EU Landfill Closure Funding: Ineligibility of Partial Waste Relocation Costs Due to Lack of Land Ownership and Non-Execution of Ecological Remediation Obligations

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Hotărârea primei instanţe

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 02.05.2017, pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Harghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, anularea Deciziei nr. 97034/13.12.2016 prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.10.2016, cu consecinţa înlăturării creanţei bugetare de 2.949.509,16 RON, impusă prin procesul-verbal.

1.2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 121 din 27 octombrie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş a respins acţiunea,c a neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Harghita a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului său, reclamanta arată că instanţa fondului a respins acţiunea sa, în esenţă pentru argumentul că autoritatea de management nu a contestat aspecte ce ţin de necesitatea închiderii depozitului de deşeuri din Bălan ci strict îndeplinirea condiţiilor asumate prin proiectul admis la finanţare, reclamanta asumându-şi atât încărcarea şi transportul deşeurilor cât şi ecologizarea amplasamentului, iar memoriul justificativ emis pentru motificarea indicatorului tehnic aferente închiderii depozitului de deşeuri din Bălan nu a fost acceptat de autoritatea de management. In acest sens instanţa de fond s-a prevalat de dispoziţiile art. 1.1 lit. c) din anexa nr. 3 a H.G. nr. 1415/2008, raportat la prevederile art. 6 din Contractul de finanţare nr. x/08.10.2013, potrivit căreia sunt eligibile doar cheltuielile efectuate în termenii şi condiţiile contractului.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că scindarea proiectului nu este posibilă şi nu se putea aprecia ca îndeplinite cerinţele contractului de finanţare, iar obligaţia de ecologizarea fiind asumată, ea trebuia realizată sub sancţiunea excluderii tuturor cheltuielilor neeligibile, reţinând, totodată, că lucrările de închidere şi conservare a depozitului de deşeuri din Bălan pot fi efectuate numai de către S.C. A. S.A., conform H.G. nr. 313/2002, realizarea proiectului neputându-se efectua prin două contracte distincte (relocare deşeuri şi ecologizare) ce ar însemna crearea de condiţii artificiale pentru accesarea proiectului şi scindarea acestuia.

Faţă de aceste argumente ale instanţei de fond, apreciază recurenta că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv prevederile art. 1.1 din anexa nr. 3 a H.G. nr. 1415/2008, art. 1270 C. civ., Contractul de finanţare nr. x/08.10.2013 şi ghidul solicitantului, fiind astfel incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după cum urmează:

În ceea ce priveşte situaţia juridică a terenului, recurenta a arătat că, deşi în speţa de faţă terenul se află în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Economiei datorită faptului că depozitul neconform de deşeuri al oraşului Bălan s-a situat pe iazul de decantare 3a, această stare de fapt şi de drept a fost adusă la cunoştinţa pârâtului încă din faza de selecţie a proiectului prin adresa CJH nr. x/06.07.2012 iar Autoritatea de Management a acceptat această situaţie specifică şi a considerat ca fiind conformă cerinţelor ghidului solicitantului, acceptând la finanţare proiectul astfel propus de reclamantă, Contractul de finanţare nr. x/08.10.2013 pentru proiectul în cauză (SMID) fiind încheiat pe 08.10.2013.

Aşa fiind, potrivit art. 1270 C. civ., convenţiile legal încheiat au putere de lege în relaţiile între părţi, sens în care criticile ulterioare ale pârâtului privind neeligibilitatea terenurilor implicate în proiect nu pot fi primite, ar însemna ca acesta să se prevaleze de propria sa culpă pentru stabilirea creanţei bugetare pentru aceste raţiuni menţionate mai sus.

Ca atare, este eronată poziţia instanţei de fond vizând posibilitatea controalelor ulterioare încheierii contractului de finanţare, în speţă nu problema controalelor ulterioare constituie elementul de divergenţă ci reevaluarea discreţionară de către intimat a poziţiei sale avute în vedere şi în considerare la încheierea contractului de finanţare privind acceptarea activităţilor vizând depozitul din Bălan după informarea pertinentă şi integrală din partea reclamantei asupra împrejurărilor legate de acel amplasament.

Ori, această schimbare bruscă a poziţiei intimatei în mod samavolnic, după trei ani de la încheierea contractului de finanţare, precedat de deţinerea tuturor informaţiilor disponibile, a determinat un prejudiciu semnificativ în bugetul judeţului Harghita prin eliminarea a 2.949.509,16 RON de la rambursare.

