Validity of military recruitment competition despite erroneous exam question and limited appeal remedy under O.M.A.I. 665/2008

Şedinţa publică din data de 8 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 01.09.2016 reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C. D. şi E., a solicitat instanţei de contencios administrativ să dispună anularea următoarelor acte:

1. Proces-verbal nr. x din 31.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer III Prevenire din cadrul I.S.U.J. BV; Proces-verbal nr. x din 29.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer III Prevenire din cadrul I.S.U.J. BV;

2. Proces-verbal nr. x din 31.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer principal II Prevenire din cadrul I.S.U.J. CJ; Proces-verbal nr. x din 29.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer principal II Prevenire din cadrul I.S.U.J. CJ;

3. Proces-verbal nr. x din 31.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer principal II Prevenire din cadrul I.S.U.J. GR; Proces-verbal nr. x din 29.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer principal II Prevenire din cadrul I.S.U.J. GR;

4. Proces-verbal nr. x din 31.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer III Prevenire din cadrul I.S.U.J. VS; Proces-verbal nr. x din 29.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer III Prevenire din cadrul I.S.U.J. VS; Proces-verbal nr. x din 30.03.2016 şi Proces-verbal nr. x din 30.03.2016 privind soluţionarea contestaţiilor;

5. Proces-verbal nr. x din 31.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer principal I Prevenire din cadrul I.S.U.J. TL; Proces-verbal nr. x din 29.03.2016 cuprinzând concluziile cu rezultatele finale la concursul pentru ocuparea postului de ofiţer principal I Prevenire din cadrul I.S.U.J. GR.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 968 din 21 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte acţiunea principală.

- a respinge acţiunea principală formulată de reclamantul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C. şi D. şi pârâtul-reclamant E., ca neîntemeiată;

-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă în ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant E., cerere pe care a respins-o ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală;

- a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă în cererea conexă;

- a admis cererea conexă, formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerul Afacerilor Interne;

- a obligat pârâtul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă să înainteze pârâtului Ministerul Afacerilor Interne dosarul de concurs al reclamantului în vederea emiterii ordinului de numire în funcţia de ofiţer specialist II - prevenire, din cadrul I.S.U. Vlaşca;

- a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne să emită ordinul de numire a reclamantului în funcţia de ofiţer specialist II- prevenire, din cadrul I.S.U. Vlaşca;

- a obligat pârâtul Ministerul Afacerilor Interne la plata către reclamant a diferenţei dintre drepturile băneşti efectiv încasate şi cele cuvenite pentru funcţia de ofiţer specialist II- prevenire, cu dobânda legală aferentă, de la data de 30.04.2016 şi până la numirea efectivă în funcţie;

- a obligat reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă la cheltuieli de judecată către pârâţi: 7000 RON către pârâtul C.; 2200 RON către pârâtul E. şi 2000 RON către pârâta D..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Au fost declarate recursuri de către reclamantul Inspectoratul General de Situaţii de Urgenţă şi pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

1. Împotriva sentinţei civile nr. 968/21.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, conexat cu dosarul nr. x/2016, a declarat recurs reclamantul IGSU, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii principale formulate de această instituţie, constatarea nulităţii concursului organizat la data de 29.03.2016, în temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. (12) coroborat cu art. 10 lit. a) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008 (în vigoare la data organizării concursului), iar în cauza conexă înregistrată sub nr. x/2016 să fie respinsă, ca nefondată, cererea reclamantului C., în considerarea principiului de drept "quod nullum est, nullum producit effectum".

În subsidiar, a solicitat recurentul-reclamant ca, în situaţia respingerii recursului său, să se dispună reducerea cheltuielilor de judecată acordate de către instanţa de fond, dat fiind faptul că acestea sunt disproporţionate în raport cu valoarea, complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinându-se seama şi de complexitatea cauzei.

Raportat la temeiul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut recurentul-reclamant I.G.S.U. că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, în justificarea soluţiei de menţinere a validităţii concursului şi a tuturor actelor administrative cu caracter individual, a căror nelegalitate a fost invocată în acţiunea judiciară promovată de această instituţie, acte pe care recurentul I.G.S.U. le-a enumerat în cuprinsul criticilor subsumate acestui motiv de casare.

