Financial correction upheld for tender deadline breach despite agency validation

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017 formulata de către reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în contradictoriu cu paratul MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE în temeiul art. 11, art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind administrativ, art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 194 din procedură civilă, a solicitat suspendarea executării actului administrativ reprezentând titlul de Raport de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu şi a Deciziei nr. 74176/30.08.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către instituţia sa împotriva Raportului de neconformitate mai sus amintit, până la soluţionarea definitivă a cauzei; -anularea Deciziei nr. 74176/30.08.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de instituţia sa împotriva Raportului de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial,-anularea Raportului de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4989 din 18 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4989 din 18 decembrie 2017, reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a declarat recurs, solicitând casarea sentinţei, iar în urma rejudecării, admiterea acţiunii formulate.

Un prim motiv de nelegalitate invocat se referă la modalitatea în care autoritatea de management a răspuns criticilor formulate de reclamantă pe calea contestaţiei. Concret, recurentul arată că intimata pârâtă s-a exprimat cu privire la respectarea termenelor în cadrul procedurii de achiziţie strict din perspectiva art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006, fără a analiza şi prevederile art. 501 din O.U.G. nr. 34/2006, în condiţiile în care reclamanta şi-a argumentat reducerea termenelor în acest fel.

Mai susţine că instanţa de fond, în mod greşit, a procedat la interpretarea art. 501din O.U.G. nr. 34/2006, instanţa neputând acoperi astfel nemotivarea, sub acest aspect, a Deciziei nr. 74176/30.08.2016 a Comisiei de soluţionare a contestaţiei cu privire la dispoziţiile legale în discuţie.

Totodată, în opinia recurentului, prin considerentele reţinute în conţinutul deciziei atacate se infirmă practic aspectele care au stat la baza emiterii titlului de creanţă intitulat Raport de neconformitate. Astfel, comisia de soluţionare a contestaţiei reţine că, în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (3) din O. U. G. nr. 34/2006, reducerea termenului de depunere a ofertelor trebuia să aibă în vedere posibilitatea ca operatorii economici să aibă la dispoziţie timp suficient, cel puţin 52 de zile de la publicarea anunţului de intenţie, pentru a se informa cu privire la contractul ce urma a fi atribuit, deşi, prin Raportul de neconformitate s-a reţinut că termenul legal de aşteptare ar fi fost de 36 de zile.

Se mai critica reţinerea instanţei de fond, în sensul că publicarea eratelor nu impunea modificarea momentului de la care se calculează intervalele reglementate de art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006.

Apreciază că instanţa de fond, în mod greşit a exclus aplicabilitatea prevederilor art. 501 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, în cuprinsul cărora legiuitorul a reglementat expres faptul că "Modificarea/Completarea criteriilor de calificare şi selecţie, în condiţiile prevăzute la art. 179 alin. (4), se face în mod obligatoriu prin publicarea unei erate şi cu prelungirea perioadei necesare elaborării candidaturilor/ofertelor."

De asemenea, legiuitorul reglementează expres, prin art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, criterii de calificare şi selecţie care pot fi aplicate de autoritatea contractantă.

Din punctul de vedere al recurentei, niciuna din eratele care au urmat anunţului de intenţie nu se circumscriu limitelor impuse de prevederile art. 50 ind. l alin. (3), întrucât acestea nu sunt de natură a modifica/completa criteriile de calificare si selecţie.

Precizează, totodată, faptul că art. 501 este structurat în cadrul Secţiunii a 5-a, Reguli de publicitate. Publicarea anunţurilor din O.U.G. nr. 34/2006. Astfel, reţinerile instanţei sunt nefondate, atât timp cât legiuitorul a înţeles să reglementeze limitativ situaţiile în care se impune în mod obligatoriu publicarea unei erate, cu prelungirea perioadei necesare elaborării candidaturilor/ofertelor.

Pe cale de consecinţă, în celelalte situaţii autoritatea contractantă va proceda la publicarea eratelor, fără a atrage implicit prelungirea perioadei necesare elaborării candidaturilor/ofertelor, or această situaţie este prezentă în cauza dedusă judecăţii.