Mai mult, împrejurarea terenurilor cu situaţie specială (domeniul public al statului, lipsa unui drept de administrare al reclamantei) a fost avută în vedere, tot în faza de selecţie, de către experţii B. de care s-a prevalat pârâtul ca fiind totuşi potrivită condiţiilor de finanţare (poziţia exprimată în Correction protocol 11, aprilie 2013.

Instanţa de fond a interpretat în mod greşit si cerinţele ghidului solicitantului, raportat la H.G. nr. 1415/2008 si la contractul de finanţare, terenul depozitului neconform din oraşul Bălan, implicat în proiect, este conform cerinţelor Ghidului solicitantului şi este eligibil din punctul de vedere al proiectului.

Potrivit Ghidului solicitantului trebuie să fie în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale numai acele terenuri pe care se vor construi/extinde componentele de investiţii aferente proiectului, nu şi cele pe care nu se realizează asemenea construcţii; cu alte cuvinte trebuiau să fie în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale doar acele terenuri pe care se vor construi/extinde componentele de investiţii aferente proiectului (depozit, staţii de transfer, staţii de tratare, etc). Ori, în această exemplificare nici finanţatorul nu a cuprins închiderea depozitelor de deşeuri neconforme, precum încearcă să sugereze fără temei pârâtul şi nici nu putea să cuprindă din moment ce în speţă nu s-a realizat nici o construcţie de genul celor prevăzute de Ghidul solicitantului depozit, staţii de transfer, staţii de tratare, etc, ci pur şi simplu o porţiune a terenului iazului de decantare al minei, care prezenta şi pericol permanent de scufundare/alunecare, a fost curăţat de deşeurile menajere, prin relocarea acestor deşeuri la depozitul neconform al Municipiului Miercurea Ciuc. Evident în acest caz nu s-a realizat nici o construcţie.

Instanţa de fond a omis să observe cerinţele Ghidului solicitantului potrivit cărora, chiar şi în cazul în care se realizează investiţii aferente proiectului, terenurile aferente investiţiilor "trebuie să fie, după caz, în proprietatea autorităţilor publice, sau accesibile în scopul realizării proiectului." Drept consecinţă, întrucât prin relocarea deşeurilor nu se realizează construcţii, nici existenţa unui drept real asupra terenului nu este necesară, doar asigurarea accesibilităţii terenului în scopul realizării proiectului, de exemplu prin asigurarea folosinţei temporare pe perioada relocării deşeurilor, motiv pentru care actele administrative criticate în cauză sunt nelegale.

Cheltuielile efectuate în cauză sunt eligibile potrivit OMMDD nr. 1415/2008 si Contractului de finanţare nr. x/08.10.2013 şi, în acest sens, recurenta reclamantă arată că instanţa şi-a însuşit apărarea pârâtului în sensul că activitatea de încărcare şi transport deşeuri, fără a fi realizată şi ecologizarea suprafeţei şi reîncadrarea acesteia în mediul natural (prin acoperirea fostului amplasament al depozitului cu un strat de sol fertil şi înierbarea suprafeţei), nu poate fi considerată drept o activitate eligibilă în cadrul axei prioritare nr. 2 a POS Mediu.

Însă, nici instanţa de fond şi nici pârâtul nu au arătat dispoziţia legală sau contractuală care prevede sancţiunea aplicată şi contestată de reclamantă- excluderea ca neeligibilă a tuturor cheltuielilor.

Poziţia instanţei de fond este eronată, întrucât închiderea depozitului neconform al Oraşului Bălan, este cuprins în lista depozitelor neconforme clasa "b" din Tabelul 5/1 al Anexei nr. 5 a Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, cu completările şi modificările ulterioare, la care trebuie sistată depozitarea şi care se impun a fi închise, dat fiind şi faptul că acest depozit se află pe un teren de proprietate publică, închiderea acestui depozit era obligatorie şi în mod corect a fost admis la finanţare prin Ordinul Ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice nr. 1577/19.06.2013, sus arătat, şi a fost cuprins în Contractul de finanţare nr. x/08.10.2013, motiv pentru care şi sumele cheltuite în vederea pre-finanţării lucrărilor de relocare a depozitului neconform de la Oraşul Bălan la depozitul neconform din Miercurea Ciuc în mod întemeiat au fost acceptate si autorizate la plată în urma cererilor de rambursare depuse de subscrisa la intimatul AM POS Mediu.