Au fost evidenţiate argumentele contradictorii pe care le-a regăsit recurentul-reclamant I.G.S.U. în motivarea sentinţei primei instanţe, fiind făcută trimitere la faptul că judecătorul fondului, deşi a reţinut că "existenţa unei întrebări eronate în grila de concurs s-a răsfrânt asupra tuturor participanţilor", a arătat în mod contradictoriu că "nu pot fi reţinute susţinerile reclamantului, conform cărora comisia de soluţionare a contestaţiilor ar fi acţionat în mod discriminatoriu prin acordarea unui punctaj de 0,50 puncte doar candidaţilor care au formulat contestaţii", fără a avea în vedere că trei dintre contestatori au atins pragul minim de eligibilitate şi admisibilitate în concurs tocmai prin adăugarea acestui punctaj, în mod artificial şi în lipsa unei reglementări procedurale sau normative.

Aceste argumente ale judecătorului fondului conduc, în opinia recurentului I.G.S.U., la invalidarea concursului şi la constatarea nulităţii actelor administrative emise ulterior, iar modalitatea în care a procedat comisia de soluţionare a contestaţiilor exceda competenţelor statuate de art. 7 alin. (2) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008. În accepţiunea recurentului-reclamant I.G.S.U., instanţa de fond a reţinut în mod inexplicabil că atribuirea unui punctaj suplimentar de 0,50 puncte către trei dintre candidaţi "nu ar schimba cu nimic clasamentul final", iar "o eventuală anulare a proceselor-verbale (ce ar avea ca efect anularea concursului) nu este în interesul autorităţii reclamante, în condiţiile în care la concursul deja organizat au existat candidaţi care au obţinut medii de promovare."

A mai susţinut recurentul I.G.S.U. că înţelege să critice soluţia primei instanţe în privinţa condiţiei referitoare la interesul acestei instituţii, acela de a promova în funcţii cadre militare în condiţii de deplină legalitate a organizării şi desfăşurării concursului, iar hotărârea atacată ratifică unele neregularităţi şi menţine validitatea unor acte administrative emise prin excedarea cadrului legislativ concretizat în Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Afacerilor Interne-Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008, obligând M.A.I. la numirea în funcţii a unor persoane care, în lipsa acestor neregularităţi, nu ar fi atins pragul maxim de promovabilitate.

A menţionat recurentul-reclamant că aceste neregularităţi au fost identificate şi reţinute de către o comisie din cadrul Corpului de control al ministrului afacerilor interne, constatările acesteia fiind cele redate şi în recursul declarat de către pârâtul M.A.I.. În legătură cu aceste constatări, reproşează recurentul I.G.S.U. primei instanţe faptul că aceasta, în mod nejustificat, a apreciat că instituţia în cauză (I.G.S.U.) nu a precizat care ar fi fost consecinţa sesizării sale imediate de către comisia de concurs, în condiţiile în care această consecinţă a fost explicată în detaliu în acţiunea introductivă, fiind făcută trimitere la prevederile art. 3 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, privind posibilitatea revocării actelor cu caracter administrativ anterior intrării acestora în circuitul civil, măsură care nu a putut fi întreprinsă de către I.G.S.U., întrucât această instituţie nu a fost sesizată cu respectivele neregularităţi de către comisia de concurs.

În referire la temeiul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut recurentul I.G.S.U. că hotărârea primei instanţe este dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor legale, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra excepţiilor pe care acesta le-a invocat în cererea conexă, întrucât judecătorul fondului a considerat că este aplicabilă o lege care derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, respectiv Legea nr. 188/1999 a funcţionarilor publici, în condiţiile în care, după cum afirmă recurentul-reclamant, cadrele militare au ca lege cadru de reglementare a activităţii lor Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, lege care nu derogă de la prevederile generale în materia contenciosului-administrativ.

În consecinţă, susţine recurentul-reclamant I.G.S.U. că era obligatorie parcurgerea procedurii prealabile anterior sesizării instanţei judecătoreşti, iar neîndeplinirea acestei condiţii ar fi trebuit sancţionată cu respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată ce a fost conexată la prezentul dosar.

În ipoteza reţinerii îndeplinirii condiţiilor legale de sesizare a instanţei judecătoreşti cu acţiunea formulată de reclamantul C., a solicitat recurentul-reclamant I.G.S.U. să se respingă ca neîntemeiată această cerere de chemare în judecată, dat fiind faptul că actul administrativ de numire în funcţie a acestei persoane este unul subsecvent unor documente de concurs ale căror neregularităţi au afectat însăşi validitatea concursului, astfel că nu poate produce efecte valabile numirea acestuia în funcţie.