De asemenea, apreciază faptul că deveneau incidente şi prevederile art. 75 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora reducerea termenului minim de 36 de zile este permisă în cazul în care anunţul de intenţie a conţinut toate informaţiile care sunt prevăzute în anunţul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie.

Se susţine că că norma legală instituie condiţionarea publicării tuturor informaţiilor din anunţul de intenţie de "măsura în care acestea sunt cunoscute la data anunţului de intenţie", or proiectul nu era integral conturat la momentul exprimării intenţiei de achiziţie de către Autoritatea Contractantă, iar operaţiunile ulterioare de completare cu informaţii nu au modificat/alterat sub nicio formă criteriile de calificare şi selecţie în sensul reglementat de lege.(art. 501 din O.U.G. nr. 34/2006).

O altă critică de nelegalitate adusă soluţiei se circumscrie faptului că documentaţia de atribuire şi anunţurile au fost verificate şi validate de către ANRMAP şi UCVAP - MFP, iar prima instanţă nu a dat valenţa necesară acestor susţineri.

În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, Ministerul Finanţelor Publice este organul de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil pentru îndeplinirea funcţiei de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidenţa legislaţiei privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, verificarea privind etapele procesului de achiziţie publică, după publicarea anunţului de participare până la atribuirea şi semnarea contractului.

Pentru situaţia în care se constată abateri în aplicarea legislaţiei din domeniul achiziiţiilor publice pe parcursul procedurii de atribuire, observatorul UCVAP are obligaţia de a emite o notă intermediară şi, după caz, un aviz consultativ, iar autoritatea contractanta are obligaţia de a lua o decizie în acest sens. Or, dacă s-ar fi constatat o încălcare a regulilor de publicitate de către observatorul UCVAP, autoritatea contractantă era îndreptăţită să adopte la acea dată o măsură de remediere, în sensul prelungirii perioadei de depunere a ofertelor.

Precizează recurentul că, acceptarea de către ANRMAP a publicării anunţului de participare confirmă faptul că, I.G.S.U., ca autoritate contractantă, în mod justificat a redus termenul cuprins între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în JOUE şi data-limita de depunere a ofertelor.

In concluzie, apreciază că autoritatea contractantă a respectat legislaţia şi reglementările în domeniul achiziţiilor publice, în vigoare la data transmiterii spre publicare a anunţului de intenţie cât şi a anunţului de participare, fapt confirmat şi de către ANRMAP, singura instituţie la nivel naţional cu rol în reglementarea şi monitorizarea achiziţiilor publice, prin acceptarea anunţurilor (de intenţie şi de participare), cât şi de UCVAP, organ responsabil pentru îndeplinirea funcţiei de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţii publice, prin raportul emis de observatorul desemnat.

O ultimă critică se circumscrie lipsei impactului financiar şi stabilirii corecţiilor cu nerespectarea principiului proporţionalităţii, aspecte pe care prima instanţă nu le-a analizat, cu motivarea că a fost legal învestită numai cu privire la aspectele invocate în contestaţia administrativă.

În opinia recurentului instanţa este ţinută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii.

Instanţa de fond nu trebuia să se limiteze a expune, în hotărâre, doar criticile invocate de reclamant în contestaţia administrativă, având obligaţia de a se pronunţa cu privire la fiecare motiv indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, pentru a nu priva reclamantul de un grad de jurisdicţie şi pentru a da posibilitatea, astfel, instanţei de recurs să exercite controlul judiciar.

Precizează faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată a arătat că potrivit art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora "pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, care nu au niciun impact financiar, nu se aplică corecţii financiare. Situaţiile care pot fi constatate ca fiind fără impact financiar sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă."

