Compensation annulment upheld; guarantee fund must re-examine claim.

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.10.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei nr. 9143/19.09.2017, admiterea în întregime a cererii de plată şi obligarea pârâtului la plata în întregime a sumelor solicitate, respectiv:

- suma de 19.195,37 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale

- suma de 35.000 euro sau echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale, şi nu numai la plata sumei de 13.111 RON daune morale şi materiale cum s-a dispus prin decizia atacată

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale la aceste sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plăţii efective,

Cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 714 din 20 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea în parte, a anulat Decizia nr. 9143/19.09.2017 şi a obligat pârâtul FGA să soluţioneze cererea de plată nr. x/01.09.2016, cu luarea în considerare a motivelor sentinţei.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, pe cale de consecinţă, respingerea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr. 9143/19.09.2017, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea opţiunii sale procesuale pârâtul recurent a susţinut că sentinţa pronunţată în cauza este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 18 din Legea 554/2004 şi, totodată, conţine şi o motivaţie contradictorie.

Astfel, art. 18 din Legea nr. 554/2004 dispune că:

"Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă." Aceste soluţii pot fi luate de instanţa în cazul în care aceasta stabileşte ca actul administrativ contestat este vătămător, în tot sau în parte, sau în celelate ipoteze prevăzute de art. 8 din lege ca făcând obiectul contenciosului administrativ. Prin urmare, anularea actului administrativ trebuie susţinută de stabilirea ca actul administrativ contestat este vătămător, în tot sau în parte, şi în măsura în care actul administrativ conţine şi dispoziţii care nu încalcă un drept recunoscut de lege sau un interes legitim, atunci actul sau parte din acesta nu poate fi în mod legal anulat.

În cauza de faţă se constată faptul ca prin Decizia nr. 9143/19.09.2017 s-a admis şi plătit intimatei - reclamante suma de 13.111 RON cu titlu de daune morale şi materiale, suma care nu a fost stabilită ca fiind plătită în mod nelegal, iar intimata a susţinut cu privire la suma plătită că această plată reprezintă o "recunoaştere în parte a pretenţiilor sale".

Prin urmare, în măsura în care suma plătită intimatei nu a fost stabilită ca fiind plătită nelegal, iar aprobarea sumei este individualizată în articolul 1 din decizia contestată, atunci nu exista niciun temei legal ca decizia în discuţie sa fie anulată în integralitatea sa.

Având în vedere considerentele sentinţei de fond, ceea ce s-a stabilit ca fiind vătămător pentru intimată constă nu în ceea ce s-a plătit, ci în ceea ce s-a respins din pretenţiile sale şi deficienţa de motivare a daunelor materiale admise la plată, instanţa având temei legal să anuleze numai în parte actul atacat, şi numai în ce priveşte sumele respinse la plată, nu tot actul, inclusiv pentru suma care nu a fost contestată şi constată ca plătită în mod legal.

Totodată, se constată că instanţa de fond consideră că "utilizarea unor criterii obiective şi rezonabile (zilele de îngrijiri medicale şi restul consecinţelor medicale dovedite ale vătămării) cu luarea în calcul a restului particularităţii speţei, este justificată" la stabilirea despăgubirilor morale solicitate, şi doar "conţinutul acestor criterii" este greşit, "în sensul că a pornit de la un număr inferior de zile de îngrijiri medicale (35, în loc de 55), respectiv de consecinţe medicale ale vătămării (a avut în vedere un diagnostic incomplet", ceea ce dovedeşte iarăşi că nu existau motive pentru ca decizia ce conţine şi aprobarea sumei 8.050 de RON - plătită intimatei cu titlu de daune morale - este corectă, numai că trebuie suplimentată - lucru pe care l-a şi făcut între timp - cu suma de bani cuvenită pentru cele 20 de zile de îngrijiri medicale omise la momentul analizării cererii de plată.

De asemenea, aşa cum rezultă din motivarea instanţei de fond, acesta a validat modul pârâtului de evaluare a daunelor morale, "respectiv zilele de îngrijiri medicale şi restul consecinţelor medicale dovedite ale vătămării", fiind considerate "criterii obiective rezonabile" de către instanţă.

Cu toate acestea, în mod contradictoriu, instanţa stabileşte ca "pârâtul a reţinut în mod greşit conţinutul acestor criterii în sensul că... a avut în vedere un diagnostic incomplet".

