Validity of emergency procedure for regulatory tariff methodology modification and impact assessment requirements

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Ordinului ANRE nr. 165/2015 privind modificarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobata prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 908/08.12.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 45/F/24.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, fiind avute în vedere prevederile art. 5 din O.G. nr. 33/2007.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1628 din 17 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională De Reglementare În Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 1628 din 17 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta A. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 al 1 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată este nelegală, întrucât instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii, cu aplicarea greşită a normelor de drept material şi insuficient motivată, întrucât din conţinutul acesteia nu reiese raţionamentul urmat pentru înlăturarea criticilor reclamantei.

Recurenta susţine că Ordinul 165/2015 a fost adoptat cu încălcarea procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 52/2003 şi că instanţa a constatat că ordinul atacat a fost emis în procedura prevăzută de art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, deşi pentru a se reţine legalitatea procedurii de urgenţă era necesar să se constate îndeplinirea condiţiilor prevăzute de această normă, respectiv: (i) existenţa circumstanţelor excepţionale, (ii) necesitatea unei măsuri imediate şi (iii) identificarea gravei atingeri aduse interesului public.

În opinia recurentei, instanţa nu a analizat niciuna dintre condiţiile prevăzute de art. 7 alin. (13) Legea 52/2003, hotărârea fiind nemotivată.

Recurenta susţine că în cauza nu exista nicio circumstanţă excepţională şi nicio urgenţă, afirmaţiile ANRE fiind reţinute în mod nelegal prin hotărârea pronunţată.

Se susţine că lipsa urgenţei reiese din modalitatea de adoptare a Metodologiei care a stat la baza emiterii Ordinului nr. 165/2015, în care în forma iniţială a art. 102 (ulterior art. 105) se prevedea că tarifele de distribuţie pot creşte de la un an la altul, iar în octombrie 2013, ANRE a adoptat Metodologia în forma propusă de operatori, respectiv ca limitarea să se aplice şi scăderilor tarifare, nu doar creşterilor.

Faptul că ANRE trebuia, în temeiul unei legi care nu a mai suferit modificări din 2012 să adopte ordinele de stabilire a tarifelor de distribuţie, aferente anului 2016, până la data de 15.12.2015 nu prezintă relevanţă în cauză, neputând fi calificată drept o circumstanţă excepţională care să impună măsuri imediate.

Se arată că ANRE nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 57/2003, încălcând atât termenul de 30 de zile lucrătoare, cât şi cel de 10 zile calendaristice şi nu numai, ANRE supunând spre analiza Consiliului Consultativ proiectul înainte de expirarea termenului pentru propuneri/observaţii şi înainte de întâlnirea cu persoanele interesate, a încălcat ordinea imperativă a etapelor decizionale impuse de lege.

De asemenea, susţine că un alt aspect de nelegalitate reiese din faptul că prin hotărârea recurată s-a reţinut că studiul de impact nu ar mai fi fost necesar deoarece operatorii de distribuţie aveau cunoştinţa despre modul de calcul al tarifelor de distribuţie. Or, Ordinul nr. 165/2015 fiind un act care se adresa mai multor subiecţi de drept, nu doar operatorului de distribuţie, nu se poate considera că înştiinţând numai anumite persoane despre modalitatea de calcul a tarifelor, ANRE a acoperit necesitatea întocmirii studiului de impact pentru toţi subiecţii de drept. Mai mult, operatorii au arătat în cadrul întâlnirilor din noiembrie 2015 că în baza legislaţiei în vigoare, tarifele de distribuţie nu pot scădea cu mai mult de 7%, respectiv 10%, poziţie împărtăşită şi de ANRE la acel moment.

De asemenea, precizează că în legislaţie nu e prevăzută opţiunea înlocuirii studiului de impact cu o întâlnire, sau prin indicarea faptului că operatorii aveau cunoştinţă.