Ca urmare, în mod greşit echipa de control a reţinut neregula constatată printr-o interpretare eronată a noţiunii de neregulă aşa cum acesta este definită în mod expres atât de legislaţia comunitară aplicabilă în materie, respectiv Regulamentul nr. 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului CE NR. 1260/1999, cât şi de legislaţia naţională - art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Echipa de control nu a dovedit în niciun mod prejudiciul creat de beneficiar bugetului Uniunii Europene prin suspiciunea care a vizat neasigurarea de către recurent, în calitate de autoritate contractantă, operatorilor economici a timpului necesar pregătirii ofertelor.

Având în vedere faptul că încheierea Acordurilor cadru implică utilizarea fondurilor europene obţinute în calitate de beneficiar, procedura de constatare a neregulilor, de stabilire şi recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute este cea reglementată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011.

De altfel, în cuprinsul cererii de chemare în judecată a înţeles să exemplifice pe larg această critică privind nelegalitatea Deciziei nr. 74176/30.08.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Raportului de neconformitate înregistrat sub nr. x/19.07.2016 emis de Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, ca temeinică şi legală.

Referitor la prima şi a doua critică din recurs, apreciază faptul că în mod judicios, instanţa de fond a reţinut la pag. 13 şi 14 din sentinţa atacată faptul că art. 501 din O.U.G. nr. 34/2006, referitor la incidenţa eratelor, este situat în capitolul 1 al legii "Dispoziţii generale", în cadrul Secţiunii a 5-a "Reguli de publicitate", Paragraful 1 "Publicarea anunţurilor" referitoare la obligaţia autorităţii contractante de a asigura transparenţa atribuirii contractelor de achiziţie publică şi a încheierii acordurilor-cadru prin publicarea anunţurilor de intenţie, anunţurilor/invitaţiilor de participare şi anunţurilor de atribuire, respectiv a eratelor la anunţul/invitaţia de participare ce modifică/completează informaţiile publicate în anunţul/invitaţia de participare, art. 501 reglementând la alin. (3)-(5) trei situaţii distincte, pe câtă vreme, conform sentinţei atacate:

"Dispoziţiile art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 sunt situate în Capitolul 3 Proceduri de atribuire, Secţiunea a 2-a Licitaţia deschisă. Acestea stabilesc perioada de timp minima cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi data-limită de depunere a ofertelor."

Intimata susţine că, prin actele administrative atacate, a analizat în mod legal respectarea termenelor în cadrul procedurii de achiziţie, din perspectiva prevederilor art. 71, 72 şi 75 din O.U.G. nr. 34/2006, aspect reţinut în mod corect şi de către instanţa de fond.

În mod corect nu s-a reţinut de către instanţa de fond incidenţa în cauză a prevederilor art. 501 din O.U.G. nr. 34/2006: "Concluzia reclamantei în sensul că < singura împrejurare reglementată privind prelungirea perioadelor, datorate unor corecţii a datelor de achiziţie prin intermediul unei erate la anunţ, apare numai în situaţia în care organizatorul procedurii modifică/completează criteriile de calificare şi selecţie nu se reţine".

Este evident că, neregăsindu-se în enumerarea cuprinsă de art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 (referitoare la criteriile de calificare şi selecţie - n.n.), numărul operatorilor economici cu care urma să se încheie acordul cadru nu reprezintă un criteriu de calificare sau selecţie.

De altfel, din cuprinsul deciziei contestate rezultă că anunţul de intenţie publicat nu conţine toate informaţiile care se regăsesc în anunţul de participare, motiv pentru care nu poate avea efectul prevăzut de art. 75 din ordonanţă.

Mai învederează că procedura a fost iniţiată prin publicarea unui anunţ de intenţie în SEAP cu nr. 27477 din data de 10.03.2015, transmis spre publicare în data de 09.03.2015 şi în JOUE cu nr. JO/S S51 88250-2015-RO din data de 13.03.2015, transmis spre publicare în data de 09.03.2015.

Ulterior, acest anunţ de intenţie a fost modificat prin 2 anunţuri tip erată succesive, respectiv:

- anunţul tip erată transmis spre publicare în SEAP în data de 26.03.2015 şi publicat în SEAP la data de 27.03.2015 cu nr. 70826 iar în JOUE publicat la data de 31.03.2015, cu nr. JO/S S63 110301-2015-RO şi

- anunţul tip erată transmis spre publicare în SEAP în data de 24.04.2015 şi publicat p SEAP la data de 25.04.2015 cu nr. 72291 iar în JOUE publicat la data de 29.04.2015, cu nr. JO/S S63 146979-2015-RO.

