspecte instanţa de fond nu s-a pronunţat, ci a reţinut la modul general că raportul de control conţine motivarea constatărilor pe care le cuprinde într-o măsură suficientă, raportat la natura actului şi la contextul juridic în care intervine, motivare care permite atât informarea corectă şi completă a beneficiarului cu privire la circumstanţele care au determinat constatarea ca neeligibile a sumelor, cât şi controlul judecătoresc asupra elementelor de fapt şi de drept care au generat actul administrativ.

Recurenta a susţinut în continuare că procedura de achiziţie directă de "Materiale publicitare în cadrul proiectului x", conform invitaţiei nr. 36303 din data de 13.10.2015, a respectat în totalitate prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, motiv pentru care singurul element pe baza căruia s-a fundamentat raportul a fost posibila nerespectare de către beneficiar a prevederilor Manualului de identitate vizuală.

În condiţiile în care persoana ce are în atribuţii în implementarea în condiţii optime a Visual Identity Manual, a certificat conformitatea materialelor cu Manualul de Identitate Vizuală, constatările Direcţiei Generale Programe Europene - Direcţia Control Prim Nivel, din cadrul Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice nu au caracter fondat.

Totodată, aceeaşi concluzie rezidă şi prin prisma argumentului conform căruia, la vizita de monitorizare desfăşurată în perioada 20 aprilie 2016, de către domnul Project Manager JTS, A., nu s-a constatat nicio nerespectare a cadrului juridic incident în ceea ce priveşte implementarea Proiectului. Nu în ultimul rând, respectarea Manualului în ceea ce priveşte implementarea proiectului poate fi certificată de cei peste 150 de participanţi la conferinţă, aspect probat prin lista de prezenţă.

Potrivit art. 4.11 din Manualul de identitate vizuală, "în cazul achiziţiei de echipamente, autocolantele vor fi aplicate într-un loc vizibil, acestea vor conţine următoarele elemente informative obligatorii: logo-ul programului, Iogo-ul Uniunii Europene, logo-ul proiectului."

Potrivit art. 4.14 din Manualul de identitate vizuală, "articolele promoţionale trebuie identificate în mod clar cu logo-ul programului, logo-ul Uniunii Europene, logo-ul proiectului."

De observat că din aceste dispoziţii nu se desprinde obligaţia instituţiei de a aplica stikere prin imprimare nu prin lipire, aşa cum în mod total eronat a reţinut instanţa de judecată prin considerentele deciziei atacate, enumerând cele constatate de organul de control, fără a verifica legalitatea declarării acestor cheltuieli ca neeligibile.

In ceea ce priveşte capătul de cerere privind posibila neregulă aferentă cheltuielilor salariale, concluziile Direcţiei Generale Programe Europene - Direcţia Control Prim Nivel, din cadrul Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice sunt vădit nefondate, deoarece aceştia raportează cheltuielile efectuate la prevederile Notificării nr. 6, aferentă contractului de finanţare, act administrativ transmis sub numărul x/08.12.2015. Or, a raporta cheltuieli efectuate în anul 2014 la prevederile Notificării nr. 6. act administrativ transmis sub numărul x/08.12.2015, aduce atingere principiului neretroactivităţii; cheltuielile salariale trebuie raportate Ia Notificarea în vigoare de la momentul plăţilor şi nu la Notificarea nr. 6. Având în vedere că prin concluziile Direcţiei Generale Programe Europene - Direcţia Control Prim Nivel, din cadrul Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice se aduce atingere principiului neretroactivităţii legii, se impune sancţionarea Informării cu nulitatea absolută.

In ceea ce priveşte capătul de cerere privind "equipment and supplies", în bugetul din contractul de finanţare, platforma proiectului este conţinută în 5 linii distincte. Particularităţile tehnice au impus achiziţionarea coroborată, pe un caiet de sarcini, care să asigure funcţionarea integrată a componentelor definite în cele 5 linii bugetare. După cum se poate observa în caietul de sarcini, serverul de aplicaţie şi serverul baza de date au conţinut licenţa asociata, respectând legislaţia în vigoare, iar câştigătorul licitaţiei şi-a adjudecat achiziţiile cu un preţ mult sub limita aprobată prin contractul de finanţare.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului şi anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

In ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, intimatula arătat că recurenta a reluat motivele prezentate odată cu judecarea în fond a prezentei cauze, fără a aduce vreo critică legală sau pertinentă. Astfel, recursul este conceput ca o cale de atac a cărei judecată intră de regulă în competenţa înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie şi care se poate exercita exclusiv pentru motive de nelegalitate.