În opinia recurentei, simpla apreciere a autorităţii că scăderea tarifelor specifice de distribuţie va avea impact favorabil pentru utilizatorii finali deopotrivă casnici şi necasnici, de pe teritoriul întregii ţări, contribuind astfel la creşterea economică, nu reprezintă o motivare.

Arată că aşa zisa notă de fundamentare a ordinului atacat este reprezentat de o înşiruire de texte normative, fără a se arăta în concret care sunt premisele, de la care s-a pornit, logica urmărită de autoritate, modalitatea în care dispoziţiile implementate urmează să producă efecte.

Consideră că astfel s-au încălcat prevederile Directivei 2009/72/CE, instanţa de fond reţinând în mod nelegal că, întrucât directivele nu au efect direct asupra relaţiilor sociale din statele membre, nu se poate atrage răspunderea unei autorităţi pentru ineficienta transpunere a unei directive, şi pe cale de consecinţă, nu poate fi constatată nulitatea unui act administrativ normativ emis în baza unei legislaţii interne care a transpus o directivă.

În acest sens se arată că: nu a solicitat tragerea la răspundere a ANRE pentru greşita transpunere a directivei şi că Directiva, în măsura în care nu este transpusă sau este transpusă incorect, este direct aplicabilă, astfel că ANRE era obligată sa o respecte.

Recurenta-reclamantă mai invocă şi încălcarea principiilor privind stabilirea preţurilor, în condiţiile în care Ordinul nr. 165/2015 nu a adus doar o clarificare Metodologiei, ci o reală modificare, prin faptul că nu mai exista o limită până la care puteau fi scăzute tarifele

În opinia recurentei, prin adoptarea Ordinului nr. 165/2015 au fost încălcate principiile stabilităţii, predictibilităţii, transparenţei şi nediscriminării, sentinţa fiind pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

De asemenea, recurenta-reclamantă invocă încălcarea principiului neretroactivităţii, arătând că ANRE, prin adoptarea Ordinului nr. 165/2015, a înlăturat ordinea limita minima până la care poate fi scăzut tariful, iar prin ordinele subsecvente stabileşte tarife care nu ar fi putut fi stabilite în cadrul legal avut în vedere în 2014, la începutul perioadei de reglementare, când operatorii şi-au asumat obligaţii referitoare la investiţii.

Procedând astfel, autoritatea aduce o modificare întregii perioade de reglementare, deci modifică o stare preexistentă începută în anul 2014, care urma să se desfăşoare în anumite condiţii până în anul 2018.

Susţine recurenta că în mod eronat, instanţa de fond nu a reţinut existenţa prejudiciului, deşi chiar din referatul de aprobare paguba este cuantificată, respectiv 255 milioane de RON. Mai mult, vătămarea reiese chiar şi din obligaţia ce-i revine operatorului de a-şi reface planul de investiţii şi cheltuieli, plan întocmit în anul 2014 cu ocazia intrării în perioada de reglementare.

În fine, recurenta arată că dincolo de imposibilitatea de previziune şi de incertitudinea pe care o creează această modificare legislativă, este mai mult decât evident că prin repercusiunile financiare antrenate va fi afectată, în principal, posibilitatea operatorilor de distribuţie de a-şi respecta obligaţiile din programele de investiţii asumate.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., dar şi de apărările intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), anularea parţială a Ordinului ANRE nr. 165/2015 privind modificarea Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 908/08.12.2015.

Prin sentinţa atacată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), ca neîntemeiată.

Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile circumscrise motivului prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., considerentele hotărârii explicând soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod real probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că este neîntemeiată acţiunea cu care a fost învestit.

Împrejurarea că argumentele expuse în considerentele sentinţei recurate corespund modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale cuprins în actul administrativ contestat, precum şi apărărilor formulate de pârâtă, nu reprezintă o însuşire a apărărilor pârâtei, în sensul celor susţinute de recurenta-reclamantă, în condiţiile în care argumentele proprii judecătorului pot fi decelate cu uşurinţă din lecturarea hotărârii.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat, apreciind că au fost respectate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază a fi nefondat, pentru considerentele ce se succed:

Nu este întemeiată critica recurentei prin care se susţine că instanţa de fond ar fi reţinut în mod nelegal respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 52/2003.

