Untimely SEAP fee challenge dismissed as time-barred; lower court annulment overturned.

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Judecătoriei Brăila, S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie la executare împotriva dosarului de executare silită nr. x/2014 al Agenţiei pentru Agenda Digitală a României, solicitând anularea tuturor formelor şi actelor de executare, întreaga executare silită şi, totodată, desfiinţarea Deciziei nr. TC 11716/03.08.2009 emisă de aceeaşi instituţie.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.03.2015 s-a disjuns capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. TC 11716/03.08.2009 emisă de Agenţia.

Judecătoria Brăila, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2625 din 2 aprilie 2015, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa materială a soluţionării cauzei, privind pe contestatoarea S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, prin sentinţa nr. 1804 din 22 iunie 2015, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa materială a soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 682 din 28 octombrie 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Prin Decizia nr. 150 din 28 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casaţiei a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea atacată

Prin sentinţa nr. 1817 din 50 mai 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii ca neîntemeiate.

A admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Agenda Digitală şi a anulat decizia nr. TC nr. 11766/03.08.2009 emisă de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Agenţia pentru Agenda Digitală a României, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă, că în mod greşit, prima instanţă a respins excepţia tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370/25.03.2009, "orice autoritate contractanta, precum si orice operator economic au obligaţia de a solicita înregistrarea si respectiv reînnoirea înregistrării In SEAP, cu respectarea condiţiilor si procedurilor reglementate prin prezentele norme".

Potrivit art. 64 alin. (1) din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370/25.03.2009," orice autoritate contractanta înregistrata in SEAP are obligaţia sa plătească anual operatorului SEAP un tarif de acces în sistem in cuantum de 2500 RON"

Având in vedere ca legea nu se aplica retroactiv, legiuitorul a statuat prin art. 66 alin. (1) din H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370/25.03.2009, ca " autorităţile contractante nu datorează tarif pentru accesul in SEAP si utilizarea sistemului in primul semestru al anului 2009" impunând prin art. 66 alin. (2) al aceluiaşi act normativ ca " pentru accesul in sistem in al doilea semestru al anului 2009, autorităţile contractante înregistrate in SEAP vor achita operatorului SEAP un tarif de acces in cuantum de 1.500 tei, la care se adaugă taxa pe valoare adăugata, potrivit legii".

De asemenea, art. 65 din H.G. nr. 1660/2006 cu modificările si completările ulterioare specifica faptul ca "plata tarifului de acces in SEAP se efectuează in baza deciziei titlu de creanţa emise de operatorul SEAP si a facturii anexate la aceasta".

Având în vedere că reclamantul s-a înregistrat în sistem in data de 09.07.2009, la data emiterii Deciziei TC nr. 11716, respectiv 03.08.2009, acesta avea certificatul digital valabil, situaţiei in care acesta avea obligaţia achitării tarifului.

În opinia recurentei, menţiunea instanţei de fond, potrivit căreia reclamantul nu are obligaţia de a achita tariful de 1785 RON "fără a se acorda si efectiv accesul in SEAP" nu are fundament legal, cată vreme certificatul digital emis pentru reclamant era valahii si ii permitea acestuia accesul in sistem.

In baza dispoziţiilor legale şi având în vedere ca în sistem contestatorul s-a înregistrat ca autoritate contractanta, Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale a emis Decizia TC nr. 11716/03.08.2009 si factura nr. x/03.08.2009 pe care le-a expediat în termenul legal, prin poşta cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la adresa declarata in momentul înregistrării in SEAP: localitatea Vadeni, şoseaua x, judeţul Brăila. Plicul a fost restituit cu menţiunea " destinatar necunoscut in Baldovineşti.

Fără o baza legala, instanţa de fond reţine in considerentele sentinţei atacate faptul ca plicul a fost expediat către oficiul poştal din localitatea Baldovineşti, judeţul Brăila, deşi din niciun înscris depus la dosar nu reiese acest aspect. Menţiunea lucrătorului poştal,"destinatar necunoscut in Baldovineşti" se referă la faptul ca destinatarul nu este cunoscut la adresa din sos Baldovineşti.

Pe plic nu apare nicio menţiune cu privire la livrarea plicului în localitatea Baldovineşti. Totodată instanţa de judecata în mod netemeinic a stabilit în sarcina instituţiei emitente a actului administrativ contestat culpa cu privire la lipsa dovezii unei recomunicări a plicului.

Învederează că atâta timp cat corespondenţa a fost transmisă la adresa declarată în momentul înregistrării in SEAP, nu era necesară o altă retrimitere a actelor, cu atât mai mult cu cât, din menţiunile efectuate pe plic nu reiese că actele au fost comunicate în localitatea Baldovineşti.

Instanţa de judecata nu a ţinut cont la soluţionarea excepţiilor invocate, de faptul că instituţia pârâtă a emis la data de 01.04.2014 Somaţia nr. 762 recepţionată de către reclamanta la data de 02.06.2014, astfel cum reiese de pe copia confirmării de primire semnată şi stampilată.

Somaţia a avut ataşate Decizia TC nr. 11716/03.08.2009 şi factura nr. x/03.08.2009, astfel încât reclamanta putea contesta actul administrativ la acel moment.

Ca urmare, instanţa de judecată în mod neîntemeiat afirmă că reclamantul nu a avut cunoştinţă de existenţa Deciziei atacate decât la momentul primirii dosarului de executare silita CJ 1004/2014.

Astfel, faţă de data de 02.06.2014 care atestă momentul primirii Deciziei TC nr. 11716/03.08.2009, raportat la dispoziţiile art. 8 si art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, rezultă ca a fost depăşit termenul de prescripţie, situaţie în care acţiunea apare ca prescrisă.