În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, reducerea termenului de depunere a ofertelor este permisă în cazul în care anunţul de intenţie a conţinut toate informaţiile care sunt prevăzute pentru anunţul de participare în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie astfel încât, Autoritatea Contractantă nu trebuia să se limiteze la îndeplinirea obligaţiei de a transmite anunţul de intenţie doar la nivel formal ci şi cu respectarea obligaţiei ca şi conţinutul anunţului de intenţie să aibă toate informaţiile care sunt prevăzute în cadrul anunţului de participare.

Solicitarea ca informaţiile din anunţul de intenţie să se regăsească integral şi în cadrul anunţului de participare are ca scop respectarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică.

În opinia intimatei, împrejurarea învederată de recurentul-reclamant, conform căreia, proiectul nu era integral conturat la momentul exprimării intenţiei de achiziţie de către Autoritatea Contractantă, nu constituie o justificare pentru nerespectarea prevederilor art. 75 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 iar reducerea termenului de depunere a ofertelor trebuia să aibă în vedere posibilitatea ca operatorii economici să aibă la dispoziţie timp suficient, cel puţin 52 de zile de la publicarea anunţului de intenţie, pentru a se informa cu privire la contractul ce urma a fi atribuit şi pentru pregătirea ofertelor.

În ceea ce priveşte trimiterile pe care le face recurentul-reclamant la prevederile O.U.G. nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în dorinţa de a demonstra faptul că " (...) acceptarea de către ANRMAP a publicării anunţului de participare confirmă faptul că, I.G.S.U., ca autoritate contractantă, în mod justificat a redus termenul cuprins între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în JOUE şi data-limită de depunere a ofertelor."

Intimata susţine că potrivit prevederilor art. 324 din Hotărârea Guvernului nr. 457/2008, chiar şi în eventualitatea în care ANRMAP a validat documentaţia de atribuire, iar aceasta a fost publicată în SEAP, aceste aspecte nu transformă într-un fapt legal o încălcare a prevederilor legale în materie de achiziţii publice, iar recurentul-reclamant, în calitate de beneficiar al finanţării nerambursabile, este singurul responsabil de nerespectarea condiţiilor legale în materie de achiziţii publice.

Totodată, verificarea efectuată de către UCVAP nu este absolută, aceasta putând reveni oricând asupra acesteia şi mai mult decât atât, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu nu este condiţionată de activităţile desfăşurate de UCVAP.

Mai mult, arată că în raport de dispoziţiile contractului de finanţare nr. x/18.12.2014, care nu prevăd clauze de excludere a răspunderii beneficiarului în cazul în care UCVAP a ajuns la concluzia că verificarea efectuată de această autoritate nu a constatat neregulile descoperite ulterior de intimată, consideră că, în speţă, subzistă răspunderea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă pentru constatarea unor astfel de nereguli în desfăşurarea procedurii de achiziţie publică, răspundere concretizată prin emiterea de către instituţia noastră a Raportului de Neconformitate nr. x/19.07.2016.

Totodată, verificările efectuate de UCVAP nu pot determina imposibilitatea efectuării verificărilor în temeiul contractului de finanţare, în cadrul controlul ulterior, ci constituie exclusiv un control iniţial general al documentaţiei de atribuire care nu poate avea un caracter irevocabil faţă de instituţia intimată, verificarea efectuată de UCVAP neavând autoritate de lucru judecat pentru alte autorităţi, cum sunt cele prevăzute în O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la ultimul motiv de recurs, se arată că prevederile art. 46 alin. (1) şi (3) şi art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 impun un adevărat "fine de neprimire" în materie de atacare a titlurilor de creanţă, controlul legalităţii emiterii acestora impunându-se a fi făcut, cu precădere, de însuşi emitentul actului atacat.

