Forestry authority’s revision denied; prior ruling on gas pipeline rent under special energy law left intact.

Şedinţa publică din data de 8 iulie 2020

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Decizia pronunţată

Prin decizia civilă nr. 4507 din 7 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014:

- a respins excepţiile invocate de recurenta - reclamantă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Giurgiu, cu privire la recursul promovat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

- a respins, ca nefondate, recursurile formulate de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică Giurgiu şi de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 3738 din 25 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal;

- a admis recursul formulat de pârâta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3738 din 25 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A casat, în parte, sentinţa civilă atacată şi, rejudecând:

- a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâta Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. şi a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamantă, pentru perioada 25.08.2009 - 25.07.2011;

- a respins cererea privind obligarea pârâtei Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., la plata onorariului de expertiză şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei civile atacate.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei civile nr. 4507/07.10.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, a fost formulată cerere de revizuire de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează situaţia în care s-a pronunţat instanţa competentă asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

A susţinut revizuenta Romsilva că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtei SNTGN Transgaz S.A. la plata sumei de 3.076.738,29 RON, reprezentând obligaţii băneşti aferente ocupării temporare de fond forestier aflat în proprietatea publică a statului pentru anii 2009-2014, iar în opinia acestei părţi litigante, toată controversa juridică a fost determinată de conflictul de legi între normele Codului silvic şi cele ale Legii nr. 351/2004.

În privinţa condiţiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac a revizuirii, a susţinut revizuenta Romsilva că prima instanţă a arătat în considerentele sentinţei sale, în referire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, că, dat fiind caracterul de creanţă bugetară, supusă termenului de prescripţie de 5 ani, obligaţia solicitată de la pârâta SNTGN Transgaz S.A. nu este prescrisă. În privinţa conflictului de legi între Codul silvic şi Legea nr. 351/2004, a arătat judecătorul fondului că se datorează chirie pentru ocuparea temporară a fondului forestier, întrucât art. 90 din Legea nr. 351/2004, abrogată prin Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi gazelor naţionale nu stabileşte un regim preferenţial şi nici nu absolvă de plata chiriei datorate conform Legii nr. 46/2008. S-a mai arătat că, deşi prin art. 120 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 123/2012, introdus prin Legea nr. 127/2014, s-a instituit un drept de utilizare gratuită a terenurilor proprietate publică în favoarea pârâtei SNTGN Transgaz S.A., acest drept nu poate fi recunoscut retroactiv.

Prin hotărârea primei instanţe au fost recunoscute pretenţiile consemnate în minuta din data de 06.04.2011, cuprinzând obligaţii înregistrate până la data de 31.12.2010, restul pretenţiilor fiind respinse ca nefondate.

Soluţionând recursurile declarate de toate părţile litigante, s-a pronunţat instanţa de control judiciar în sensul respingerii, ca nefondate, a recursurilor formulate de recurenta-reclamantă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă SNTNGN Transgaz S.A. a fost admis, consecinţa fiind cea a casării în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de SNTGN Transgaz S.A., fiind respinsă, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamantă, pentru perioada 25.08.2009-25.07.2011.

A pretins revizuenta RNP Romsilva că, pronunţând această soluţie, instanţa de recurs a menţinut soluţia primei instanţe asupra conflictului dintre cele două legi, reţinând totuşi, în mod contradictoriu, că norma specială este Legea nr. 351/2004, în raport de Legea nr. 46/2008, privind Codul silvic, ceea ce înlătură obligaţia de plată a chiriei prevăzute de art. 39 din Codul silvic, pârâta SNTGN Transgaz S.A. beneficiind de drepturi de uz şi servitute de trecere instituite cu titlu gratuit de Legea nr. 351/2004, cu privire la terenurile cu destinaţie forestieră aflate în proprietate publică.

În atare condiţii, susţine revizuenta RNP Romsilva că nu a supus instanţei de recurs o astfel de critică în calea sa de atac, iar SNTGN Transgaz S.A. a contestat doar faptul că nu datorează creanţa pretinsă în virtutea Legii gazelor, aspect clarificat de prima instanţă în sensul prevalenţei normelor din Codul silvic.

Printr-o astfel de soluţie, instanţa de recurs a repus în discuţie fondul dreptului, astfel că hotărârea sa este una care evocă fondul, cerinţă solicitată de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. şi îndeplinită în cauză.

A mai susţinut revizuenta că, pronunţându-se instanţa de recurs în sensul caracterului de normă specială a prevederilor din Legea nr. 351/2004 în raport de normele generale din Codul silvic, ar fi trebuit să admită recursul declarat de SNTGN Transgaz S.A. din această perspectivă, însă, alegând a se pronunţa doar pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a creat contradicţie între considerente şi dispozitiv, ceea ce, în opinia RNP Romsilva, echivalează cu o nemotivare, conform practicii ICCJ.