Faptul că recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate rezultă şi din structura art. 488 din C. proc. civ. care prevede, în mod expres şi limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt. Cât timp recurenta s-a limitat la a reitera motivele prezentate odată cu judecata în fond a cauzei, simpla nemulţumire a recurentei faţă de soluţia instanţei de fond nu poate fi asimilată unei reale motivări a recursului, motiv pentru care se solicită să se constate nulitatea prezentului recurs pentru nemotivare.

Privitor la pretinsa lipsă de obiect juridic a Informării, pe care recurenta o motivează prin faptul că unul dintre documentele folosite în susţinerea informării nu se regăseşte pe site, intimatula arătat că actul administrativ în sine nu conţine în detalierea procedurilor de verificare aplicate nici măcar o menţionare a Control Manual; procedura aplicată la emiterea Raportului de control este reglementată prin Anexa VII la Contractul de finanţare, care face parte integranta din Contractul şi are putere de lege pentru părţi, stabilind dreptul Direcţiei Control Prim Nivel de a efectua verificarea cheltuielilor raportate de beneficiar împreună cu regulile după care se desfăşoară aceste verificări. Documentul invocat de către recurentă este menţionat în secţiunea introductivă a Raportului de control, care nu constituie motivare a acestuia, find indicat exclusiv ca document care stabileşte criteriile de etică pe care le respectă personalul implicat în efectuarea activităţilor de control.

Privitor la cheltuielile cu materialele promotionale, intimatula arătat că explicaţia detaliată a declarării ca neeligibile a acestor sume se găseşte in Anexa 3 A "Report for an Expenditure Verification" 3.1 Eligibility of Costs (Anexa 7). Referitor la materialele promotionale raportate în cadrul liniei bugetare 5.7.5. Conference for presentins updated results, acestea au fost considerate neeligibile întrucât modalitate de aplicare a elementelor de identitate vizuală (stickerelor personalizate) nu este în concordanţă cu prevederile manualului de identitate vizuală, deoarece pot fi deteriorate, înlăturate uşor şi nu servesc scopului pentru care au fost aplicate.

În concret, mapele, rucsacurile şi blocnotesurile prezentau etichete din hârtie aplicate prin lipire, şi nu prin imprimare, aşa cum recurenta s-a obligat prin semnarea contractului de finanţare. De asemenea, memory stick-urile prezentau etichete din hârtie aplicate prin lipire pe ambalaj, şi nu direct pe materialul promotional.

În acest sens, comisia de soluţionare a contestaţiilor a solicitat punct de vedere la Autoritatea Comună de Management prin adresa nr. x/31.08.2016 în legătură modalitatea de aprobare a materialelor promotionale din punctul de vedere al respect Manualului de vizibilitate al Programului, la care s-a primit răspuns prin adresa x/07.09.2016. Prin răspunsul primit, cu privire la presupusa aprobare a materialelor promoţionale din punctul de vedere al respectării Manualului de Vizibilitate al Programului, s-a precizat că aprobarea ofiţerului de comunicare al Autorităţii Comune de Management Marea Neagra 2007-2013 transmisă prin e-mail in data de 7 ianuarie 2014 se referă doar la grafica si la prezenţa elementelor de vizibilitate obligatorii (ex. steagul UE. sloganul Programului, etc.) şi ca a fost făcută doar la nivel de consultare, aşa cum este recomandat în introducerea Materialului de Identitate Vizual pentru Programul Bazinul Marii Negre 2007-2013; calitatea obiectelor şi a inscripţionării poate fi evaluată doar de beneficiar la recepţia comenzii.