Aşadar, abia în urma respingerii contestaţiei împotriva titlurilor de creanţă atacate, după analizarea acestora pe fond, reclamanta ar putea deferi justiţiei analizarea legalităţii deciziilor de respingere pe fond a titlurilor de creanţă, precum şi a acestor din urmă acte.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Un prim argument de nelegalitate invocat se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, recurenta a suţinut că instanţa de fond a fost în eroare atunci când a apreciat că decizia de soluţionare a contestaţiei administrative a răspuns tuturor criticilor invocate de parte. Concret, a precizat că pârâta s-a exprimat cu privire la respectarea termenelor în cadrul procedurii de achiziţie strict din perspectiva art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006, fără a analiza şi prevederile art. 501 din O.U.G. nr. 34/2006, în condiţiile în care reclamanta şi-a argumentat reducerea termenelor în acest fel. Mai mult, se arată că instanţa de fond, în mod greşit, a procedat la interpretarea art. 501din O.U.G. nr. 34/2006, aceasta neputând acoperi astfel nemotivarea Deciziei nr. 74176/30.08.2016 a Comisiei de soluţionare a contestaţiei.

Sub un prim aspect, este de subliniat faptul că toate aceste critici nu pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care se referă la viciile motivării hotărârii atacate, iar nu la cele ale actului administrativ ce face obiectul cererii de chemare în judecată.

Ca atare, nu poate fi imputat primei instanţe că a răspuns la una dintre susţinerile părţii, în acest fel netinzându-se la acoperirea lipsurilor deciziei administrative, ci la garantarea faptului că toate argumentele părţii au fost în mod efectiv "ascultate".

Nu în ultimul rând, se constată că prima instanţă a analizat detaliat atât conţinutul contestaţiei administrative cât şi pe cel al deciziei de soluţionare şi a reţinut că s-a răspuns criticilor aşa cum au fost ele invocate, neputându-se imputa autorităţii că nu a statuat asupra unor aspecte ce nu au format obiectul contestaţiei.

În privinţa susţinerii conform căreia prin considerentele reţinute în conţinutul deciziei atacate se infirmă practic aspectele care au stat la baza emiterii titlului de creanţă intitulat Raport de neconformitate, Înalta Curte observă că nu se poate vorbi de o neconcordanţă între cele două acte administrative. Astfel, în Raportul de neconformitate în sarcina autorităţii contractante s-a reţinut că a încălcat dispoziţiile art. 71 si art. 75 alin. (1) si 3 din O.U.G. nr. 34/2006 întrucât nu a respectat termenele de elaborare si pregătire a ofertelor in legislaţia in vigoare. Astfel, s-a reţinut ca reducerea termenelor a fost făcuta fara respectarea si îndeplinirea condiţiilor legale impuse de O.U.G. nr. 34/2006. Pe de altă parte, în decizia de soluţionare a contestaţiei autoritatea a statuat că "potrivit art. 75 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 perioada cuprinsa intre data transmiterii spre publicare in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţului de participare si data limita de depunere a ofertelor trebuie sa fie de cel puţin 52 de zile, in cazul in care valoarea estimata a contractului ce urmează a fi atribuit este mai mare decât pragurile prevăzute de art. 55 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006", în acord cu neregula constatată şi criticile formulate de parte.

Următoarele motive de recurs invocate se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când prima instanţă a aplicat sau interpretat greşit normele de drept material.

Concret, s-a argumentat că publicarea eratelor nu impunea modificarea momentului de la care se calculează intervalele reglementate de art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006, iar instanţa de fond, în mod greşit, a exclus aplicabilitatea prevederilor art. 501 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006.

