Clawback contribution notification challenging inclusion of VAT and distribution markups dismissed on appeal

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2015 reclamantele S.C. A. S.R.L. şi B., C., D. S.A, E., F., G., H., I., S.C. J., K., L. toţi prin reprezentant S.C. A. S.R.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea actului administrativ emis de CNAS, respectiv notificarea x/31.07.2014 prin care au fost comunicate valoarea procentului,.p" pentru trimestrul II al anului 2014 care este de 20,15% şi consumul de medicamente pretins înregistrate în trimestrul II al anului 2014 suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii; precum şi a Adresei nr. x/07.10.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Notificării în cadrul procedurii prealabile.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1940 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. şi B., C., D. S.A, E., F., G., H., I., S.C. J., K., L. toţi prin reprezentant S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta n Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 1940 din 7 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantele S.C. A. S.R.L. şi B., C., D. S.A, E., F., G., H., I., S.C. J., K., L. toţi prin reprezentant S.C. A. S.R.L. au declarat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În esenţă, criticile recurentelor-reclamante au vizat următoarele aspecte:

1. Nelegalitatea includerii TVA în consumul individual trimestrial de medicamente-bază de impunere a contribuţiei clawback.

Recurentele au susţinut că pentru trimestrul II 2014, contrar celor statuate de către instanţa de fond, pretinsa obligaţie a deţinătorului de APP de a deduce TVA-ul înainte de a calcula contribuţia trimestrială claw-back este lipsită de orice fundament juridic. Obligaţia contribuabililor de deducere a TV a fost reglementată ulterior emiterii Notificării contestate, prin O.U.G. nr. 69/20142, care modificat art. 5 alin. (3) din Ordonanţă.

Până la acel moment însă, pretinsa obligaţie a contribuabilului de a deduce TVA-ul nu a avut nici un suport legal. Pe de altă parte, decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea calculării contribuţiei claw-back raportat la consumul individual trimestrial de medicamente, care include TVA, nici măcar nu a analizat chestiunea obligaţiei CNAS de a comunica o bază de calcul fără TVA. în orice caz, contrar celor statuate de judecătorul fondului, nici nu era necesar ca instanţa de contencios constituţional să statueze în acest sens din două considerente:

- Curtea Constituţională nu legiferează, ci doar analizează şi se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederilor cuprinse în legi şi ordonanţe de urgenţă şi, pe cale de consecinţă, nu ar putea să "reglementeze" obligaţia CNAS de a comunica un consum individual de medicamente, din care deja să fi fost exclus TVA-ul.

- Oricum nu este necesar ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe în sensul existenţei obligaţiei CNAS de a comunica nişte date aferente trimestrului II 2014 din care să fi fost exclus TVA-ul. Această obligaţie rezultă din interpretarea dispoziţiilor Ordonanţei, prin valorificarea principiului consacrat prin decizia nr. 39/2013, în conformitate cu care nu se poate aplica un impozit Ia o bază de calcul care include alt impozit/taxă.

Prin urmare, includerea TVA în consumul trimestrial de medicamente este nelegală raportat la Constituţia României, O.G. nr. 17/20123 şi Decizia nr. 39/2013, iar singurul mod de restabilire a legalităţii constă în anularea Notificării contestate.

2. Nelegalitatea notificării determinată de nemotivarea actului administrativ

Recurentele au susţinut că, în speţă, contestarea reală şi efectivă a valorilor comunicat de CNAS este imposibilă prin prisma faptului că este imposibilă verificarea de către contribuabil a legalităţii şi acurateţei acestor valori în lipsa informaţiilor care au stat la baza compunerii indicatorilor comunicaţi de autoritate, notificarea fiind nemotivată din această perspectiva.

În acest sens se arată că, persoanei obligate la plată - deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă - îi sunt transmise valori ale consumului individual trimestrial şi procentul datorat determinate practic, unilateral. Nu au fost transmise (nici odată cu notificarea şi nici chiar ulterior, cu ocazia contestării) informaţii detaliate cu privire la modul în care s-a format aceasta baza de impunere - de exemplu, ce cantităţi de medicamente au fost compensate, în ce procent au fost fiecare dintre acestea compensate, unde s-a înregistrat consumul de medicamente, care a fost valoarea compensată a acestora sau orice alte informaţii necesare pentru verificarea legalităţii şi acurateţei modului de formare a bazei de impunere.

In egală măsură, cerinţa motivării unui act administrativ nu s-ar putea considera îndeplinită doar prin respectarea normelor care stabilesc faptul că furnizorii de servicii medicale răspund de corectitudinea şi exactitatea datelor raportate caselor de asigurări de sănătate. Faptul că legea prevede o astfel de obligaţie în sarcina furnizorilor nu exonerează autoritatea emitentă a unui act administrativ individual de obligaţia acesteia de a demonstra corectitudinea şi veracitatea datelor transmise.

