Peremption of appeal upheld after six-month procedural standstill; prior judgment left intact.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the peremption exception raised ex officio and declared the appellant's appeal perempted, thereby leaving the Court of Appeal's judgment—which had rejected the claimant's action against the Minister of Justice—in force. The underlying dispute was an administrative law claim, and the appeal had been suspended on 15 February 2019 because neither party requested an in absentia hearing; no procedural act followed for over six months. The court applied Articles 416(1), 420, and 421(2) of the Civil Procedure Code, holding that the statutory six-month peremption period (running from suspension until 5 December 2019) had expired without any party seeking to resume the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 490 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of appeal upheld after six-month procedural standstill; prior judgment left intact: The underlying dispute was an administrative law claim, and the appeal had been suspended on 15 February 2019 because neither party requested an in absentia hearing; no procedural act followed for over six months. The court applied Articles 416(1), 420, and 421(2) of the Civil Procedure Code, holding that the statutory six-month peremption period (running from suspension until 5 December 2019) had expired without any party seeking to resume the case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court to invoke the exception of peremption ex officio.
Legal ground for declaring the appeal (recurs) as perempted.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1757 din 25 mai 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTRUL JUSTIŢIEI, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., la data de 02 septembrie 2016.
În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 16 octombrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 februarie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
Legal citate, părţile nu s-au înfăţişat în instanţă la termenul din data de 15 februarie 2019, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părţi nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă, în considerarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea judecării recursului, pentru lipsă părţi.
De la această dată şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.
Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs invocată din oficiu, pentru împlinirea termenului de perimare, de drept, prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită şi să constate perimat recursul, având în vedere următoarele considerente:
Încheierea de şedinţă din data de 15 februarie 2019, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului în cauză, reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 16 august 2019.
Se constată că părţile nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ.
Prin referatul prim-grefierului din data de 5 decembrie 2019, s-a propus să se fixeze termen pentru efectuarea verificărilor prevăzute de dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, astfel cum a fost modificat şi completat.
La termenul de judecată din 10 iulie 2020, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepţia perimării cererii de recurs, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care, "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării în cauză, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (15 februarie 2019) şi până la data repunerii pe rol (5 decembrie 2019), trecând, astfel, mai mult de 6 luni, perioadă în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii.
Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.
De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării de drept a cererii de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.
Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1757 din 25 mai 2016, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.