Pentru a răspunde acestui raţionament, Înalta Curte reaminteşte că procedura în speţă, a fost iniţiată de recurentă prin publicarea în SEAP a anunţului de intenţie nr. x/13.03.2015, anunţul fiind publicat şi în JOUE cu nr. x/30.05.2015. Anunţul de intenţie publicat în SEAP a fost modificat prin doua anunţuri tip erată succesive din data de 27.03.2015 si 25.04.2015, modificările introduse prin eratele menţionate vizau descrierea bunurilor ce urmează a fi achiziţionate, a cantităţilor aferente acestora, a valorii estimate precum si reducerea numărului operatorilor economici cu care autoritatea contractanta va încheia acordul cadru. La 27.05.2015, autoritatea contractantă a transmis spre publicare în JOUE anunţul de participare, acesta fiind publicat în Jurnal sub nr. JO2015/S103-187066 si in data de 28.05.2015 a publicat anunţul de participare in SEAP cu nr. 159849/28.05.2015.

În contextul de mai sus, neregula stabilită în sarcina recurentei a fost aceea că nu a respectat termenele de elaborare si pregătire a ofertelor prevăzute de legislaţia în vigoare, respectiv art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 care stabilesc perioada de timp minimă cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi data-limită de depunere a ofertelor.

Aşa cum legal a decis şi prima instanţă, dispoziţiile art. 75 alin. (1) sunt imperative legiuitorul stabilind că:

"perioada cuprinsă între data transmiterii anunţului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi data-limită de depunere a ofertelor trebuie să fie de cel puţin 52 de zile".

Mai mult, reducerea termenului minim la 36 de zile, prevăzută de art. 75 alin. (2) pentru situaţia publicării unui anunţ de intenţie, este permisă doar în cazul în care anunţul de intenţie a conţinut toate informaţiile care sunt prevăzute pentru anunţul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie - şi a fost transmis spre publicare cu cel mult 12 luni şi cu cel puţin 52 de zile înainte de data transmiterii spre publicare a anunţului de participare.

În cauză nu poate fi incidentă această situaţie de excepţie, de vreme ce anunţul de intenţie publicat iniţial a fost a fost modificat prin doua anunţuri tip erată succesive din data de 27.03.2015 si 25.04.2015, iar modificările introduse prin eratele menţionate vizau descrierea bunurilor ce urmează a fi achiziţionate, a cantităţilor aferente acestora, a valorii estimate precum si reducerea numărului operatorilor economici cu care autoritatea contractanta va încheia acordul cadru şi în raport de care nu a mai fost respectat termenul minim pentru elaborarea ofertelor.

În opinia recurentei, niciuna din eratele care au urmat anunţului de intenţie nu se circumscriu limitelor impuse de prevederile art. 50 ind. l alin. (3), întrucât acestea nu sunt de natură a modifica/completa criteriile de calificare si selecţie. Acest raţionament nu poate fi confirmat de instanţa de control judiciar întrucât aşa cum s-a consemnat mai sus eratele conţineau precizări şi modificări ale cadrului iniţial stabilit în anunţ, referitoare la aspecte esenţiale cum ar fi descrierea bunurilor, a cantităţii acestora, valorii estimate, dar şi a numărului de operatori economici cu care autoritatea contractanta va încheia acordul cadru.

Aceste aspecte esenţiale ale anunţului asupra cărora s-a intervenit prin eratele publicate şi care sunt dovedite cu prisosinţă din verificarea documentelor depuse pe suport electronic la dosar fond, nu pot trasa concluzia că a fost respectat termenul limită pentru depunerea ofertelor.

A mai susţinut recurenta că sunt incidente şi prevederile art. 75 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora reducerea termenului minim de 36 de zile este permisă în cazul în care anunţul de intenţie a conţinut toate informaţiile care sunt prevăzute în anunţul de participare - în măsura în care acestea sunt cunoscute la data publicării anunţului de intenţie.

O atare abordare nu poate fi primită, în condiţiile în care, aşa cum s-a precizat mai sus, prin eratele publicate ulterior s-a intervenit asupra unor elemente esenţiale ale anunţului, cum ar fi descrierea bunurilor şi a cantităţilor, etc., astfel că nu se poate afirma că au fost cunoscute toate informaţiile necesare pentru întocmirea valabilă a ofertelor.

Este de principiu că intenţia legiuitorului ca informaţiile din anunţul de intenţie să se regăsească integral şi în cadrul anunţului de participare are ca scop respectarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publică.