Însă, precum se recunoaşte şi în cuprinsul Procesului-verbal şi al Deciziei, conform Protocolului nr. 1314/26.08.2011 ecologizarea lucrărilor din zona C. era în sarcina Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Direcţia Generală Resurse Minerale, în consens cu prevederile Legii minelor nr. 85/2003 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 926/14.08.2003, privind aprobarea conservării, închiderii definitive şi monitorizării factorilor de mediu post-închidere a unor mine şi cariere, etapa a VII-a. De asemenea Ministerul a avut un Proiect Tehnic aprobat pentru închidere şi ecologizare, elaborat de S.C. D. S.A. Deva, CP-CM-20/2009, proiect care la momentul semnării Contractului de finanţare nr. x/08.10.2013 în cauză era în faza de realizare.

Drept urmare recuenta a fost nevoită să renunţe la lucrările de ecologizare prin lucrări de nivelare şi înierbare tocmai în scopul evitării dublei finanţări, însă consideră perfect eligibilă execuţia unor lucrări combinate prin intermediul a două contracte de lucrări ce se încadrează la articolul 1.1, lit. c) (eliminarea deşeurilor, în sarcina Consiliului Judeţean Harghita) şi la articolul 1.3 (ecologizarea propriu-zisă, în sarcina Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului, Direcţia Generală Resurse Minerale şi Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale şi Economiei) din Anexa nr. 3 al Ordinului nr. 1415/3399/06.11.2008, cu modificările şi completările ulterioare, privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiecte finanţate din POS Mediu, Ghidul solicitantului neprevăzând interdicţii exprese în acest sens.

Cheltuielile efectuate în sumă de 2.949.509,16 RON sunt eligibile, a arătat recurenta în continuare.

Potrivit studiului de fezabilitate era vizată închiderea depozitului din oraşul Bălan prin relocarea şi curăţirea depozitelor de deşeuri, fiind estimată o suprafaţă de curăţat de 11.931 mp.

Suma preconizată pentru ecologizarea depozitului de deşeuri era de 1.265.552 RON, potrivit devizului elaborat.

Ulterior, ţinând cont şi de situaţia terenului în cauză (ce urma să fie ecologizat de către A. S.A. şi de acordarea doar a unui drept de trecere temporară pentru ridicarea şi transportul gunoiului - Protocolul nr. 6596/24.03.2015) respectiv de cantitatea mult prea mare a deşeurilor faţă de cele estimate iniţial, s-a arătat în Ordinul de variaţie nr. 1/01.09.2015 că în loc de 20.615 t de deşeuri trebuie relocate 49.600 t de deşeuri, astfel încât s-a decis renunţarea la lucrările propriu-zise de ecologizare şi suplimentarea cheltuielilor cu transportul deşeurilor cu suma de 1.163.248 RON.

Odată cu depunerea Cererii de rambursare nr. x/09.12.2015, prin adresa nr. x/18.12.2015 intimatul a solicitat informaţii suplimentare, respectiv ordinul de variaţie sus-amintit, care a fost comunicat cu adresa GH nr. ad. 13658/21.12.2015.

Intimatul, primind documentele solicitate, nu a formulat alte observaţii, mai mult, a acceptat decontarea sumelor solicitate la rambursare vizând cheltuielile cu depozitul de deşeuri din Bălan. În consecinţă, deşi nu s-a comunicat un răspuns expres de acceptare a modificărilor prezentate în Ordinul de variaţie nr. 1, prin rambursarea acestor sume s-a acceptat în mod implicit conformitatea acestora cu proiectul în cauză, fiind astfel eronată concluzia instanţei de fond privind neacceptarea de către Autoritatea de Management a modificării proiectului.

Mai mult, acceptarea tacită a explicaţiilor din adresa GH nr. ad. 13658/21.12.2015 prin rambursarea sumelor menţionate în cererea de rambursare nr. x/09.12.2015, fără alte detalii ori pretenţii, şi declararea ulterioară ca neeligibilă a sumelor întrebuinţate la închiderea depozitului de deşeuri din Bălan (curăţirea amplasamentului şi relocarea deşeurilor) este dovada că în executarea contractului de finanţare intimatul acţionează cu rea-credintă, contrar cerinţelor art. 1170 C. civ., conform cărora "părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie."