3. Nelegalitatea notificării determinată de inserarea unor date eronate ori insuficiente în cuprinsul acestora

Un alt motiv de nelegalitate a notificării a vizat inserarea în cuprinsul acesteia a unor date/informaţii eronate ori neincluderea unor elemente suficiente din perspectiva dispoziţiilor legale aplicabile în materie - chestiuni de natură a atrage posibilitatea calculării eronate a valorii contribuţiei claw-back aferente trimestrului II 2014, fiind necesare rectificări şi verificări detaliate, inclusiv în ceea ce priveşte documentele în baza cărora au fost centralizate informaţiile.

În opinia recurentelor, instanţa de fond s-a limitat la a constata că valoarea consumului individual de medicamente este centralizat de CNAS pe baza listei de medicamente depuse de către reclamante şi să valorifice concluziile unui raport de expertiză împotriva căruia aceeaşi instanţă a admis obiecţiunile formulate.

Cât priveşte obligaţia DAPP de a depune lista de medicamente, subliniază faptul că simpla depunere a unei astfel de liste nu validează datele consumului de medicamente pentru care se datorează contribuţia claw-back şi nici nu exonerează CNAS de obligaţia acesteia de a transmite contribuabilului date conforme cu realitatea şi de obligaţia verificării acurateţei/corectitudinii/legalităţii acestor date.

Simpla menţionare a unor medicamente care pot face obiect al compensării pe lista de la art. 4 din Ordonanţă nu înseamnă că automat se consumă într-un anumit trimestru o cantitate de medicamente incluse în listă. în concret, plătitorii contribuţiei includ pe această listă toate produsele pentru care s-ar putea datora taxa pe viitor chiar dacă, la momentul depunerii listei actualizate, produsul nu poate face obiectul contribuţiei nefiind comercializat efectiv.

Recurentele prezintă formula de calcul a procentului p, susţinând că orice eroare inserată în cuprinsul consumului individual reflectă o eroare strecurată în datele de raportare pe baza cărora se calculează CTt, şi mai apoi, procentul p, aşa încât statuarea primei instanţe ce sugerează o relaţie de independenţă între consumul individual şi procentul p este eronată.

4. Aplicarea la calculul procentului "p" a preţului de vânzare al deţinătorului de APP, cu includerea adaosurilor distribuitorilor

Se arată că este nelegală concluzia primei instanţe, în sensul că reclamanta şi-ar fi asumat implicit, prin cererea de includere în lista medicamentelor pentru care se plăteşte contribuţia, că va plăti o contribuţie claw-back raportată nu doar la preţul de producător, ci raportată şi la adaosurile distribuitorilor din lanţul de distribuţie.

Astfel, având în vedere faptul ca art. 3 din Ordonanţă prevede că procentul "p" se aplică valorii consumului de medicamente care sunt efectiv compensate, iar acest consum este cel aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, interpretarea apare în sensul că procentul "p" ar trebui aplicat la consumul aferent preţului de vânzare al celui care achită contribuţia (deţinătorul de autorizaţie de punere pe piaţă).

În caz contrar, se ajunge în ipoteza în care deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă plătesc contribuţia şi raportat la valoarea vânzărilor (adaosul comercial) al altor entităţi de pe lanţul de distribuţie a medicamentelor compensate (respectiv, să suporte o sarcina fiscală care nu reprezintă doar o consecinţă a beneficiilor pe care ei înşişi le obţin din comercializarea de medicamente compensate, ci şi o consecinţă a beneficiilor obţinute de celelalte entităţi care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate) - situaţie în care sarcina fiscală în cauza impusă prin art. 1 şi art. 3 apare ca neproporţională cu scopul legitim urmărit şi nerezonabilă, contravenind, de asemenea, principiului justei aşezării a sarcinilor fiscale şi aducând atingere şi situaţiei financiare a contribuabilului.

5. Nelegalitatea procentului p

Dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţă sunt clare în sensul că atât Bat, cât şi CTt nu includ taxa pe valoarea adăugată aşa încât procentul p ar urma să fie stabilit pe baza unor date din care a fost exclus TVA-uI.

Cu toate acestea, atâta timp cât CTt constituie suma consumurilor individuale trimestriale de medicamente (care includ TVA), ar rezulta că şi CTt include TVA, şi, pe cale de consecinţă, procentul p ar urma să fie calculat raportat la o constantă şi la o valoare ce include TVA. Din această perspectivă, raţionamentul primei instanţe, care nu a făcut altceva decât să preia argumentele CNAS, pentru a conchide în sensul că procentul p a fost calculat în mod corect, pe baza unor valori care nu includ TVA, este incorect.

