Loss of standing in appeal due to post-filing voluntary payment of insurance indemnity and interest

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea, în parte, a Deciziei nr. 3888/08.02.2017, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 49.693,44 euro reprezentând indemnizaţie de asigurare, a sumei de 49.386,66 RON cu titlu de dobândă legală şi la 13.500 RON cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3554 din 09 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat în parte Decizia nr. 3888/08.02.2017 emisă de pârât, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 49.693,44 euro reprezentând diferenţa indemnizaţie de asigurare, suma de 49.386,66 RON dobânda legală aferentă perioadei 05 decembrie 2012-03 decembrie 2015 şi suma de 13.500 RON cheltuieli de judecată, a admis, în parte, capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 350 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtului la plata onorariului de avocat.

3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3554 din 09 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (1), art. 12, art. 13, art. 14 alin. (1), (2), (3), art. 15 alin. (2) şi art. 17 din Legea nr. 213/2015, precum şi a dispoziţiilor Normei nr. 16/2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, care reglementează plafonul de garantare pentru un creditor de asigurare al unui asigurător aflat în faliment.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 05 februarie 2018, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A învederat, de asemenea, că recurentul a recunoscut în totalitate pretenţiile sale şi a achitat la data de 09 ianuarie 2018, sumele pentru care a formulat cererea de plată înregistrată sub nr. x/21.04.2016, sume la plata cărora recurentul-pârât a fost obligat şi prin sentinţa recurată.

Intimatul-reclamant a reiterat aceste susţineri şi prin notele de şedinţă înregistrate la dosarul cauzei la data de 11 martie 2020 şi la data de 02 iunie 2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

În cauză, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, confirmate de susţinerile părţilor, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a achitat integral intimatului-reclamant A. sumele pentru care a fost formulată cererea de plată înregistrată sub nr. x/21.04.2016, sume la plata cărora recurentul-pârât a fost obligat şi prin sentinţa recurată, respectiv:

- suma de 45.165 RON (echivalentul a 10.000 euro) a fost plătită către reclamant la data de 23 decembrie 2016, conform OP nr. x,

- suma de 225.009,71 RON (reprezentând diferenţă indemnizaţie de asigurare şi dobânda legală) a fost plătită către reclamant la data de 09 ianuarie 2018, conform OP nr. x şi

- suma de 13.850 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, a fost plătită către reclamant la data de 09 ianuarie 2018, conform OP nr. 181.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul pârâtului în susţinerea recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa recurată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 3554 din 09 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.