Consideră recurenta că această stare de drept trebuia să fie reţinută şi de către instanţa de fond, iar nu să constate numai lipsa unui acord expres a intimatei în privinţa modificărilor solicitate.

Nu în ultimul rând, apreciază recurenta că cheltuielile în cauză sunt eligibile şi în raport cu prevederile Ordinului nr. 1415/2008, anexa nr. 3, respectiv cu cele ale art. 6 alin. (2) şi art. 8 pct. B alin. (4) din Contractul de finanţare nr. x/08.10.2013, potrivit cărora cheltuielile sunt eligibile în măsura în care sunt cuprinse în cererea de finanţare, sunt efectuate cu respectarea contractului de finanţare şi a legislaţiei naţionale şi comunitare (art. 6 alin. (2), respectiv că intimatul are obligaţia de verifica (inclusiv la faţa locului) dacă cheltuielile efectuate reprezintă operaţiuni reale şi dacă serviciile au fost efectuate în mod efectiv.

În cauză, cheltuielile au fost cuprinse în cererea de finanţare (vezi studiu de fezabilitate), au fost efectuate cu respectarea contractului de finanţare şi nu au fost contestate de către pârât sub aspectul realităţii acestor cheltuieli.

Prin urmare, în condiţiile în care motivele evocate de intimat şi instanţa de fond nu sunt cele de natura celor stipulate la art. 4 din contractul de finanţare, nu se putea califica toată suma utilizată la relocarea deşeurilor din oraşul Bălan ca şi cheltuieli neeligibile, în condiţiile în care chiar şi devizul iniţial a vizat cheltuieli cu relocarea deseurilor.

Astfel, şi în cazul unei abordări draconice a problemei, nu se puteau elimina decât sumele care au fost dispuse suplimentar prin Ordinul de variaţie nr. 1 şi neînsuşite expres de pârât (1.163 mii RON), însă de vreme ce experţii B. de care s-a prevalat intimatul pentru aplicarea corecţiei financiare au agreat încă în faza de preselecţie închiderea depozitului din Bălan prin relocarea integrală a deşeurilor (deci fără ecologizare, fila x), aprecierile intimatului şi a instanţei de fond că cheltuielile nu sunt eligibile deoarece nu s-a realizat şi ecologizarea terenului eliberat nu pot fi primite şi sunt eronate.

Având în vedere cele de mai sus, reclamanta a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei şi, pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins în consecinţă.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar constată că recurenta reclamantă a supus cenzurii instanţei de contencios administrativ legalitatea deciziei nr. 97.034/13.12.2016, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/26.10.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 121/2017 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.

În esenţă, instanţa fondului reţine că procesul-verbal contestat a avut ca obiect verificarea eligibilităţii proiectului depus de recurenta reclamantă pentru închiderea şi ecologizarea a şase depozite de deşeuri neconforme(fiind analizată, în concret, situaţia depozitului Bălan), constatându-se, în urma verificării suspiciunii de neregulă, că nu au fost îndeplinite cerinţele de eligibilitate, referitoare la asigurarea disponibilităţii terenurilor aferente investiţiilor din cadrul proiectului pentru depozitul neconform Bălan.

Totodată, s-a reţinut, în cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a neregulii, că nu au fost executate lucrări specifice închiderii unui depozit neconform ci doar încărcarea şi transportul deşeurilor, astfel că intimata pârâtă a stabilit în sarcina recurentei reclamante un debit de 2.949.509,16 RON, reprezentând contribuţie din fonduri UE, contribuţie publică naţională de la bugetul de stat şi TVA aferent.

Raportat la starea de fapt reţinută şi la normele de drept material incidente, instanţa fondului a confirmat legalitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei şi implicit a procesului-verbal de constatare a neregulii, întrucât proiectul depus de reclamantă pentru accesarea finanţării nerambursabile nu era eligibil(terenul aferent depozitului neconform de deşeuri nefiind în proprietatea unităţii administrativ teritoriale judeţul Harghita) iar cheltuielile efectiv realizate nu sunt eligibile, întrucât nu acoperă obiectul finanţării acordate în cadrul Axei 2 Pos Mediu(obiectivul - închidere depozit deşeuri neconform, nu putea fi realizat prin două contracte distincte (pe de o parte relocare deşeuri pe de altă parte operaţiuni de ecologizare), pe componente, obligaţia fiind asumată global de beneficiar şi impunându-se a fi executată ca atare).

Contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că hotărârea recurată reflectă o corectă aplicare a normelor de drept material incidente speţei şi nicidecum încălcarea sau aplicarea greşită a acestora, de natură a atrage casarea sentinţei în condiţiile prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Examinând punctual argumentele formulate de recurentă în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se constată, în privinţa eligibilităţii finanţării din perspectiva titularului dreptului de proprietate, că recurenta reclamantă nu contestă faptul că terenul aferent depozitului neconform de deşeuri nu-i aparţine ci susţine că hotărârea instanţei de fond este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material(art. 1270 C. civ.) întrucât situaţia juridică a terenului a fost cunoscută şi asumată de intimata pârâtă de la data depunerii proiectului în vederea accesării finanţării nerambursabile, astfel că, în temeiul principiului forţei obligatorii a contractului, autoritatea pârâtă nu mai putea reveni asupra poziţiei exprimate cu prilejul încheierii contractului de finanţare.

Argumentul recurentei reclamante nu susţine motivul de casare invocat, întrucât, aşa cum a arătat chiar recurenta reclamantă, citând corect art. 1270 C. civ., principiul consacrat de acest text de lege presupune forţa obligatorie a convenţiilor legal încheiate, or tocmai conformitate, din punct de vedere legal, a contractului încheiat este discutabilă.

În fond, recurenta reclamantă şi-a asumat executarea unor lucrări de proiectare şi execuţie pentru închiderea şi ecologizarea a şase depozite de deşeuri neconforme(între care şi depozitul Bălan) lucrări circumscrise celor prevăzute de Ordinul nr. 1415/3399/2008 privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul Programului operaţional sectorial Mediu 2007-2013, respectiv cele de la art. 1.1 lit. c) din Anexa nr. 3 a acestui ordin(lucrări pentru reabilitarea, închiderea depozitelor de deşeuri vechi şi încadrarea în mediul natural a depozitelor vechi de deşeuri, inclusiv a sistemelor de colectare şi tratare a levigatului, a sistemelor de extracţie a biogazului, precum şi alte lucrări de aceeaşi natură).

Potrivit Ghidului solicitantului, aceste lucrări nu pot fi executate decât în condiţiile în care beneficiarul finanţării face dovada disponibilităţii terenurilor aferente investiţiei prevăzute de art. 1.1 lit. c) din Anexa nr. 3 a Ordinului nr. 1415/3399/2008 şi de aceea s-a impus condiţia emiterii hotărârilor de consiliu local sau judeţean, or, atare condiţii nu sunt îndeplinite în speţă cât timp terenul aferent depozitului Bălan aparţine statului român şi nu autorităţii locale, fiind dat în administrarea A. S.A..

Faptul că autoritatea de management a acceptat încheierea contractului de finanţare în aceste condiţii nu poate presupune, cum greşit susţine recurenta, imposibilitatea verificării condiţiilor de eligibilitate a proiectului sub pretextul respectării principiului forţei obligatorii a contractului, cât timp un atare principiu, are ca premisă, legalitatea contractului, premisă ce nu este îndeplinită în cauză, din perspectiva condiţiei disponibilităţii ternului afectat de investiţia finanţată.

Al doilea argument dezvoltat în sprijinul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează greşita interpretare, de către instanţa fondului, a cerinţelor Ghidului solicitantului, susţinând recurenta reclamantă că, potrivit Ghidului solicitantului trebuie să fie în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale numai acele terenuri pe care se vor construi/extinde componentele de investiţii aferente proiectului, nu şi cele pe care nu se realizează asemenea construcţii; cu alte cuvinte trebuiau să fie în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale doar acele terenuri pe care se vor construi/extinde componentele de investiţii aferente proiectului (depozit, staţii de transfer, staţii de tratare, etc).

Concluzia recurentei reclamante este fără suport, întrucât se poate observa din cuprinsul Anexei 3 a Ghidului solicitantului-Lista de verificare a documentelor de eligibilitate, că solicitarea emiterii hotărârilor de consiliu local pentru terenurile afectate proiectului priveşte toate obiectivele de investiţii ce se vor realiza prin proiect, nu numai terenurile pe care vor fi realizate construcţiile de genul celor exemplificate de recurenta reclamantă.