Or, aşa după cum se poate constata din Procedura internă de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, care conţine "criteriile obiective rezonabile" validate de instanţă (zilele de îngrijiri medicale şi restul consecinţelor medicale dovedite ale vătămării), nu implica enumerarea de diagnostice care pot fi foarte diferite de la caz la caz, ci chiar criteriul reţinut ca valabil: zilele de îngrijiri medicale, acesta fiind "conţinutul criteriului" şi nu enumerarea completă a unui diagnostic sau altul, precum şi celelate particularităţi ale cazului legate de "consecinţele negative suferite de victimă atât pe plan fizic cât şi psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, în măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, socială, profesională", asa cum rezultă din decizie.

Utilizarea valorilor de despăgubire folosite de asigurătorul B. în privinţa despăgubirilor morale solicitate Fondului s-a făcut având în vedere faptul că în cauză vătămarea a fost produsă de un asigurat al B., iar pentru despăgubirile achitate din Fondurile pârâtului reprezentând creanţe de asigurări rezultate din contractele de asigurare încheiate de B., Fondul se înscrie la masa credală a acestui asigurător, în vederea recuperării, iar lichidatorul judiciar verifică şi cenzurează sumele pe care le-a plătit pe tot parcursul procedurii de faliment, astfel cum dispun prevederile art. 18 din Legea nr. 213/2015.

Prin derogare de la dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2014, Fondul poate înregistra la masa credală, în tot cursul procedurii de faliment, în vederea recuperării lor, orice sume, dobânzi şi/sau cheltuieli pe care acesta le-a achitat din resursele sale.

În condiţiile alin. (1) şi (2), Fondul este îndreptăţit să înregistreze şi să recupereze, în cadrul procedurii falimentului societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, toate sumele achitate creditorilor, pe măsura plăţilor efectuate, ca urmare a producerii riscurilor asigurate după momentul deschiderii procedurii falimentului".

Aşa cum se constată, tabelul cu nivelele de despăgubiri morale al B. are în vedere valorile medii stabilite potrivit Studiului FPVS care a stat la baza realizării Ghidului FPVS de acordare a daunelor morale, precum şi valorile medii ale despăgubirilor plătite de B. pe perioada 2011-2012 până în prezent, pe cale amiabilă şi ca urmare a obligării în temeiul sentinţelor judecătoreşti pronunţate împotriva B. în aceasta materie.

Potrivit procedurii interne, care se aplica în soluţionarea tuturor petiţiilor ce îi sunt adresate şi care vizează despăgubiri morale, asigurându-se un tratament egal, nediscriminatoriu, care poate fi verificat, si care porneşte de la criteriul obiectiv al numărului de zile de îngrijiri medicale stabilit prin Certificat medico-legal sau alt act medical cu valoare probantă - în cazul vătămărilor corporale s-au stabilit 3 praguri de despăgubire, praguri care se raportează la numărul de zile de îngrijiri medicale, şi pentru care s-a stabilit o anumită sumă de RON pentru fiecare zi de îngrijire medicală.

Numărul zilelor de îngrijiri medicale reprezintă un indicator al leziunilor traumatice suferite şi nu o contabilizare propriu-zisă a zilelor de tratament suportate în total de victime.

Stabilirea zilelor de îngrijiri medicale prin certificatul medico-legal se face corelând mai multe criterii printre care diagnosticul, topografia, pronostic, terapia aleasă, programul de recuperare, co-morbidităţi sau alte particularităţi individuale ale pacientului. Totodată, numărul de îngrijiri medicale este reprezentat de evaluarea celei mai grave leziuni, întrucât până la vindecarea acesteia toate celelate leziuni vor fi deja vindecate. Timpul de îngrijire medicală nu se însumează pentru fiecare leziune în parte. Acesta nu este echivalent cu zilele de spitalizare, concediu medical, zile de tratamente recuperatorii sau zile necesare tratării comorbidităţilor. Apariţia unei complicaţii va fi cuantificată o singura dată prin acordarea perioadei corespunzătoare de zile de îngrijiri medicale, aplicându-se acelaşi principiu, asemănător leziunilor unde se cuantifică complicaţia cea mai gravă.

Ca urmare a numărului de îngrijiri medicale se are în vedere încadrarea petentului în unul din cele 3 praguri, iar în funcţie de elementele concrete ale cazului există posibilitatea în cadrul fiecărui prag de variere a sumei, având în vedere şi criteriile referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, toate aceste criterii fiind subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs petentului.

1.4. Apărările formulate în cauză. Recursul incident

Reclamanta A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Odată cu întâmpinarea, în condiţiile art. 491 C. proc. civ., reclamanta a formulat şi recurs incident, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sau reţinerea cauzei pentru judecare pe fond şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate reclamanta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este vădit nelegală, aceasta fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.