În ceea priveşte utilizarea nelegală a procedurii de urgenţă prevăzute de art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003, în mod corect s-a apreciat că în cauză erau îndeplinite aceste condiţii, faţă de faptul că până la data de 15 decembrie a fiecărui an trebuia adoptate tarifele de distribuţie pentru operatorii de distribuţie, inclusiv pentru recurenta-reclamantă, conform art. 9 (1) lit. b) din O.U.G. nr. 33/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, care prevede că tarifele de distribuţie pentru operatorii de distribuţie concesionari se aprobă şi se transmit spre publicare la Monitorul Oficial al României, Partea I, până cel târziu la data de 15 decembrie a fiecărui an, astfel cum rezultă inclusiv din cuprinsul Referatului de aprobare al Ordinului nr. 165/2015.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 52/2003 la alin. (13), "În cazul reglementarii unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementări/e în vigoare."

Având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că operatorii de distribuţie nu au realizat costuri/investiţii la nivelul celor estimate a fi realizate anterior, aspect care a reieşit din analiza documentelor depuse de către aceştia la ANRE şi a întâlnirilor de lucru desfăşurate pentru definitivarea proiectelor de ordine privind tarifele de distribuţie anuale pe care autoritatea de reglementare le emite, pe de altă parte faptul că operatorii de distribuţie au fost de acord cu analiza ANRE potrivit căreia tarifele trebuiau scăzute pentru anul 2016, deoarece estimarea costurilor/a investiţiilor a fost la un nivel mai ridicat decât ceea ce s-a realizat efectiv, dar au opus autorităţii de reglementare limitarea procentului de scădere, invocând în acest sens vechea formă a art. 105 alin. (1) din Metodologia de stabilire a tarifelor de distribuţie aprobată prin Ordinul nr. 72/2013, circumstanţa excepţională a apărut în decursul lunii noiembrie 2015, când au avut loc şedinţe ANRE cu operatorii de distribuţie, conform calendarului de stabilire a tarifelor de distribuţie, astfel că autoritatea de reglementare a recurs la procedura de urgenţă permisă de prevederile alin. (13) al art. 7 din Legea nr. 52/2003, aşa cum este menţionat inclusiv în referatul de aprobare al Ordinului 165/2015.

În ceea ce priveşte nerespectarea procedurii de publicare şi consultare publică a proiectului Ordinului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 52/2003, ANRE s-a conformat prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 52/2003, potrivit cărora " (1) In cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative autoritatea administraţiei publice are obligaţia să publice un anunţ referitor la această acţiune în site-ul propriu, să-l afişeze la sediul propriu, într-un spaţiu accesibil publicului, şi să-l transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administraţiei publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informaţii."

ANRE a procedat la publicarea documentului de discuţie pe site-ul oficial şi pagina de x oficială a Autorităţii şi în mass-media. Astfel, subiectul documentului de discuţie a apărut în data de 2 decembrie 2015 în B., publicaţie dedicată sectorului energetic.

Alin. (2) al art. 7 din Legea nr. 52/2003 stipulează termenul de publicare a anunţului de 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autorităţile publice a proiectului de act normativ pentru situaţiile care nu se încadrează între acelea care impun adoptarea în procedura de urgenţă.

În acest context, atâta vreme cât ANRE a demonstrat în mod argumentat necesitatea adoptării reglementării în procedură de urgenţă, este evident că a fost în imposibilitate de a respecta acest termen, de la aplicarea căruia însuşi legiuitorul a instituit o derogare implicită prin dispoziţia cuprinsă la alin. (13) al art. 7 din Legea nr. 52/2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 52/2003, "(4) La publicarea anunţului, autoritatea administraţiei publice va stabili o perioadă de cel puţin 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevăzute la alin. (2), pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice."