Pe acest aspect, ordinele pe care CNAS înţelege să le emită în materia claw-back, făcând referire în special la Ordinul nr. 519/29.07.2014 de aprobare a indicatorilor contribuţiei claw-back aferentă trimestrului II 2014 nu o absolvă pe aceasta de responsabilitatea legalităţii, acurateţei şi corectitudinii actului pe care îl emite.

În fine, recurentele solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul formulat este nefondat.

Soluţionând cauza, Curtea de apel a găsit neîntemeiate toate criticile de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, soluţie care reflectă aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale incidente la situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Înalta Curte reţine următoarele:

Controlul judiciar declanşat de recurentă are ca obiect verificarea legalităţii notificării nr. x/31.07.2014, prin care intimata Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a comunicat recurentei, în vederea calculării contribuţiei claw-back, valoarea procentului,.p" pentru trimestrul II al anului 2014 care este de 20,15% şi consumul de medicamente pretins înregistrate în trimestrul II al anului 2014 suportate din FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii; precum şi a Adresei nr. x/07.10.2014 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Notificării în cadrul procedurii prealabile.

În concret, prin notificarea contestată, părţii reclamante i-au fost comunicate valoarea procentului "p", precum şi consumul de medicamente pentru trimestrul II 2014, cu menţionarea expresă a faptului că valoarea procentului "p" este de 20,15%, iar consumul de medicamente pentru trimestrul II 2014 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuţia trimestrială, este prevăzut în anexă şi conţine TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP.

1. În legătură cu motivul de nelegalitate privind includerea TVA în consumul individual trimestrial de medicamente, Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011, au obligaţia plăţii acestei taxe deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv producătorii şi importatorii de medicamente care au pus efectiv pe piaţă medicamentele şi obţin profit din vânzarea acestora.

Norma legală a art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

Prin raportare la art. 1 şi art. 5 alin. (4) şi (7) din acelaşi act normativ, noţiunea de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie" se defineşte ca acel consum aferent vânzărilor portofoliului fiecărui deţinător de APP şi vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS şi din bugetul MS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unităţile sanitare cu paturi şi centre de dializă care include, adaosuri comerciale şi TVA.

Este neîntemeiat motivul de nelegalitate a notificării referitor la includerea în datele comunicate a valorii TVA. Valoarea consumului de medicamente conţine TVA pentru că se raportează la datele centralizate, comunicate de casele de asigurări de sănătate, dar aceasta nu presupune o lipsă de conformitate în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, întrucât este necesar să fie făcută distincţia între valoarea consumului individual de medicamente, ce are în vedere preţurile de decontare care cuprind TVA, şi stabilirea bazei de impunere în vederea declarării şi plăţii contribuţiei clawback. Aceasta din urmă este o atribuţie a contribuabilului, căruia, prin notificare, i s-a indicat faptul că, în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, din valoarea consumului urmează a fi scăzută valoarea TVA pentru obţinerea valorii bazei de impunere.

2. Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile prin care se reiterează nemotivarea actului administrativ.

Din cuprinsul notificării nr. x/31.07.2014, rezultă că autoritatea intimată-pârâtă a comunicat recurentei-reclamante elementele prevăzute de art. 3 alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, notificarea contestată cuprinde atât temeiul de drept în baza căruia a fost emisă, cât şi elementele obligatorii prevăzute de lege, respectiv, valoarea procentului "p" şi valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului în litigiu, conform anexei la notificare.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu invocă lipsa unei motivări a actului administrativ contestat, ci imposibilitatea verificării datelor raportate caselor de asigurări de sănătate.

Criticile reclamantei cu privire la lipsa motivării actului administrativ se circumscriu unor argumente de neconstituţionalitate a normei, vizând lipsa de transparenţă fiscală, şi nu unor aspecte de nelegalitate a actului, sancţionabile de către instanţa de contencios administrativ, în condiţiile în care notificarea respectă întru totul conţinutul stabilit prin dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Reclamanta urmăreşte, în realitate, obţinerea unor date suplimentare, a căror comunicare nu incumbă CNAS în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011.

3. În ce priveşte motivul de recurs privitor la datele aparent eronate, se observă că recurenta a susţinut că notificarea cuprinde date/informaţii eronate ori nu conţine elemente suficiente din perspectiva dispoziţiilor legale aplicabile în materie - chestiuni de natură a atrage posibilitatea calculării eronate a valorii contribuţiei claw-back aferente trimestrului II 2014, fiind necesare rectificări şi verificări detaliate, inclusiv în ceea ce priveşte documentele în baza căror au fost centralizate informaţiile.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) şi (21) din O.U.G. nr. 77/2011, "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, persoane juridice române, au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în termenul prevăzut la alin. (1), lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială. Persoanele juridice menţionate la alin. (1) şi (2) au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia."