Răspunsul primit înlătură argumentele folosite de recurentă, conform cărora a primit aprobarea Autorităţii Comune de Management cu privire la materialele promoţionale folosite, având în vedere că prin răspuns se precizează ca aprobarea vizează exclusiv grafica etichetelor, şi nu produsele finite, deoarece nu s-au analizat echipamentele şi materia folosite.

Conform Manualului de Identitate Vizuală, document obligatoriu pentru contestatar conform art. 6 din Anexa II la Contractul de finanţare, beneficiarii/partenerii Programului sunt responsabili pentru promovarea faptului că proiectele selectate în cadrul Programului sunt finanţate de Uniunea Europeana şi cofinanţate de ţările participante.

În plus, în manual se face o distincţie clară între echipamente şi materiale promoţionale. La capitolul 4.11 din Manual se face referire la stickere, care se impun a fi aplicate pe fiecare echipament în parte, şi nu pe ambalajul echipamentului, aşa cum se constată la echipamentele folosite de recurentă. Capitolul 4.14 face referire la materiale promoţionale. Astfel, după cum se poate observa din modelele din manual (Anexa 11), inscripţia materialelor promoţionale este parte integrantă din obiecte, astfel că obiectele nu au stickere aplicate prin lipire, care permită îndepărtarea lor ulterioară, aşa cum se constata la materialele folosite recurentă.

Astfel, modul de aplicare a elementelor de identitate vizuală trebuie sa fie în conformitate cu prevederile Manualului de Identitate Vizuală. Or, în speţa de faţă, stickerele sunt aplicate prin lipire, şi nu prin imprimare, conform obligaţiei stipulate la art. 4.14, în cazul materialelor promoţionale, modalitate de aplicare care permite deteriorarea, înlăturarea uşoară şi care nu are îndeplineşte scopul pentru care este reglementata in Manual, iar în cazul echipamentelor, se constată ca stickerele au fost aplicate pe ambalaje, şi nu pe fiecare echipament în parte, conform obligaţiei stipulate la art. 4 11.

Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile salariale, se arată că întreaga argumentaţie a recurentei se referă la constatările din Raportul de control nr. x/15.07.2016, act administrativ revocat de emitentul său, care nu a produs efecte juridice. Raportul de verificare a cheltuielilor în baza contractului de finanţare comunicat sub nr. x/15.07.2016 a fost revocat de emitent în urma admiterii în parte a contestaţiei formulate de recurentă prin Adresa x din 18.08.2016, în concret prin Decizia nr. 87578/16.09.2016, prin care a fost admisă contestaţia şi s-a statuat că, pentru perioada de raportare 10.04.2014 - 19.12.2015, Direcţia Control Prim Nivel să emită un nou Raport de control revizuit, prin care să se valideze suma de 5,741.40 euro. Astfel, a fost realizată reverificarea cheltuielilor salariale aferente proiectului, prin raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăţilor.

În vederea asigurării unei aplicări coerente şi predictibile în timp a prevederilor contractuale, inclusiv a bugetului proiectului, a fost admis argumentul invocat prin contestaţie şi s-a emis un Raport de control revizuit care a cuprins constatările bazate pe raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăţilor.

În urma verificărilor efectuate care au avut în vedere argumentul recurentei, raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăţilor, au fost identificate cheltuieli neeligibile în valoare de 3,226.20 euro reprezentând depăşirea valorii unitare bugetată, depăşirea numărului de unităţi bugetate şi calculul eronat al salariului net şi al contribuţiilor aferente, nebazându-se pe orele efectiv lucrate şi justificate prin timesheet, faţă de suma de 8,258.42 euro constată neeligibilă prin primul raport de control.

Astfel, singurul Raport de control care a produs efecte cu privire la cheltuielile, efectuate de recurentă în perioada de raportare 10.04.2014-19.12.2015 este raportul revizuit înregistrat sub nr. x/23.09.2016, iar raportat la Raportul de control revizuit, susţinerile recurentei sunt ramase fără obiect pentru motivele prezentate anterior.

Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile ce au ca obiect platforma proiectului, sunt aplicabile aceleaşi argumente. Astfel, prin Raportul de control revizuit înregistrat sub nr. x/23.09.2016 au fost declarate eligibile în integralitate cheltuielile efectuate pentru achiziţionarea echipamentelor hardware împreuna cu softul de utilizare, care a presupus şi achiziţionarea de licenţe.

