Recourse against dismissal of EU fund irregularity challenge for lack of prior administrative objection dismissed, upholding requirement that only the decision resolving the objection is justiciable.

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.09.2016, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Ilfov-Consiliul Judeţean Ilfov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională-Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale-Direcţia Management financiar şi control-Compartimentul Control şi Nereguli, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul "Implementarea unei soluţii de e-guvernare la nivelul Consiliului Judeţean Ilfov şi a Consiliilor Locale din Judeţul Ilfov pentru eficientizarea serviciilor publice oferite cetăţenilor şi mediului de afaceri", cod SMIS 5057, nr. 5303/04.07.2016, înregistrat la Judeţul Ilfov-Consiliul Judeţean nr. 7101/08.07.2016, şi, pe cale de consecinţă, a Proiectului Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul "Implementarea unei soluţii de e-guvernare la nivelul Consiliului Judeţean Ilfov şi a Consiliilor Locale din Judeţul Ilfov pentru eficientizarea serviciilor publice oferite cetăţenilor şi mediului de afaceri", cod SMIS 5057, nr. 4077/27.04.2016, înregistrat la Judeţul Ilfov-Consiliul Judeţean, sub nr. x/29.04.2016, precum şi anularea corecţiei de 50% din valoarea contractului de finanţare nr. x/31.09.2009.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 722 din 3 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.

A admis cererea reclamantei de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi a sesizat Curtea Constituţională a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

A arătat recurenta-reclamantă că, într-adevăr, nu a atacat decizia emisă în soluţionarea contestaţiei din motivul că nu a parcurs procedura prealabilă, aspect care nu a fost invocat de pârât prin întâmpinare.

Problema de drept care se pune priveşte în ce măsură poate instanţa să respingă acţiunea ca inadmisibilă, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, atunci când pârâtul nu a invocat el însuşi prin întâmpinare excepţia lipsei procedurii prealabile.

În opinia sa, într-o astfel de situaţie, instanţa nu poate să declare din oficiu acţiunea ca indmisibilă, chiar dacă prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 se referă la decizia emisă în soluţionarea contestaţiei.

Atunci când pârâtul nu invocă lipsa procedurii prealabile, în condiţiile art. 193 C. proc. civ., acţiunea poate şi trebuie să fie soluţionată pe fond, chiar dacă obiectul acesteia nu este decizia emisă în soluţionarea contesaţiei.

A mai apreciat recurenta că art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu poate fi interpretat separat de restul prevederilor legale incidente, cum este art. 193 C. proc. civ. şi art. 8 din Legea nr. 554/2004. Dreptul comun în materie este art. 8 din lege, care prevede că obiectul acţiunii în contencios administrativ este actul administrativ, concluzie care este susţinută şi de prevederile art. 18 din aceeaşi lege.

În situaţii de excepţie, cum este cazul O.U.G. nr. 66/2011, legea prevedea că obiectul acţiunii este decizia de soluţionare a contestaţiei, însă atunc când pârâtul nu a invocat lipsa procedurii prealabile, în condiţiile art. 193 C. proc. civ., se revine la dreptul comun, adică la art. 8 din Legea nr. 554/2004, obiectul acţiunii fiind actul administrativ vătămător.

A mai menţionat recurentul că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale fiind admisă. Astfel, solicită şi suspendarea judecăţii prezentului recurs până la pronunţarea unei decizii de către Curtea Constituţională a României.

4. Apărările intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţi Informaţionale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii recurate, ca temeinică şi legală.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 C. proc. civ., invocate de recurentă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

5.1. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest motiv vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. (exempli gratia, nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii), ceea ce nu se poate reţine în privinţa hotărârii de fond.

De altfel, recurenta-reclamantă nu a prezentat nicio critică aptă a se circumscrie ipotezei prevăzute de articolul menţionat.

5.2. Nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reţinut, prima instanţă interpretând şi aplicând corect normele de drept material incidente.

În argumentarea căii de atac, recurenta-reclamantă invocă dispoziţiile art. 193 C. proc. civ. şi ale art. 8 din Legea nr. 554/2004, apreciind că, de vreme ce pârâtul nu a invocat prin întâmpinare lipsa procedurii prealabile, instanţa ar fi trebuit să analizeze pe fond acţiunea sa.

Deşi invocă dispoziţiile art. 8 din lege, referitor la obiectul acţiunii în contencios administrativ, recurenta realizează o interpretare trunchiată şi ruptă din contextul legal, apreciind că poate solicita "anularea în tot sau în parte a actului", respectiv obiectul acţiunii sale poate fi chiar actul vătămător, iar nu decizia emisă în soluţionarea contestaţiei prealabile.

Or, acest articol prevede cu claritate faptul că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns, poate solicita anularea în tot sau în parte a actului.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

Tot în acest sens, şi O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 46-51 din actul normativ menţionat, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie administrativă în termen de maximum 30 de zile de la comunicare, urmând ca decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei să fie atacată de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Se observă că dispoziţiile art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul contestatorului de a solicita, în cursul procedurii administrative de contestare, suspendarea executării titlului de creanţă în condiţiile Legii nr. 554/2004. Deci, per a contrario, în prezenţa dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, nu este recunoscut contestatorului, în considerarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a introduce acţiune în anularea notei de constatare în absenţa deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, potrivit acestor texte legale, interpretate coroborat, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva titlului de creanţă, iar nu, în mod direct, acest administrativ fiscal.

După cum a reţinut şi prima instanţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 193 C. proc. civ., în sensul că doar pârâtul putea invoca excepţia lipsei procedurii prealabile, pentru că instanţa nu a analizat îndeplinirea sau nu a procedurii prealabile, ci posibilitatea de a examina legalitatea actului ce face obiectul acţiunii astfel cum a fost formulată de către reclamantă.

5.3. Mai constată Înalta Curte, având în vedere cererea recurentei-reclamante formulate la finalul cererii de recurs, de suspendare a judecăţii până la soluţionarea Curţii Constituţionale a cererii sale de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, că, prin Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2020, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Ilfov - Consiliul Judeţean în Dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

5.4. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de aceste argumente, Înalta Curte apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Ilfov-Consiliul Judeţean Ilfov împotriva sentinţei nr. 722 din 3 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.