Recurenta a transmis instituţiei intimate lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia trimestrială. Urmare transmiterii acestei liste, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului III 2014.

Din textele de lege incidente în cauză, rezultă că existenţa unor valori eronate cuprinse în consumul individual comunicat unui deţinător de autorizaţie, nu afectează procentul "p", care intră în formula de calcul. Mai mult, elementele de calcul sunt Bat. care este dat prin legea bugetului, deci nu are legătură cu consumul fiecărui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă, iar CTt este calculat prin raportarea datelor care sunt transmise de consumatorii de medicamente suportate din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (case de asigurări, spitale, farmacii), deci nu este afectat de existenţa unor valori eronate cuprinse în consumul individual al trimestrului IV 2014 al unui deţinător de autorizaţie.

Prima instanţă a constatat că expertul a arătat că elementele de calcul sunt Bat, care este dat prin legea bugetului, deci nu are legătură cu consumul fiecărui deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă, iar CTt este calculat prin raportarea datelor care sunt transmise de consumatorii de medicamente suportate din Fondul unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (case de asigurări, spitale, farmacii), deci nu are cum să fie afectat de existenţa unor valori eronate cuprinse în consumul individual al trimestrului II 2014 al unui deţinător de autorizaţie.

Susţinerile recurentei referitoare la nevalabilitatea raportului de expertiză iniţial ca o consecinţă a lipsei răspunsurilor la obiecţiuni, ca urmare a faptului că documentele necesare nu au putut fi puse la dispoziţie sunt nefondate, în raport de cele reţinute din raportul de expertiză de instanţa de fond, care a evaluat întregul material probator administrat în cauză şi a răspuns motivelor de nelegalitate invocate. Prin urmare, nici acest argument, nu poate fi reţinut, cu atât mai mult, cu cât recurenta doar presupune că ar putea exista anumite erori, fără însă să dovedească, în concret, incidenţa acestora, raportat şi la cele reţinute anterior.

4. Din perspectiva criticilor vizând nelegalitatea procentului "p", a preţului de vânzare al deţinătorului de APP, cu includerea nelegală a adaosurilor distribuitorilor, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente.

Nu s-au indicat în mod concret dispoziţii legale care să fi fost încălcate prin includerea în valoarea consumului individual a adaosurilor anterior menţionate. Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea procentului "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul MS. Cu alte cuvinte, contribuţia se datorează şi se calculează la valoarea consumului de medicamente, compus pe baza preţurilor de compensare a medicamentelor, care includ cota adaosului de distribuţie şi cota adaosului de farmacie.

Înalta Curte constată că, prin mai multe decizii, Curtea Constituţională a exercitat controlul de constituţionalitate asupra prevederilor din O.U.G. nr. 77/2011 referitoare la constituirea bazei impozabile pentru aplicarea taxei clawback. Printre acestea, deciziile nr. 263/2013, nr. 665/2014 şi nr. 484/2014.

Curtea Constituţională a constatat că soluţia legală conform căreia valoarea consumului de medicamente se raportează la preţul cu amănuntul al medicamentelor (incluzând o cotă a adaosului de distribuţie şi o cotă a adaosului de farmacie care sunt plafonate prin ordin al ministrului Sănătăţii) nu încalcă nici un principiu constituţional.

Prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, precitată, Curtea Constituţională a reţinut că "deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 890 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus."

5. De asemenea, Înalta Curte constată că motivul de recurs privind nelegalitatea procentului p, întrucât ar conţine în continuare TVA, este nefondat.

Prin art. 7 din O.G. nr. 17/2012 s-a prevăzut că "Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu completările ulterioare, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON".

Se constată că C.N.A.S a aplicat formula de calcul instituită de legiuitor, astfel că nu se poate reţine o anumită conduită a autorităţii pârâte, ci însăşi soluţia legislativă adoptată prin O.U.G. nr. 77/2011, în forma aplicabilă speţei. Or, raţionamentul prin care recurentele încearcă să demonstreze că CTt include totuşi TVA, excede controlului de legalitate propriu contenciosului administrativ, această valoare fiind stabilită prin actul normativ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentelor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantele S.C. A. S.R.L. şi B., C., D. S.A, E., F., G., H., I., S.C. J., K., L. toţi prin reprezentant S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1970 din 7 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2019.