A considerat revizuenta că remediul posibil pentru îndreptarea Deciziei nr. 4507/07.10.2019 este cel al admiterii căii extraordinare de atac declarate împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, schimbarea în parte a deciziei, în sensul casării hotărârii instanţei de fond în partea referitoare la respingerea, pe fond, a restului pretenţiilor solicitate şi, în rejudecare, obligarea intimatei-pârâte SNTGN Transgaz S.A. la plata sumei de 801.212 RON, menţinând soluţia de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de celelalte părţi litigante.

A reluat revizuenta RNP Romsilva S.A. criticile din recursul său, precum şi apărările formulate în raport de susţinerile în fapt şi în drept regăsite în recursurile declarate de pârâţii SNTGN Transgaz S.A. şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a căror redare în cererea de faţă este redundantă.

3. Apărările formulate în cauză

a. Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A cerut intimatul MADR, probabil din eroare, dată fiind calea extraordinară a revizuirii în care acesta a depus întâmpinarea, să se reţină că nu este întemeiată excepţia nulităţii recursului pe care l-a formulat în dosar cu respectarea prevederilor art. 488 C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte lipsa de interes şi inadmisibilitatea recursului, a solicitat MADR să fie respinse şi aceste excepţii, arătând că are interes să susţină calea de atac declarată, care, de altfel, este admisibilă.

b. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă SNTGN Transgaz S.A. Mediaş a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca netemeinică şi nelegală, precum şi obligarea revizuentei-recurente la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezenta cale de atac extraordinară.

Pe cale de excepţie, a fost invocată prin întâmpinare tardivitatea cererii de revizuire formulată în cauză, pentru nerespectarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a susţinut intimata SNTGN Transgaz S.A. că nu poate fi reţinut motivul de revizuire invocat de către revizuentă, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât Înalta Curte a reţinut în mod corect că recursul declarat de Transgaz s-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub două aspecte, dintre care unul a vizat soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 25.08.2009-25.07.2011, iar celălalt a fost în referire la soluţia primei instanţe asupra fondului pretenţiilor admise, pentru perioada 2009-2011.

A arătat intimata Transgaz S.A. că, prin sintagma "menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate", instanţa de recurs s-a referit la partea din dispozitivul hotărârii primei instanţe prin care au fost respinse celelalte pretenţii, ca nefondate, iar în ceea ce priveşte concursul legilor aplicabile în soluţionarea litigiului, a făcut trimitere intimata la jurisprudenţa altor instanţe, ce au interpretat ca fiind Codul silvic norma generală, iar legea gazelor, norma specială.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma argumentelor regăsite în cuprinsul ei, a temeiului de drept invocat şi în raport de probele administrate în cauză, Înalta Curte reţine caracterul său neîntemeiat, pentru următoarele considerente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se referă la hotărârea pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul, prin care instanţa judecătorească s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Deşi hotărârea supusă revizuirii, în prezenta cauză, este una care evocă fondul, fiind, astfel, îndeplinită această cerinţă de admisibilitate a căii de atac pe care o reglementează art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., ipotezele cazului invocat de către titulara cererii de faţă nu se regăsesc în raport de circumstanţele de fapt şi de drept în care au fost soluţionate, prin decizia nr. 4507/07.110.2019, recursurile declarate de reclamanta RNP Romsilva şi de pârâţii SNTGN Transgaz S.A. Mediaş şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Astfel cum este reglementat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se pot identifica mai multe situaţii distincte în care instanţa ce a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită a încălcat limitele învestirii sale, fie prin faptul că a dat mai mult decât s-a cerut, fie a acordat mai puţin decât ce s-a solicitat sau a dat ceva ce nu s-a cerut.

Decelarea susţinerilor în fapt din cererea revizuentei RNP Romsilva conduce la neîncadrarea lor în niciuna dintre limitele stabilite prin dispoziţiile ar. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Având de soluţionat recursuri declarate de către toate părţile litigante, Înalta Curte s-a pronunţat pe criticile fiecăreia dintre căile de atac, fiind anihilată regula neagravării propriei situaţii în calea de atac pentru fiecare dintre recurenţii din cauză. Un prim palier de analiză, ce a condus şi la reformarea soluţiei primei instanţe, l-a reprezentat calificarea duratei termenului de prescripţie a dreptului la acţiune în raport de natura creanţei pretinse, instanţa de recurs statuând că sumele băneşti solicitate de reclamantă nu sunt creanţe bugetare, ci creanţe civile, iar termenul de prescripţie în care pot fi solicitate este cel general, de 3 ani, iar nu cel de 5 ani, reţinut eronat de către judecătorul fondului. Dezlegând această chestiune, a reţinut instanţa de control judiciar că este fondat recursul declarat de SNTGN Transgaz S.A. Mediaş, iar sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei prescripţiei.