În raport de aceste dispoziţii legale, rezultă fără putinţă de tăgadă că instanţa de contencios administrativ este îndrituită să dispună obligarea directă a pârâtului la plata sumei pretinse sau la emiterea unui act administrativ prin care să aprobe plata acesteia, iar aceasta soluţie nu poate fi calificată drept o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Opinia instanţei potrivit căreia prin pronunţarea unei astfel de soluţii s-ar produce o imixtiune în activitatea Fondului, negându-i acestuia posibilitatea de a evalua pe fond cererea de plată, este vădit greşită.

O astfel de interpretare a dispoziţiilor art. 8 si 18 din Legea nr. 554/2004, nu ar face altceva decât să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Din apărările făcute de pârât prin întâmpinarea depusă la dosar şi prin concluziile orale, instanţa de fond a putut constata în mod direct şi nemijlocit ca pârâtul şi-a exercitat posibilitatea de evaluare pe fond a cererii de plată prin emiterea deciziei nr. 9143/19.09.2017.

Faptul că pârâtul a făcut procesul de evaluare într-un mod greşit, fără aplicarea unor criterii obiective şi rezonabile, cu luarea în calcul a restului particularităţilor speţei, nu echivalează şi nici nu poate fi asimilată cu neexercitarea dreptului de evaluare pe fond a cererii.

Interpretarea data de instanţa şi soluţia adoptată de aceasta nu mai urmăreşte scopul avut în vedere de legiuitor prin edictarea Legii nr. 554/2004, acela de sancţionare a actului administrativ nelegal, ci vine să îi ofere emitentului actului posibilitatea parcurgerii de doua ori a aceleiaşi proceduri administrative, în detrimentul persoanei vătămate.

În raport de poziţia procesuală a pârâtului în mod clar exprimată prin apărările sale, instanţa era obligată să procedeze la analizarea pe fond a cererii sale de plată, dând eficienţă dispoziţiilor art. 8 si 18 din Legea nr. 554/2004 şi obligând pârâtul la plata sumei solicitate prin cererea de plată.

În acest sens, instanţa ar fi trebuit sa încuviinţeze administrarea probelor solicitate (înscrisuri, martori, expertiza) în scopul dovedirii prejudiciului suferit şi tuturor consecinţelor produse asupra activităţii sale sociale, familiale şi profesionale.

În raport de împrejurarea ca instanţa de fond, prin soluţia pronunţată nu a procedat la analizarea pe fond a cererii, şi în raport de dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., se solicită să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Având în vedere că instanţa de fond a apreciat ca nefiind utile soluţionării cauzei administrarea probelor cu martori şi expertiza, solicitate în dovedirea prejudiciului moral, în vedere respectării dreptului la apărare şi la un proces efectiv, se solicită să se dispună administrarea întregului probatoriu solicitat.

În măsura în care se va aprecia că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, se solicită ca judecând cauza pe fond să fie admisă contestaţia, să se dispună anularea Deciziei nr. 9143/19.09.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi să fie admisă în tot acţiunea reclamantei, fiind reluate consideraţiile din cererea de chemare în judecată referitoare la temeinicia pretenţiilor sale.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată că recursurile exercitate în cauză sunt nefondate pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

2.2.1. Referitor la motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentul pârât, instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, fiind afectată de viciu nelegalităţii hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Sub acest aspect se constată că hotărârea instanţei de fond răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza complexă şi detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare şi diseminarea apărărilor părţilor împrocesuate.

Contradictorialitatea considerentelor unei hotărâri presupune că unele argumente diminuează sau anihilează forţa explicativă a celorlalte, primele susţinând o soluţie, iar cele din urmă o altă soluţie, chiar diametral opusă, situaţie care nu se regăseşte în cauză, în care toate considerentele instanţei de fond se înscriu în firul logic apt a demonstra şi susţine soluţia adoptată.

De altfel, acest motiv de casare a fost invocat numai la nivel formal, fără a fi detaliate circumstanţele care converg la o asemenea concluzie, în măsură a oferi posibilitatea instanţei de control judiciar a face un control de legalitate adecvat sub acest aspect.

Prin urmare, este nefondată această critică de nelegalitate.

2.2.2. Nu sunt fondate nici criticile de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de cei doi recurenţi, la care instanţa de control judiciar va oferi o argumentaţie comună celor două recursuri, având în vedere criticile parţial similare aduse hotărârii instanţei de fond.

Instanţa de fond a anulat în integralitate Decizia nr. 9143/19.09.2017, prin care pârâtul a admis cererea de plată formulată de reclamantă pentru suma de 13.111 de RON (din care 8.050 de RON, daune morale şi 5.060,85 de RON, daune materiale) cu consecinţa obligării pârâtului la reevaluarea cererii reclamantei, pentru că emitentul acesteia nu a motivat decizia de respingere a unei părţi din contravaloarea daunelor materiale solicitate, a utilizat greşit criteriile formale de evaluare a daunelor morale şi a ignorat restul particularităţilor speţei, nefiind analizat în consecinţă fondul dreptului pretins de parte, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de plată.

