Judicial salary classification allowance; exclusive ministerial competence and lack of passive procedural standing of appellate courts

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea pronunţată de prima instanţă.

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios adminsitrativ şi fiscal, la data de 07.08.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Dolj, anularea parţială a Ordinului de salarizare nr. 1479/C/2017 în sensul acordării, în principal, începând cu data de 09.04.2015, a indemnizaţiei de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% sau, în subsidiar, începând cu data de 07.05.2015 a indemnizaţiei de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 4818 din 7 decembrie 2017, Curtea a respins excepţia prescripţiei, ca neîntemeiată.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Dolj şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis acţiunea reclamantului, a anulat în parte Ordinul MJ nr. 1478/C/24.05.2017, respectiv în ceea ce priveşte data recalculării indemnizaţiei de încadrare brută lunară şi valoarea de referinţă sectorială la care se raportează această indemnizaţie, şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei, prin ministrul justiţiei, să emită în favoarea reclamantului, judecător în cadrul Judecătoriei Băileşti (instanţă aflată în circumscripţia Curţii de Apel Craiova), un nou ordin de încadrare salarială producător de efecte juridice, astfel: pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON (405+10%).

2. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Craiova au formulat, fiecare, recurs.

2.1. Pârâtul Ministerul Justiţiei şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a apreciat, în esenţă, că prin OMJ nr. 1478/C/2017 au fost stabilite corect drepturile salariale ale intimatului în considerarea OMJ nr. 4680/C/21.12.2016, OMJ nr. 219/C/01.02.2017, a Deciziei ÎCCJ nr. 23/26.09.2016 şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016.

2.2. Pârâta Curtea de Apel Craiova şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, cu prioritate, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a sa şi respingerea acţiunii faţă de Curtea de Apel Craiova ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, sau rejudecarea cauzei şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Cu prioritate, recurenta-pârâtă a solicitat a se admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, motivând că Ministerul Justiţiei este singurul care are calitate procesuală pasivă, având atribuţia emiterii ordinului a cărui anulare îl solicită reclamantul.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a apreciat că prima instanţă a interpretat greşit normele de drept material, la nivelul datei de 09.04.2015 neputând fi avut în vedere decât nivelul maxim de salarizare rezultat din aplicarea legilor de salarizare, fără a lua în calcul diversele hotărâri judecătoreşti obţinute de alţi salariaţi, prin care au obţinut drepturi băneşti.

3. Decizia instanţei de recurs

3.1. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, în ceea ce priveşte recursul Ministerului Justiţiei urmează a analiza, cu prioritate, în condiţiile art. 499 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Înalta Curte constată că sentinţa de fond a fost comunicată pârâtului la data de 06.02.2018, conform dovezii de înmânare aflate la dosar de fond.

Potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză, termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii de fond prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a împlinit la data de 22.02.2018.

Or, cererea de recurs a fost înaintată instanţei de fond, prin poştă, la data de 26.02.2018 (după cum rezultă din ştampila poştei aplicate pe plicul prin care a fost înaintat recursul, dosar de recurs), recurentul-pârât nerespectând termenul stabilit de lege în exercitarea căii de atac.

3.2. În ceea ce priveşte recursul pârâtei Curtea de Apel Craiova, urmează a fi analizată cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia invocată prin cerere.

Înalta Curte reţine că, deşi nu a fost invocată în faţa primei instanţe, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, care poate fi invocată direct în recurs.

Această excepţie presupune inexistenţa unei identităţi între persoana titulară a unui raport obligaţional şi cea care este chemată în judecată în calitate de pârât.

Or, obiectul acţiunii de faţă, cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ, priveşte cererea reclamantului A., judecător la Judecătoria Băileşti, de anulare a unui ordin de salarizare emis de pârâtul Ministerul Justiţiei şi, respectiv, obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială.

Potrivit art. 8 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

"(2) Indemnizaţiile de încadrare şi celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi, inspectorilor judiciari şi ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor şi ale personalului de instruire de la Institutul Naţional al Magistraturii şi Şcoala Naţională de Grefieri se stabilesc, după caz, de ministrul justiţiei, de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu excepţia cazurilor în care, prin lege specială sau prin prezenta lege, se prevede altfel."

Prin urmare, în cauză, atribuţia stabilirii indemnizaţiilor de încadrare şi a celorlalte drepturi ale reclamantului revine exclusiv ministrului justiţiei, şi nu Curţii de Apel Craiova, care nu are legitimare procesuală, neputând fi obligată în raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată.

3.3. Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) şi art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului Ministerul Justiţiei ca tardiv formulat şi va admite admite recursul pârâtei Curtea de Apel Craiova, va casa în parte sentinţa recurată şi va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 4818 din 7 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Admite recursul recursul formulat de Curtea de Apel Craiova împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu Curtea de Apel Craiova ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menţine restul dispoziţiilor instanţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.