În consecinţă, a stabilit instanţa de recurs că pentru perioada 25.08.2009-25.07.2011 era prescrisă acţiunea formulată de către reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, iar pentru perioada aferentă anilor 2011, 2012, 2013, 2014 (mai puţin perioada prescrisă), s-a reţinut caracterul nefondat al pretenţiilor solicitate, justificat de faptul că Legea gazelor nr. 351/2004 şi ulterior Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 instituie un regim special, aplicabil cu prioritate în raport de Codul silvic adoptat prin Legea nr. 46/2008.

În pofida faptului că în cuprinsul deciziei atacate cu revizuire s-a reţinut că Înalta Curte împărtăşeşte opinia judecătorului fondului cu privire la raportul dintre norma specială şi norma generală, se constată că prezintă forţă obligatorie statuările instanţei de control judiciar, în cuprinsul cărora a fost dezvoltat un alt raţionament logico-juridic pentru soluţia de respingere ca nefondate a pretenţiilor solicitate de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, fără ca acest aspect să poată constitui premisa juridică a cazului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. Esenţial de reţinut în cauză este faptul că instanţa de recurs s-a pronunţat în limitele învestirii sale, fiind datoare să cerceteze criticile formulate în recurs de către SNTGN Transgaz S.A. Mediaş, privind soluţia primei instanţe bazată pe reţinerea caracterului de normă specială a Codului silvic.

Considerentele primei instanţe, pentru care s-a stabilit caracterul nefondat al pretenţiilor solicitate de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, au fost înlocuite cu cele ale instanţei de recurs, care, în final, conduceau către aceeaşi soluţie de respingere a acestor pretenţii ca neîntemeiate, acesta fiind motivul pentru care s-a reţinut caracterul nefondat al recursului recurentei-reclamante şi a fost admis recursul formulat de recurenta-pârâtă SNTGN Transgaz S.A. Mediaş.

Nu se pot reţine susţinerile revizuentei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva S.A., potrivit cărora instanţa de recurs s-ar fi pronunţat doar pe chestiunea prescripţiei dreptului la acţiune din recursul declarat de către SNTGN Transgaz S.A. Mediaş, fără a mai analiza şi celelalte critici, în condiţiile în care, fără a insera specific aceste considerente în cadrul celor aferente analizării recursului declarat de această parte, a răspuns şi criticilor referitoare la raportul dintre norma specială şi norma generală, consecinţa juridică fiind aceea a menţinerii soluţiei primei instanţe de respingere, ca nefondate, a pretenţiilor solicitate de reclamantă, pentru argumentele proprii ale instanţei de control judiciar.

De altfel, instanţa de recurs, în paragraful 9 al paginii 6 din decizia atacată cu revizuire, arată că "analizând recursurile declarate de reclamanta RNP Romsilva şi de recurenta-pârâtă SNTGN Transgaz Mediaş S.A. în raport de soluţia dispusă de instanţa de fond atât cu privire la soluţionarea excepţiei prescripţiei cât şi cea dispusă de fond de admiterea în parte a acţiunii, Curtea apreciază prin considerente comune ambelor recursuri că este fondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea Naţională de transport gaze Naturale Transgaz S.A. şi că este nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.

Prin urmare, instanţa de recurs a analizat ambele critici din calea de atac declarată de către pârâta SNTGN Transgaz S.A. Mediaş, reformând soluţia în partea referitoare la prescripţia dreptului la acţiune, cu menţinerea soluţiei privind caracterul nefondat al pretenţiilor solicitate de către reclamanta RNP Romsilva, schimbând considerentele primei instanţe cu cele proprii instanţei de control judiciar privind faptul că nu se datorează aceste pretenţii.

Faptul că în decizia a cărei revizuire se cere nu au fost sistematizate corespunzător paragrafele în care şi-a conturat instanţa de recurs raţionamentul logico-juridic specific fiecărui recurs analizat în cauză nu reprezintă un aspect de nelegalitate care să poată conduce la retractarea acestei hotărâri judecătoreşti pe calea uzitată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, cât timp soluţia pronunţată concordă cu argumentele avute în vedere la adoptarea respectivei soluţii din decizia atacată.

În atare condiţii, nu se poate vorbi despre incidenţa ipotezei în care instanţa de recurs s-ar fi pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare, se va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată în prezenta cauză de către revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.

2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 513, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 4507 din 7 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Giurgiu împotriva deciziei civile nr. 4507 din 7 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2020.