Din cele ce preced rezultă că motivul anulării a fost în esenţă lipsa motivării actului administrativ atacat, cerinţă de ordin formal care afectează în integralitate acest act, astfel încât constatarea neîndeplinirii ei atrage sancţiunea nulităţii, cu consecinţa obligării organului administrativ emitent la emiterea unui nou act administrativ prin care să fie înlăturate neregularităţile reţinute.

Aceasta întrucât, aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa instanţei supreme, motivarea actului administrativ constituie o veritabilă condiţie de legalitate a acestuia, o garanţie împotriva conduitei arbitrare şi a excesului de putere al autorităţilor publice, menită să ofere destinatarilor lui ori terţilor interesaţi o informarea corectă asupra treburilor publice şi asupra problemelor de ordin personal, iar instanţei să permită efectuarea unui control de legalitate adecvat.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului, ci trebuie să conţină elemente de fapt şi de drept pentru a putea realiza scopul ambivalent anterior expus.

Or, aşa cum în mod just a reţinut judecătorului fondului în privinţa daunelor materiale lipseşte cu desăvârşire motivarea actului administrativ în dispoziţiile sale referitoare la acest aspect, iar în privinţa daunelor morale pârâtul a plecat de la un criteriu insuficient în evaluarea acestui prejudiciu, pe care, de altfel, l-a aplicat greşit (numărul de zile de îngrijiri medicale de care a beneficiat reclamanta, urmare a accidentului suferit), neanalizând restul particularităţile speţei, rezultate din înscrisurile produse de reclamantă, apte de a configura întinderea corectă a prejudiciului suferit de aceasta în plan moral, care în fond demonstrează tot o lipsă de motivare a actului administrativ, atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ.

Din această perspectivă, rezultă că soluţionarea cererii de plată a reclamantei de către pârât a fost realizată în mod discreţionar, neoferind acesteia în calitate de beneficiar al actului administrativ emis nici un indiciu de fapt sau de drept cu privire la cauzele admiterii în parte a cererii de plată şi la stabilirea întinderii despăgubirii, în măsură a-i forma convingerea cu privire la caracterul just şi complet al acesteia, iar instanţei pentru a efectua un control de legalitate adecvat sub acest aspect.

Acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale sau materiale prin decizia administrativă contestată în prezenta cauză nu demonstrează o lezarea parţială a drepturilor reclamantei, în măsura nerecunoaşterii pretenţiilor suplimentare solicitate prin cererea de plată, cum pretinde pârâtul, aptă a duce la anularea parţială a actului administrativ, întrucât a fost vătămat integral dreptul dreptul reclamantei de a obţine o reparaţie justă şi echitabilă.

Pe de altă parte, vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios, însă nu este în măsură a configura sfera de acţiune a sancţiunii nulităţii, care este influenţată în exclusivitate de cerinţele de legalitate constatate a fi nerespectate. Or, lipsa motivării afectează integral actul administrativ astfel emis, este aşa cum s-a arătat în precedent, constituind o cerinţă de ordin formal a cărei constatare atrage nulitatea integrală a acestuia.

În această notă nu sunt fondate nici criticile reclamantei.

Caracterul de plină jurisdicţie a contenciosului administrativ consacrat de art. 18 din Legea nr. 554/2004 pentru a configura competenţele instanţei de contencios administrativ învestită cu anularea unui act administrativ pretins vătămător al drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane nu dă dreptul instanţei de a suplini lipsa considerentelor unui act administrativ, pentru că activitatea de judecată specifică a instanţelor de contencios administrativ trebuie circumscrisă atribuţiilor autorităţii judecătoreşti.

Cum motivarea unui act administrativ este o obligaţie a emitentului acestuia, motivarea deciziei administrative de către instanţă, atunci când aceasta lipseşte şi suplimentarea dispoziţiilor corespunzătoare, echivalează cu pervertirea controlului de legalitate al instanţei în exerciţiul competenţelor neîndeplinite de autoritatea publică emitentă, cu consecinţa depăşirii atribuţiilor autorităţii judecătoreşti.

Prin urmare, Înalta Curte poate concluziona că actul administrativ contestate este nelegal întocmit şi emis, iar hotărârea instanţei de fond care îl invalidează este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul incident formulat de reclamanta A. şi recursul principal exercitat de pârâtul de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 714 din 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de A. şi de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 714 din 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.