Consideră ca reclamanta nu îşi poate invoca propria culpa, deoarece după primirea în data de 02.06.2014 a Deciziei TC nr. 11716/03.08.2009, aceasta a ales să stea în pasivitate şi nu a acţionat în nicio modalitate pentru recunoaşterea drepturilor sale, solicitând instanţei de judecata anularea acestui act administrativ doar odată cu depunerea contestaţiei la executare.

Astfel, demersul său judiciar a fost formulat cu încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ.

Cu privire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocata de către instanţă din oficiu, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 193 C. proc. civ., consideră nelegală această abordare din următoarele considerente:

Instanţa de judecata are de dezlegat problema de drept a regularităţii invocării excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecata cauzata de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile.

Cu privire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocata de către instanţă din oficiu, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 193 C. proc. civ., consideră nelegală această abordare din următoarele considerente:

Instanţa de judecata are de dezlegat problema de drept a regularităţii invocării excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecata cauzata de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile.

Astfel cum rezulta din lucrările dosarului instanţei de fond, prin întâmpinare AADR a invocat formal apărarea sub forma excepţiei tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecata.

Pentru argumentarea acestei apărări AADR a evocat obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile sesizării cu cererea de chemare în judecata în materia contenciosului administrativ prin formularea unei cereri exprese în acest sens într-un termen expres prevăzut de lege precum şi faptul că pentru sesizarea instanţei îndeplinirea şi dovedirea parcurgerii procedurii prealabile reprezintă o obligativitate.

Astfel, în întâmpinarea AADR a accentuat ideea că reclamanta avea posibilitatea să formuleze plângerea prealabila în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ contestat, la instituţia emitentă.

La termen de judecata din data de 30.05.2016, instanţa de fond a pus în discuţia pârâţilor atât excepţia tardivităţii introducerii cererii de chemare in judecata invocata de AADR cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepţie invocată din oficiu, pe care instanţa a respins-o.

Plecând de la raţionamentul factual în susţinerea excepţiei si de la dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, după administrarea probatoriului necesar verificării acestei excepţii, instanţa de fond are posibilitatea de a stabili cu adevărat care este natura juridica a acestei apărări conforme cu voinţa exprimata de parte prin actul de procedura prin care a fost ridicata în fata instanţei.

Fata de cele precizate, consideră ca in mod netemeinic si nelegal, instanţa de fond a respins excepţiile invocate.

In concluzie, fata de cele precizate, consideră ca Decizia TC nr. 11716/03.08.2009 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale, în condiţiile în care reclamanta s-a înregistrat în SEAP ca autoritate contractanta, iar potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din H.G. nr. 1660/2006, reclamanta avea obligaţia de a plaţi anula operatorului SEAP un tarif de acces in sistem in cuantum de 1785 RON.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19.09.2016, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală, susţinând în esenţă că nu i-a fost comunicată Decizia nr. TC 11716/03.08.2009, emisă de pârâtă.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Agenda Digitală a României este fondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a înţeles să învestească instanţa de fond este reprezentat de anularea Deciziei TC 7226/03.08.2009, emisă de Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP, tarif precizat şi în factura nr. x/03.08.2009.

Această decizie reprezintă în mod indiscutabil un act administrativ individual, fiind emis de pârâtă în calitate de autoritate publică, pentru executarea în concret a dispoziţiilor H.G. nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publica prin mijloace electronice din O.U.G. nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune servicii, modificata prin H.G. nr. 370/25.03.2009 şi care produce efecte juridice în favoarea emitentei şi în sarcina reclamantei.

În ceea ce priveşte criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată că nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte referitoare la nelegalitatea sentinţei atacate pe motiv că nu a fost analizată excepţia inadmisibilităţii din perspectiva lipsei procedurii prealabile, întrucât aceste critici sunt deduse direct instanţei de recurs, nefăcând obiect de analiză al primei instanţe.

În contextul în care un atare motiv este invocat pentru prima dată în instanţa de recurs, Înalta Curte constată că sub acest aspect devin aplicabile dispoziţiile art. 494 rap. la art. 478 alin. (3) C. proc. civ., fiind inadmisibilă critica la adresa legalităţii sentinţei primei instanţe pentru acest motiv.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei-pârâte referitoare la tardivitatea formulării acţiunii, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, instanţa de fond apreciind greşit că acţiunea a fost formulată în termenul legal.

Aşa fiind, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;...".

Nerespectarea acestui termen pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ atrage prescrierea (stingerea) dreptului material la acţiune, cu consecinţa respingerii corespunzătoare a cererii de chemare în judecată.

În cauză, Somaţia nr. 762/01.04.2014 la care s-a ataşat Decizia TC nr. 11716/03.08.2009 împreună cu factura nr. x/03.08.2009 în sumă de 1.785 RON, reprezentând tarif de acces în SEAP, a fost comunicată reclamantei, la adresa declarată în momentul SEAP, respectiv localitatea Vadeni, şoseaua x, judeţul Brăila în data de 02.06.2014, conform confirmării de primire de la dosar de recurs.

Prin urmare, reclamanta era în drept sa formuleze acţiune la instanţa de contencios administrativ si fiscal in termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, conform disp. art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Formularea acţiunii în contencios administrativ la data de 12.01.2015 este în mod evident făcută cu depăşirea termenului legal de prescripţie anterior menţionat, aşa încât în mod eronat instanţa de fond, a respins excepţia tardivităţii acţiunii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Având în vedere toate considerentele expuse şi constatând că

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenţia pentru Agenda Digitală a României împotriva sentinţei civile nr. 1817 din 30 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa atacată şi rejudecând, admite excepţia tardivităţii invocată de pârâtă.

Respinge acţiunea ca fiind tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2019.