În drept, au fost invocate prev. art. 205 coroborat cu art. 490 C. proc. civ.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimat ca nefondată şi a tuturor argumentelor din întâmpinare.

În motivarea celor solicitate, s-a arătat că intimatul dă o interpretare eronată dispoziţiilor privitoare la recurs, întrucât prin însăşi cererea de recurs a solicitat casarea sentinţei pronunţate cu invocarea şi dezvoltarea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar din această cauză, în motivarea recursului, pe lângă motivele de casare, a reiterat şi argumentele din acţiunea promovată în fond. Din analiza cererii de recurs rezultă în mod indubitabil că s-a conformat exigenţelor cerute de dispoziţiile C. proc. civ., a indicat în cererea de recurs motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ. şi a formulat critici care sa permită încadrarea lor în condiţia prevăzută de lege. Astfel, după cum lesne se poate observa, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecăţii, se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii pronunţate în fond, se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia.

Pe fond, a reiterat aspectele invocate prin cererea de recurs, solicitând respingerea apărărilor intimatului.

6. Procedura de soluţionare a recursurilor

6.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Prin Hotărârea Colegiului de Conducere al ICCJ nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În cauză, au mai fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen de judecată a recursului, la data de 28 aprilie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6.2. Intervenirea suspendării de drept a cauzei

Ca urmare dispoziţiilor art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României privind instituirea stării de urgenţă nr. 195 din 16 martie 2020, prin care s-a suspendat de plin drept judecarea proceselor civile pe durata stării de urgenţă instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop, cu excepţia celor de urgenţă deosebită, stabilite de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi ca urmare a emiterii Ordinului nr. 71 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu modificările şi completările ulterioare, şi corelaţiei acestuia cu Ordinul nr. 91 din 12 martie 2020 al Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie completat şi consolidat prin Ordinul nr. 92 din 16 martie 2020, privind categoriile de cauze de urgenţă deosebită in care a continuat activitatea de judecată, prezenta cauză a fost suspendată de drept la data de 28 aprilie 2020.

In raport de dispoziţiile art. 415 pct. 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 42 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României şi art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, a fost fixat termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 14 iulie 2020.

6.3. Alte aspecte procesuale

La termenul de azi, 14 iulie 2020, Înalta Curte a respins ca nefondată excepţia nulităţii recursului formulat de recurenta-reclamantă, excepţie invocată de intimatul-pârât, pentru motivarea cuprinsă în practicaua prezentei decizii.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

7.1. Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă

Prin adresa nr. x/15.07.2016, intitulată "Informare privind controlul", pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene - Direcţia Control Prim Nivel a comunicat reclamantei Universitatea Dunărea de Jos Galaţi faptul că, drept urmare a verificării documentelor justificative ataşate solicitării de efectuare a controlului şi emitere a raportului individual final (anexa VII - 3A) pentru proiectul "Innovative Instruments for Environmental Analysis in North western Black Sea basin (Black Sea e-Eye), înregistrată la MDRAP cu nr. 39642/19.04.2016, suma propusă ca eligibilă de către control este de 104,814.18 euro, iar valoarea excepţiilor (cheltuieli neeligibile) este de 21,335.89 euro, menţionându-se că explicaţia detaliată a excepţiilor se regăseşte în anexa 3A.

Ca urmare a formulării plângerii prealabile de către reclamantă, prin Decizia nr. 87578/16.09.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene Direcţia Control Prim Nivel, a fost admisă parţial contestaţia formulată de Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi împotriva Informării mai sus menţionate, dispunându-se ca, pentru perioada de raportare 11.04.2014 -19.12.2015, Direcţia Control Prim Nivel să emită un nou Raport de control, revizuit, prin care să se valideze suma de 5,741.40 euro, iniţial declarată neeligibilă prin raportul de control nr. x/15.07.2016. În cuprinsul deciziei, s-a menţionat că restul sumelor constatate iniţial ca neeligibile rămân nemodificate. S-a mai menţionat că sumele validate prin Raportul de control revizuit reprezintă decizia finală a controlului de prim nivel din România, iar valoarea finală a sumelor rambursate urmează să fie stabilită de către Autoritatea Comună de Management.