Astfel, proiectul de ordin a fost supus procedurii de dezbatere publică timp de 10 zile lucrătoare, din 26.11.2015 până în data de 06.12.2015, iar după definitivare, pe baza observaţiilor şi propunerilor formulate potrivit alin. (4) al art. 7 din Legea nr. 52/2003, a fost supus analizei şi aprobării Comitetului de reglementare în data de 07.12.2015, astfel că Ordinul nr. 165/2015 a fost publicat în Monitorul Oficial al României în data de 08.12.2015.

De asemenea, ANRE a organizat o şedinţă publică pentru discutarea Proiectului de Ordin în data de 04.12.2015, ora 14, la sediul autorităţii, la care au fost invitate să participe toate părţile interesate, anunţul referitor la organizarea acestei şedinţe fiind postat pe site-ul ANRE în data de 26.11.2015 şi transmisă operatorilor de distribuţie concesionari scrisoarea nr. 85477/26.11.2015, prin care aceştia au fost informaţi în legătură cu consultarea publică iniţiată de ANRE şi cu întâlnirea organizată la sediul ANRE pe această temă, astfel că nu se poate concluziona că nu a existat o consultare publică, reală.

Referitor la nerealizarea analizei preliminare/studiului de impact, conform prevederilor Legii nr. 52/2003 şi Legii nr. 24/2000, în mod corect instanţa de fond a observat, pe de o parte, faptul că referatul de aprobare a Ordinului nr. 165/2015 cuprinde motivele care au condus la emiterea ordinului propus spre aprobare, impactul socioeconomic şi efectele asupra mediului macroeconomic şi etapele de consultare publică parcurse de autoritatea de reglementare în emiterea acestui ordin, fiind detaliată şi explicitată variaţia tarifelor de distribuţie de la un an la altul şi care se referă la limitarea creşterii acestor tarife, iar pe de altă parte, faptul că, faţă de obiectul de reglementare al ordinului atacat, prevederile Metodologiei referitoare la modul de calcul al corecţiilor valorice anuale erau cunoscute de către părţile interesate, astfel că nu era necesară şi publicarea unui studiu de impact separat, a cărui lipsă nu poate constitui un motiv de anulare a actului administrativ emis în aceste condiţii.

În acest sens, este de observat şi faptul că o evaluare preliminară a impactului proiectului de ordin a fost realizată înainte de adoptarea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, proiectul de ordin fiind supus aprobării Comitetului de Reglementare însoţit de această evaluare, prezentată în cadrul Referatului de aprobare.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea prevederilor Directivei 2009/72/CE, Înalta Curte constată că sunt nefondate, instanţa de fond in mod corect reţinând că răspunderea pentru transpunerea în legislaţia internă a directivelor aparţine legiuitorului român, iar nu autorităţilor publice de reglementare, directivele neavând, conform Tratatului TFUE, efect direct asupra relaţiilor sociale din statele membre, fiind necesar ca ele să fie transpuse în legislaţie.

Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că modificarea adusă Metodologiei de prevederile Ordinului nr. 165/2015 nu schimbă cu nimic nivelul investiţiilor, costurilor sau veniturilor reglementate recunoscute anterior de ANRE şi nu schimbă nici modalitatea de calcul al corecţiilor valorice de venituri determinate anual, conform prevederilor Metodologiei, astfel încât nu se poate concluziona că în cauză au fost încălcate prevederile comunitare.

În ceea ce priveşte încălcarea principiilor stabilităţii şi predictibilităţii, transparenţei şi nediscriminării, criticile sunt neîntemeiate.

Emiterea Ordinului nr. 165/2015 a fost realizată cu respectarea principiului transparenţei decizionale, aspect reţinut anterior.

Nu se poate reţine că autoritatea de reglementare nu ar avea dreptul să ajusteze tarifele, chiar în condiţiile în care acestea ar determina în mod obiectiv şi legal diminuarea profitului reclamantei, pe motiv că autoritatea a reglementat un tarif inferior celei aprobat pentru anul precedent.