Aprecierea recurentei în sensul că proiectul nu era integral conturat la momentul exprimării intenţiei de achiziţie de către Autoritatea Contractantă, iar operaţiunile ulterioare de completare cu informaţii nu au modificat/alterat sub nicio formă criteriile de calificare şi selecţie în sensul reglementat de lege, nu poate conduce la o altă concluzie, de vreme ce autoritatea era obligată să asigure transparenţa procedurii, inclusiv a termenului minim pentru depunerea ofertelor, de la momentul cunoaşterii tuturor elementelor esenţiale ale viitorului contract.

Critica referitoare la împrejurarea că documentaţia de atribuire şi anunţurile au fost verificate şi validate de către ANRMAP şi UCVAP - MFP, astfel că pârâta nu mai putea să mai constate existenţa vreunei nereguli, nu va fi reţinută.

Relevante în acest sens sunt prevederile art. 324 din H.G. nr. 457/2008, legal citate şi de prima instanţă, potrivit cărora: " în cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislaţiei comunitare sau naţionale privind achiziţiile publice, aceasta stabileşte şi aplică corecţii financiare, în condiţiile O.U.G. nr. 66/2011, în exercitarea acestei atribuţii nefiind condiţionată în luarea deciziilor de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP potrivit dispoziţiilor art. 322 şi 323 din acelaşi act normativ."

Aşadar, contrar opiniei recurentei, în exercitarea atribuţiilor reglementate de O.U.G. nr. 66/2011, intimata-pârâtă nu este ţinută de constatările ANRMAP şi UCVAP şi nici de împrejurarea că documentaţia de atribuire a fost aprobată de aceaste instituţii şi publicată în SEAP, motiv pentru care subzistă răspunderea pentru constatarea neregulilor de mai sus, în contextul aplicării prevederilor actului normativ citat.

În final, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute ca plauzibile susţinerile recurentei conform cărora prima instanţă trebuia să se pronunţe asupra criticior referitoare la lipsa impactului financiar şi stabilirea corecţiilor cu nerespectarea principiului proporţionalităţii, care nu se regăsesc în contestaţia administrativă.

Este evident că potrivit art. 51 alin. (2) O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce se atacă la instanţa de contencios administrativ sunt deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor. Or, din această perspectivă, controlul de legalitate în contencios fiind exercitat de instanţă asupra deciziei emise de pârâtă în soluţionarea contestaţiei, iar nu asupra actului administrativ împotriva căruia s-a formulat contestaţia, respectiv nu asupra raportului de neconformitate, nu se pot analiza decât criticile formulate în cadrul contestaţiei administrative îndreptate împotriva raportului, care au fost analizate în cuprinsul deciziei de soluţionare.

Practic, instanţa de contencios nu poate analiza în acest cadru procesual criticile formulate direct împotriva raportului de neconformitate, act administrativ prin care s-a reţinut în sarcina reclamantei săvârşirea unor nereguli în sensul art. 2 alin. (1) O.U.G. nr. 66/2011, ci doar criticile ce au fost deduse organului administrativ prin intermediul contestaţiei şi care au fost analizate de acesta, controlul fiind exercitat asupra măsurilor adoptate de organul de soluţionare a contestaţiilor.

În cauză, este necontestat că în cadrul contestaţiei administrative, criticile recurentei s-au concentrat pe două aspecte esenţiale, aşa cum au fost redate mai sus, iar motivele referitoare la lipsa impactului financiar şi stabilirea corecţiilor cu nerespectarea principiului proporţionalităţii nu au fost iterate de parte.

Pe cale de consecinţă, în mod legal prima instanţă nu a analizat aceste susţineri, stabilind corect limitele obiectului investirii, criticile recurentei pe acest aspect, neputând fi primite.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 şi disp. art. 496 C. proc. civ. va dispune respingerea acestuia, cu consecinţa menţinerii ca legală a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă împotriva sentinţei civile nr. 4989 din 18 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iulie 2020.