Peremption of suspended judicial proceedings: commencement of limitation period upon publication of preliminary ruling

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.02.2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, constarea refuzului pârâtului de a-i soluţiona cererea privind emiterea unui nou ordin de salarizare începând cu data de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare cu respectarea dispoziţiior Legii nr. 71/2015 şi cu aplicare retroactivă, începând cu 09.04.2015 prin care să i se acorde şi diferenţele salariale rezultate din aplicarea de procente unora dintre magistraţi şi aplicarea claselor de salarizare altor magistraţi care au trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 01.01.2010.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din 2 iunie 2016, Curtea a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la pronunţarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2016.

La data de 13.09.2017, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei şi stabilirea unui termen pentru soluţionare.

Prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2017, instanţa a ridicat din oficiu excepţia perimării cererii şi a acordat termen la data de 16.11.2017, pentru a acorda părţilor posibilitatea de a depune concluzii pe excepţie.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac

Prin sentinţa civilă nr. 4387 din 16 noiembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia perimării invocată din oficiu şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii pe fond.

A arătat recurenta-reclamantă că instanţa a suspendat cauza din oficiu, în temeiul art. 520 C. proc. civ., întrucât a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu solicitarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept care au făcut obiectul Dosarului nr. x/2016

Instanţa supremă a pronunţat Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, producându-şi efectele, astfel că se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. şi, în consecinţă, repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecăţii.

A precizat că a aşteptat repunerea cauzei pe rol, însă, văzând că nu a primit citaţie, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă în mod nelegal a constatat perimată acţiunea, ignorând dispoziţiile art. 416 alin. (1) şi (3) rap.la art. 415 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit art. 416 alin. (3) C. proc. civ., nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.

Or, cât timp cauza a fost suspendată din oficiu, prin încheierea din 2 iunie 2016, tot instanţa ar fi trebuit să verifice periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea.

De asemenea, potrivit art. 415 alin. (3) C. proc. civ., reluarea procesului revine ca o obligaţie în sarcina instanţei de judecată şi prin prisma dispoziţiilor art. 106 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, conform căreia instanţa verifică periodic dacă mai subzistă cauza care a determinat suspendarea, fixând în acest scop termene de verificare.

Astfel, dacă nu mai subzistă temeiul suspendării, instanţa trebuie să procedeze la repunerea cauzei pe rol, tot din oficiu, şi să soluţioneze pe fond cauza.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

4. Decizia instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

4.1. Preliminar, instanţa constată că, deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care priveşte neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea (exempli gratia nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii), susţinerile sale nu se pot încadra în ipoteza acestui articol.

Criticile sale vizează aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 416 şi art. 413 C. proc. civ., referitoare la suspendarea judecăţii şi la instituţia perimării acţiunii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.2. Constată Înalta Curte că, prin încheierea de şedinţă din 2 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, până la pronunţarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016.

Conform art. 415 C. proc. civ., forma în vigoare în perioada de referinţă,

"Art. 415 - Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;

2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;

3. în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene;

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege."

4.3. Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Or, în situaţia suspendării facultative a judecăţii dispuse în temeiul prevederilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., art. 415 C. proc. civ., astfel cum era în vigoare la data formulării acţiunii reclamantei, 26.02.2016, nu prevedea obligaţia instanţei de a relua procesul din oficiu.

Referitor la susţinerile recurentei, Înalta Curte constată că ipoteza reglementată de articolul menţionat în care se impunea reluarea judecăţii cauzei de către instanţa de judecată, prevăzută de pct. 3 al articolului, privea reluarea judecăţii după pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în cazul în care instanţa a formulat o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată acesteia. Însă, în cauză, pricina a fost suspendată în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel, contrar celor afirmate de recurentă, nu se poate vorbi de nici incidenţa art. 416 alin. (3) C. proc. civ., când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.

Pentru reluarea judecăţii era necesară formularea unei cereri de către una din părţi, dat fiind faptul că dispoziţiile art. 415 C. proc. civ. nu prevedeau posibilitatea instanţei de a repune cauza pe rol din oficiu, în vederea continuării judecăţii.

Un argument în plus în acest sens este dat de evenimentul legislativ intervenit ulterior soluţionării cauzei în primă instanţă, reprezentat de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Această lege a modificat pct. 3 al art. 415 C. proc. civ., în sensul că judecarea cauzei suspendare se reia "3. din oficiu, (...), respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;".

Însă, anterior promulgării Legii nr. 310/2018, după cum s-a reţinut mai sus, legiuitorul nu a prevăzut la art. 415 C. proc. civ. obligativitatea instanţei de a relua din oficiu judecata cauzei în situaţia suspendării în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

4.4. Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părţile au obligaţia de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecăţii.

Potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ.,

"(3) Dezlegarea dată chestiunii de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că, în cazul suspendării judecăţii în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., termenul de perimare începe să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial al României a decizie pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Este evident că, după publicarea hotărârii, încetează cauza suspendării şi începe să curgă termenul de perimare.

4.5. Or, cauza care a provocat suspendarea judecăţii, respectiv Dosarul nr. x/2016, a fost soluţionată prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pronunţate, decizie care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016.

În raport cu aceste aspecte, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut eronat că data de începere a termenului de perimare a început să curgă de la data pronunţării Deciziei nr. 23/2016, respectiv 26.09.2016.

Potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., citat mai sus, dezlegarea dată asupra chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar, pentru celelalte instanţe, din momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial aceasta devine obligatorie.

Astfel, termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 09.11.2016 şi s-a împlinit la data de 09.05.2017, mai înainte de formularea cererii de repunere pe rol de către recurenta-reclamantă, 13.09.2017.

4.6. Prin urmare, chiar dacă prima instanţă a reţinut eronat data de începere a termenului de perimare, ca fiind 26.09.2016, în cauză a intervenit sancţiunea perimării acţiunii, hotărârea recurată fiind legală din acest punct de vedere, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 4387 din 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.