7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă

Recurenta a arătat că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile Manualului de identitate vizuală, rezumându-se să preia în decizia pronunţată argumentele din procesul-verbal întocmit de organul de control.

În ceea ce priveşte susţinerea în sensul că documentul de referinţă la care face trimitere pârâta prin actul de control, nu există pe site-ul indicat, ceea ce ar duce la lipsa de obiect juridic a Informării, dincolo de apărările justificate ale pârâtului (în sensul că procedura aplicată la emiterea Raportului de control este reglementată prin Anexa VII la Contractul de finanţare, care face parte integranta din Contract, iar documentul invocat de către recurentă este menţionat în secţiunea introductivă a Raportului de control exclusiv ca document care stabileşte criteriile de etică ale comisiei de control), Înalta Curte reţine că o astfel de susţinere nu putea duce decât la analiza pe fond a actului atacat şi eventual constatarea lipsei de temei legal a emiterii acestuia, iar nu la anularea lui pe considerente de formă.

În ceea ce priveşte criticile legate de eligibilitatea cheltuielilor cu materialele promoţionale, explicaţia detaliată a declarării ca neeligibile a acestor sume se găseşte in Anexa 3 A "Report for an Expenditure Verification" 3.1 Eligibility of Costs: - sub line: 5.7.5 (Rândul adiacent) 5.7.5 Conferinţa pentru prezentarea rezultatelor actualizate (cazare şi transport pentru partenerii proiectului şi pentru alte persoane interesate, materiale publicitare, închiriere de săli, catering) = 10,078.52 Euro - lipsesc elementele de identitate vizuală ale Programului pentru materialele promoţionale (dosare, genţi, bloc notes-uri, stick-uri de memorie USB 2.0, 32GB).

Materialele promoţionale raportate în cadrul liniei bugetare 5.7.5 au fost considerate neeligibile, întrucât modalitatea de aplicare a elementelor de identitate vizuală (stickerelor personalizate) nu este în concordanţă cu prevederile manualului de identitate vizuală, deoarece, a reţinut intimata, pot fi deteriorate, înlăturate uşor şi nu servesc scopului pentru care sunt aplicate.

În concret, este necontestat de ambele părţi că mapele, rucsacurile şi blocnotesurile prezentau etichete din hârtie aplicate prin lipire, iar memory stick-urile prezentau etichete din hârtie aplicate prin lipire pe ambalaj şi nu direct pe materialul promotional.

De asemenea, este necontestat de către părţi faptul că manualul face o distincţie clară între echipamente (4.11) şi materiale promoţionale (4.14). La capitolul 4.11 din Manual se face referire la stickere, care se impun a fi aplicate pe fiecare echipament în parte, şi nu pe ambalajul echipamentului. La capitolul 4.14 face referire la materiale promoţionale, fiind ataşate fotografii în care inscripţia materialelor promoţionale este parte integrantă din obiecte.

Obiectul actului administrativ contestat şi al divergenţelor dintre părţi este reprezentat doar modul de inscripţionare al materialelor promoţionale, nu şi al echipamentelor; deşi intimatul face referire şi la ambalajele memory stick-urilor, actul administrativ este motivat exclusiv cu privire la neeligibilitatea cheltuielilor cu materialele promoţionale, astfel că argumentele referitoare la echipamente nu sunt relevante şi utile soluţionării cauzei; în plus, acestea au fost incluse în categoria materialelor promoţionale, astfel cum reiese din documentaţie.

Recurenta a invocat faptul că a respectat cerinţele Manualului de Identitate Vizuală, in timp ce intimatul a considerat că aceste cerinţe nu au fost respectate, cât timp obiectele promoţionale au stickere aplicate prin lipire, care permit îndepărtarea lor ulterioară, pot fi deteriorate, înlăturate uşor şi nu servesc scopului pentru care sunt aplicate.

Înalta Curte constată, cu titlu de principiu, că recurenta era obligată să respecte toate cerinţele din cuprinsul acestui Manual, dar că ceea ce i se impută de către intimat nu este prevăzut explicit ca şi cerinţă a Manualului şi reprezintă o dezvoltare a regulilor din acesta, neprevizibilă pentru recurentă.

