Fiscal sanction upheld: High Court quashes annulment and remands for retrial over unreviewed sanction merits.

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 31.07.2014, pe rolul Curţii de Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziei nr. 3309/05.11.2015 emise de pârâtă, anularea Deciziei nr. 648/10.03.2016 privind plângerea prealabilă, revocarea măsurii principale stabilite prin Decizia nr. 3309/2015 constând în sancţionarea sa cu amenda în cuantum de 2.000 RON, alternativ cu înlocuirea cu măsura avertismentului prevăzută la art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i din Legea nr. 297/2004, revocarea sancţiunii dispuse prin Decizia nr. 648/2016 constând în menţinerea sancţiunii aplicate prin Decizia nr. 3309/05.11.2015, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1336 din 11 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, a anulat Deciziile nr. 3309/05.11.2015 şi nr. 648/10.03.2016 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, pe fond, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată cu menţinerea prevederilor Deciziei nr. 3309/05.11.2015, ca temeinice şi legale.

A susţinut recurenta-pârâtă, referitor la susţinerea primei instanţe că prin Decizia nr. 3309/05.11.2015 nu este detaliată fapta personală şi nu este descrisă contravenţia, că, în cadrul procesului-verbal de control, transmis societăţii, au fost detaliate, cu toate documentele de identificare, toate tranzacţiile, clienţii şi persoanele la care petentul face referire.

Acest proces-verbal de control este reţinut ca temei al emiterii fiecărei decizii de sancţionare contestate, în cuprinsul acestuia fiind descrise operaţiunile care au condus la individualizarea faptelor reţinute în sarcina persoanelor sancţionate.

Astfel, prin actul de sancţionare, contrar aprecierilor instanţei de fond, s-a reţinut încălcarea de către reclamantul A., în calitate de agent de servicii financiare, a art. 3.3 din Procedura internă privind politica de executare a ordinelor, cu ocazia acceptării şi executării, în lipsa disponibilităţilor băneşti necesare.

Urmare a constatărilor reţinute cu ocazia procesului-verbal de control, s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 3.2 şi art. 3.3 din Procedura societăţii privind politica de executare a ordinelor prin faptul că, pentru 3 clienţi, a fost permisă achiziţia de acţiuni fără disponibil în cont la momentul tranzacţiei, după momentul la care aceştia deţineau un portofoliu la SSIF Broker S.A., fără a fi stabilite limite cu privire la valoarea operaţiunilor de către persoana responsabilă cu managementul riscului şi/sau conducerea executivă.

Aşa cum se specifică în actul de sancţionare în conformitate cu prevederile art. 275 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare, la individualizarea sancţiunii s-a ţinut seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului. Individualizarea sancţiunilor a fost realizată în conformitate cu principiul juridic al aplicării legii mai favorabile pentru faptele reţinute, cuantumul amenzii fiind orientat spre minimul acesteia, conform art. 273 alin. (1) lit. a) pct. i din Legea nr. 297/2004 care statuează limitele amenzilor pentru persoane fizice, între 1.000 şi 50.000 RON.

3. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat recurentul, în esenţă, că nu există nicio legătură între fapta constatată şi persoana sa şi că sancţiunea aplicată prin decizia contestată, amenda de 2.000 RON, este excesivă şi rezultate unei greşite individualizări a faptei, neţinându-se seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita sa.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este întemeiat, prin prisma faptului că instanţa de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate invocate prin acţiune şi nici argumentele formulate de pârât.

Intimatul-reclamant A. a supus controlului de legalitate Decizia nr. 3309/05.11.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară prin care a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 2.000 RON în temeiul art. 272 alin. (1) lit. a) pct. 5 din Legea nr. 297/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

4.1. În susţinerea acţiunii, reclamantul a susţinut că nu există o descriere în fapt şi în drept a faptei pentru care a fost sancţionat, că nu există nicio legătură între fapta constatată şi persoana sa şi că sancţiunea aplicată este excesivă, fiind rezultatul unei greşite individualizări a faptei.

4.2. În cauză, din parcurgerea considerentelor sentinţei recurate, se observă că prima instanţă nu a analizat toate argumentele reclamantului, reţinând, în esenţă, că Decizia nr. 3309/05.11.2015 nu este motivată şi că aceasta ar conţine doar o enumerare generică a unor acte normative şi a unei fapte imputate reclamantului, enunţată generic, fără o individualizare minimă a acesteia.

Instanţa de fond a făcut aprecieri de ordin general cu privire la necesitatea motivării actului administrativ, fără, însă, a se referi la situaţia de fapt, la normele de drept incidente şi la argumentele invocate de părţi în susţinerea sau, respectiv, combaterea acţiunii.

4.3. Contrar celor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că Decizia nr. 3309/05.11.2015 este motivată şi cuprinde elementele necesare pentru analizarea temeiniciei şi legalităţii acesteia.

Pe lângă dispoziţiile legale incidente pe care a fost întemeiată decizia de sancţionare a intimatului-reclamant, enumerate în partea de început a acesteia (art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), art. 3 alin. (1) lit. c) şi d), art. 5 lit. a), art. 6 alin. (1) şi (3), art. 7 alin. (2) şi art. 27 din O.U.G. nr. 92/2012), s-a menţionat că, la emiterea actului, a fost avut în vedere şi Procesul-verbal întocmit ca urmare a acţiunii de control inopinat şi obiecţiunile societăţii la acest proces-verbal.

De asemenea, în decizie s-a consemnat şi descrierea faptei contravenţionale şi s-a specificat persoana responsabilă, agentul pentru servicii de investiţii financiare, A.

În cuprinsul deciziei nu au mai fost reluate in extenso situaţia de fapt, aspectele şi operaţiunile avute în vedere de echipa de control, care au fost reţinute prin procesul-verbal ce a stat la baza emiterii acesteia.

Acest proces-verbal verbal a constatat unele situaţii faptice şi documentare şi a reţinut împrejurările privind săvârşirea unor fapte sancţionate de Legea nr. 297/2004 şi implicaţiile acestora, fiind un act care precede emiterea deciziei sancţionatoare, act ce a fost comunicat persoanelor vizate care, de altfel, au formulat şi obiecţiuni.

Astfel, Înalta Curte constată că decizia contestată conţine elementele de fapt care conturează fapta reţinută în sarcina reclamantului şi temeiurile de drept, detalierea elementelor de fapt regăsindu-se în procesul-verbal de control comunicat în vederea formulării de răspunsuri şi observaţii faţă de constatările echipei de control ASF, neputându-se reţine o nemotivare a actului şi, implicit, o vătămare a reclamantului, care a cunoscut toate elementele de fapt şi de drept care au fundamentat decizia sancţionatoare.

4.4. În consecinţă, situaţia de fapt existentă în cauză nu a fost lămurită, ceea ce echivalează cu o necercetare efectivă a fondului cauzei şi este de natură a prejudicia dreptul la un proces echitabil cel puţin al uneia dintre părţi.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Prin urmare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe care urmează a analiza toate argumentele prezentate de reclamant, inclusiv în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, precum şi apărările invocate de pârâtă.

4.5. În raport cu această împrejurare, nu se mai impune analizarea celorlaltor critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei nr. 1336 din 11 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.