Necesitatea modificării a fost determinată de interpretarea diferită dată de operatorii de distribuţie prevederilor art. 105 alin. (1) din Metodologie, raportat la interpretarea emitentului Metodologiei, şi a avut scopul realizării unei clarificări necesare, pentru o interpretare corectă a prevederilor acestui alineat, fără a aduce o modificare de fond în domeniul stabilirii tarifelor de distribuţie.

Conform art. 79 alin. (4) din Legea Energiei, "Principiile ce stau la baza stabilirii preturilor şi tarifelor reglementate pentru activităţile desfăşurate în sectorul energiei electrice [...] au în vedere următoarele: preturile/tarifele trebuie sa fie nediscriminatorii, bazate pe criterii obiective şi determinate într-o maniera transparenta, pe baza metodologiilor aprobate şi publicate de "autoritatea competenta."

Instanţa de fond în mod corect a apreciat că modificarea adusă Metodologiei de prevederile Ordinului nr. 165/2015 nu schimbă cu nimic nivelul investiţiilor, costurilor sau veniturilor reglementate recunoscute anterior de ANRE şi nu schimbă nici modalitatea de calcul al corecţiilor valorice de venituri determinate anual, prin urmare nu se poate aprecia că au fost încălcate principiile stabilităţii, predictibilităţii şi previzibilităţii, având în vedere că operatorii de distribuţie cunoşteau tipul de reglementare aplicată, respectiv faptul că tarifele de distribuţie se stabilesc după o metodologie de calcul reglementată anterior şi asupra căreia s-au adus doar anumite clarificări.

Având în vedere metodologia adoptată anterior, faţă de care ordinul atacat aduce clarificări, stabilirea tarifelor de distribuţie a energiei electrice era cunoscută de operatorii de distribuţie, care cunoşteau valorile corecţiilor anuale ce urmau a fî considerate la stabilirea tarifelor pentru anul 2016, acestea făcând subiectul discuţiilor din cadrul întâlnirilor desfăşurate la sediul ANRE în luna noiembrie 2015, astfel cum s-a reţinut.

Nu poate fi reţinută nici încălcarea principiului neretroactivităţii, în condiţiile în care momentul aprobării tarifelor a fost ulterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 165/2015, iar efectele sale privesc stabilirea tarifelor pentru anul 2016. La momentul aplicării prevederilor sale, ordinul era publicat în Monitorul Oficial şi intrase în vigoare.

Contrar susţinerilor recurentei, modificarea intervenită nu este de natură să modifice nivelul veniturilor reglementate sau al costurilor anterior aprobate pentru operatorul de distribuţie, rolul său fiind numai acela de a clarifica interpretările diferite ce ţin de plafonarea creşterii tarifelor.

Nu constituie motiv de nelegalitate a sentinţei nici susţinerea referitoare la caracterul cauzator de prejudicii al actului atacat.

Recurenta-reclamantă nu a justificat modalitatea în care operatorul de distribuţie este prejudiciat prin aplicarea tarifelor aprobate pentru anul 2016, cu atât mai mult cu cât efectul esenţial al diminuării tarifelor constă în returnarea către consumatori a veniturilor încasate în mod suplimentar de către operatorii de distribuţie în ultimele patru luni ale anului 2014 şi în primele opt luni ale anului 2015, perioadă pentru care s-au calculat corecţiile valorice la sfârşitul anului 2015.

Corecţiile de venituri aplicate la calculul tarifelor de distribuţie a energiei electrice aprobate pentru anul 2016 au fost calculate conform prevederilor Metodologiei şi presupun returnarea către clienţi a unor sume de bani încasate suplimentar de operatorii de distribuţie faţă de venitul reglementat recunoscut de ANRE sau, pentru anumite elemente de costuri, realizate sub nivelul recunoscut iniţial.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. fiind nefondate.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1628 din 17 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2019.