Astfel, la art. 4.14 nu există menţiunea expresă în sensul că elementele de identitate vizuală trebuiau aplicate prin imprimare (făcând corp comun cu materialele promoţionale); din multitudinea de materiale promoţionale avute în vedere de text (bloc notes, pixuri, mape, plicuri etc.), manualul conţinea fotografii doar cu pixurile, astfel că nu se poate considera nici că recurenta trebuia să înţeleagă din conţinutul grafic că această necesitate este implicită.

Prin urmare, cerinţa considerată a fi neîndeplinită de către intimat nu era explicit impusă prin prevederile Manualului de Identitate Vizuală şi nici nu putea fi dedusă din materialul grafic ataşat acestuia.

Pe de altă parte, motivarea intimatului în sensul că modalitatea de aplicare prin lipirea elementelor de identitate vizuală, iar nu prin imprimare, permite deteriorarea şi înlăturarea uşoară şi nu îndeplineşte scopul pentru care este reglementata in Manual, este o speculaţie teoretică, fără suport în conţinutul Manualului, speculaţie ce ar putea fi invocată şi cu privire la pct. 4.11 privitor la echipamente, deopotrivă; cu alte cuvinte, nu există suport normativ în cuprinsul Manualului pentru a extrage o asemenea regulă care să fie impusă recurentei.

Înalta Curte constată, în concluzie, că sunt fondate criticile recurentei-reclamante, reţinând că nu se indică nicio prevedere explicită a Manualului de identitate vizuală, care să nu fi fost respectată. Faţă de acest argument se impune admiterea recursului pe acest capăt de cerere şi anularea în parte a actului contestat, cât priveşte cheltuielile aferente materialelor promoţionale.

Nu sunt relevante în argumentaţie aspectele legate de punctul de vedere al Autorităţii Comune de Management, deoarece în mod evident aprobarea ofiţerului de comunicare al Autorităţii Comune de Management Marea Neagra 2007-2013 transmisă prin e-mail in data de 7 ianuarie 2014 se referea doar la grafica si la prezenţa elementelor de vizibilitate obligatorii (ex. steagul UE. sloganul Programului, etc.) şi avea valoare de consultare.

În ceea ce priveşte criticile din recurs referitoare la cheltuielile salariale declarate neeligibile prin actele contestate, critici cu privire la care recurenta a insistat în concluziile orale din faţa instanţei de recurs, Înalta Curte constată, pe fondul actului administrativ, contestatoarea a formulat critici cu privire la neeligibilitatea a trei categorii de cheltuieli:

a. Cheltuielile constatate ca neeligibile aferente liniei bugetare "Conference for presenting updated results (accomodation and transport for project partners and other stakeholders, publicity materials, room renting, catering) = 10,078,52 Euro - Missing the visual identity elements of the Programme, for the promotional materials (folders, bags, bloc notes, memory stick USB 2.0, 32GB)";

b. Cheltuielile constatate ca neeligibile aferente liniilor bugetare care cuprind cheltuielile salariale;

c. Cheltuielile constatate ca neeligibile aferente liniei bugetare "equipment and supplies".

Astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 87578/16.09.2016, comisia de soluţionare a contestaţiei a considerat ca fiind neîntemeiată contestaţia reclamantei în ceea ce priveşte cheltuielile cu materialele promoţionale în sumă de 10,078,52 Euro, constatând însă ca fiind întemeiate criticile cu privire la cheltuielile cu achiziţionarea platformei proiectului şi argumentele privind verificarea greşită a cheltuielilor salariale prin raportare la ultima variantă de buget care reprezintă anexă la contractul de finanţare şi nu la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăţilor.