În ceea ce priveşte eligibilitatea cheltuielilor în cauză, recurenta reclamantă, arătând că instanţa şi-a însuşit apărarea pârâtului în sensul că activitatea de încărcare şi transport deşeuri, fără a fi realizată şi ecologizarea suprafeţei şi reîncadrarea acesteia în mediul natural (prin acoperirea fostului amplasament al depozitului cu un strat de sol fertil şi înierbarea suprafeţei), nu poate fi considerată drept o activitate eligibilă în cadrul axei prioritare nr. 2 a POS Mediu, susţine că nici instanţa de fond şi nici pârâtul nu au arătat dispoziţia legală sau contractuală care prevede sancţiunea aplicată şi contestată de reclamantă- excluderea ca neeligibilă a tuturor cheltuielilor.

Contrar celor afirmate de recurenta reclamantă, Înalta Curte constată că instanţa fondului a motivat în detaliu de ce nu sunt eligibile cheltuielile aferente încărcării şi transportului de deşeuri.

Astfel cum rezultă explicit din considerentele hotărârii atacate, judecătorul fondului a arătat că, potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 1.1 lit. c) din Anexa nr. 3 a Ordinului nr. 1415/3399/2008, sunt eligibile doar cheltuielile efectuate în scopul realizării de lucrări pentru reabilitarea, închiderea depozitelor de deşeuri vechi şi încadrarea în mediul natural a depozitelor vechi de deşeuri, inclusiv a sistemelor de colectare şi tratare a levigatului, a sistemelor de extracţie a biogazului, precum şi alte lucrări de aceeaşi natură.

A reţinut prima instanţă, totodată, că închiderea unui depozit de deşeuri, conform Ordinului 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor (ale cărui dispoziţii sunt aplicabile conform H.G. nr. 349/2005 şi activităţii de închidere a depozitelor) implică lucrări de relocare a deşeurilor dar şi lucrări de umplere completă şi nivelare a celulei de depozit, aplicarea unui sistem de impermeabilizare, aplicarea stratului de susţinere, a unui strat de drenaj pentru apa din precipitaţii, a stratului separator şi a stratului de recultivare.

Prin urmare, nefiind posibilă scindarea activităţilor aferente obiectivului anterior menţionat şi încheierea de contracte distincte pentru fiecare activitate ce formează o componentă a obiectivului final, iar recurenta reclamantă nu este eligibilă pentru acordarea finanţării necesare proiectului de închidere a depozitului de deşeuri neconform, în mod întemeiat a considerat instanţa fondului că nu pot fi considerate eligibile cheltuieli aferente unor lucrări ce reprezintă îndeplinirea numai parţială a obligaţiilor circumscrise închiderii depozitului de deşeuri neconform şi de către un operator ce nu-şi poate asuma integral activităţile de închidere a depozitului de deşeuri.

Faptul că recurenta reclamantă a renunţat la lucrările de ecologizare prin nivelare şi înierbare nu conferă caracter eligibil cheltuielilor aferente încărcării şi transportului de deşeuri, fiind de observat, totuşi, că renunţarea a avut loc în condiţiile în care recurenta reclamantă a realizat că nu îndeplineşte în totalitate condiţiile de eligibilitate pentru închiderea depozitului(neavând titlu asupra ternului aferent investiţiei).

De aceea, este evident că, în condiţiile în care recurenta reclamantă nu era eligibilă pentru ansamblul lucrărilor subsumate închiderii depozitului neconform de deşeuri şi în contextul în care nu a acţionat în parteneriat sau în virtutea unei subantreprize, nu pot fi considerate ca fiind eligibile cheltuieli aferente unor lucrări parţiale cât timp recurenta reclamantă nu este eligibilă privind în ansamblu obiectivul reprezentat de închiderea depozitului de deşeuri neconform.

În fine, Înalta Curte va înlătura argumentele recurentei reclamante, în sensul că înşişi experţii de care s-a prevalat autoritatea de management au agreat, în faza de preselecţie, închiderea depozitului neconform fără ecologizare, constatând Înalta Curte că din înscrisul de la dosar fond, de care se prevalează recurenta reclamantă în susţinerea acestui punct de vedere, nu rezultă nicidecum faptul că experţii B. ar fi fost de acord cu o soluţie de închidere a depozitului neconform prin executarea unor lucrări parţiale ci doar faptul că sunt de acord cu relocarea, în totalitate, a deşeurilor la depozitul de la Miercurea Ciuc.

În concluzie, Înalta Curte constată nefondată calea de atac de faţă, nefiind demonstrată nelegalitatea sentinţei civile atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ-Teritorială Judeţul Harghita împotriva sentinţei nr. 121 din 27 octombrie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.