În acest sens, prin decizia de soluţionare a contestaţiei s-a menţionat că, în ceea ce priveşte cheltuielile cu achiziţionarea platformei proiectului, comisia a constatat că motivele invocate în contestaţie sunt corecte şi a considerat eligibile cheltuielile în sumă de 1,309.17 euro. Astfel, s-a constatat ca fiind valid argumentul conform căruia specificaţiile tehnice au impus achiziţionarea echipamentelor hardware împreuna cu softul de utilizare, care a presupus şi achiziţionarea de licenţe, motiv pentru care întreaga cheltuială poate fi încadrată la linia bugetară 5.1.1 -"Development and implementation of software solutions/tools". Prin reîncadrarea achiziţiei la această linie bugetară, nu s-a mai constatat o depăşire bugetară, cheltuielile efectuate îndeplinind condiţiile contractuale de eligibilitate.

În ceea ce priveşte cheltuielile salariale, în decizia de soluţionare a contestaţiei s-a menţionat că, în urma verificărilor efectuate de către comisia de soluţionare a contestaţiei, care au avut în vedere argumentul contestatoarei, prin raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăţilor, au fost identificate cheltuieli neeligibile în valoare de 3,226.20 euro reprezentând depăşirea valorii unitare bugetata, depăşirea numărului de unităţi bugetate şi calculul eronat al salariului net şi al contribuţiilor aferente, nebazându-se pe orele efectiv lucrate şi justificate prin timesheet, conform celor detaliate pe larg în decizie.

În consecinţă, în decizia de soluţionare a contestaţiei s-a dispus în sensul că "în vederea asigurării unei aplicări coerente şi predictibile în timp a prevederilor contractuale, inclusiv a bugetului proiectului, comisia admite al doilea capăt de cerere din cadrul Motivului III de contestaţie, urmând a se emite un Raport de control revizuit care să cuprindă constatările bazate pe raportarea la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăţilor. În acest sens, comisia va considera că modificările produse prin Notificarea nr. x/08.12.2015, care rectifică varianta anterioară a bugetului prin care se depăşea suma totală eligibilă stabilită prin art. 3.1 din contract cu 856.80 euro, conţine la rândul său erori tehnice la calculul aferent liniilor bugetare aferente cheltuielilor salariale."

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, ulterior soluţionării contestaţiei, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Programe Europene - Direcţia Control prim nivel a emis un nou raport de control revizuit, care a fost comunicat reclamantei cu "Informarea privind controlul" nr. 91746/23.09.2016. Din Raportul privind controlul revizuit depus de pârât la dosar, în mod corect a reţinut prima instanţă că în acesta se regăsesc atât aspectele privind rezultatul verificărilor referitoare la cheltuielile salariale, cât şi cele privind rezultatul verificării celorlalte cheltuieli.

Ca atare, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că sub acest aspect contestaţia reclamantei a fost admisă, pârâtul procedând la o reanalizare a eligibilităţii cheltuielilor prin raportare la varianta de buget anexată la Notificarea în vigoare la momentul plăţilor, astfel că, în aceste limite, criticile apar ca fiind lipsite de obiect.

În mod similar, criticile formulate de recurentă vizând categoria de cheltuieli "equipment and supplies" sunt lipsite de obiect, câtă vreme prin decizia de soluţionare a contestaţiei au fost admise criticile formulate de Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi împotriva raportului de control transmis reclamantei cu Informarea privind controlul nr. 39642/15.07.2016 şi s-a reţinut caracterul eligibil al cheltuielilor în sumă de 1309,17 euro şi faptul că întreaga cheltuială poate fi încadrată la linia bugetară 5.1.1. - "Development and implementation of software solutions/tools".

În ceea ce priveşte criticile legate de modul de soluţionare a cererii de suspendare a executării actului administrativ, faţă de soluţionarea la acest moment a cauzei în mod definitiv, se va dispune respingerea cererii ca rămasă fără obiect, astfel că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs şi a apărărilor corespondente formulate de părţi cu privire la acest capăt de cerere.

7.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite în parte acţiunea; va anula în parte Decizia nr. 87578/16.09.2016 şi Informarea nr. x/15.07.2016 în ceea ce priveşte suma de 10.078,52 Euro, aferentă materialelor promoţionale; va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate; va respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi împotriva sentinţei nr. 194/2017 din 26 septembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi.

Anulează în parte Decizia nr. 87578/16.09.2016 şi Informarea nr. x/15.07.2016 în ceea ce priveşte suma de 10.078,52 Euro, aferente materialelor promoţionale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iulie 2020.