Totodată, a mai arătat recurentul I.G.S.U. că obligarea recurentului-pârât M.A.I. la plata către intimatul-reclamant a diferenţei dintre drepturile băneşti cuvenite pentru funcţia de ofiţer şi cele efectiv încasate, cu dobândă legală aferentă, cu începere de la data de 30.04.2016, până la numirea efectivă în funcţie, este nelegală, reprezentând, de fapt, o angajare a răspunderii civile delictuale a ministerului, or, această instituţie nu poate răspunde pentru faptul că a acţionat ca garant al respectării legalităţii concursului din data de 29.03.2016, identificând neregularităţile şi indicând eşalonului subordonat calea legală de remediere a acestei situaţii, prin formularea acţiunii de invalidare a concursului în faţa instanţei de contencios administrativ, astfel cum indică prevederile art. 38 alin. (12), coroborat cu cele ale art. 10 alin. (2) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

2. Împotriva sentinţei civile nr. 968/21.03.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând admiterea căii de atac declarate, casarea sentinţei primei instanţe şi, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamantul C. în cauza conexă înregistrată sub nr. x/2016, cu consecinţa respingerii şi a capetelor de cerere conexe, iar în subsidiar, în temeiul principiului "accesorium sequitur principale", respingerea cheltuielilor de judecată sau reducerea acestora, având în vedere că sunt vădit disproporţionate în raport de valoarea, complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat.

A susţinut recurentul-pârât M.A.I. că sentinţa primei instanţe este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa de fond a interpretat greşit situaţia de fapt care a generat apariţia prezentului cadru litigios şi a apreciat, în mod eronat, că neregularităţile existente la momentul organizării concursului pot fi surmontate.

A arătat recurentul M.A.I. că, la concursul organizat de către I.G.S.U. pentru ocuparea a 7 posturi de ofiţer de execuţie în specialitatea "prevenirea incendiilor", la nivelul acestei instituţii publice au fost constatate nereguli de către structura abilitată în efectuarea de verificări în raport de sesizările înregistrate, ce au constat în:

- întocmirea unei întrebări greşite de către comisia de concurs, respectiv întrebarea nr. 16, la elaborarea căreia au fost avute în vedere, în mod eronat, prevederile art. 27 din O.M.A.I. nr. 712/2005, prevedere legală ce a fost abrogată prin OMAI nr. 786/2005;

- după finalizarea probei scrise, comisia de concurs a întocmit 7 procese-verbale, câte unul pentru fiecare structură subordonată, în care a consemnat, în mod eronat, că "pe timpul desfăşurării concursului nu au fost semnalate probleme deosebite", situaţie ce nu corespundea realităţii, întrucât, pe timpul activităţii de corectare, aceasta a fost sesizată despre existenţa unei întrebări formulate greşit în conţinutul testului scris. Deşi, din verificările proprii efectuate, a constatat veridicitatea aspectului semnalat, comisia de concurs nu a luat nicio măsură de soluţionare a situaţiei, continuând activităţile procedurale, fără a sesiza conducerea I.G.S.U.

Arată recurentul-pârât că se confirmă, astfel, încălcarea prevederilor art. 10 lit. a) din Anexa nr. 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008.

După afişarea rezultatelor au fost depuse 3 contestaţii ale numiţilor plt. major B., plt. D., plt. major F., ce au avut ca obiect formularea întrebării cu numărul 16 în baza unor prevederi legale abrogate. În urma analizării acestor contestaţii, comisia de soluţionare a contestaţiilor a acordat 0,50 puncte, în mod nejustificat, la această întrebare, deşi niciunul dintre răspunsuri nu era corect, iar în acest fel, cei trei contestatori au obţinut nota minimă de promovare la proba scrisă, respectiv nota 7, fiind favorizaţi, în condiţiile în care răspunsurile date de aceştia erau greşite.

Printre concluziile comisiei din cadrul Corpului de Control al Ministrului s-a aflat şi măsura de sesizare a instanţei de contencios administrativ de către I.G.S.U. cu acţiunea în constatarea nulităţii concursului organizat în data de 29.03.2016, măsura fiind materializată prin sesizarea instanţei de fond cu acţiunea ce formulează obiectul prezentului dosar.

În referire la analizarea, de către instanţa de recurs, a soluţiei pronunţate de judecătorul fondului, de respingere a cererii de anulare a acestui concurs, a solicitat recurentul-pârât să fie avute în vedere, cu ocazia judecării căii de atac din prezentul dosar, motivele invocate de către M.A.I., acesta fiind iniţiator şi organizator al concursului respectiv.

În raport de considerentele primei instanţe referitoare la obligarea acestui pârât (M.A.I.) la emiterea ordinului de numire a reclamantului C. în funcţia de ofiţer specialist II-prevenire în cadrul I.S.U. Vlaşca şi să la achitarea diferenţei dintre drepturile băneşti efectiv încasate şi cele cuvenite pentru funcţia de ofiţer la care a concurat, arată recurentul-pârât că data emiterii ordinului de numire în funcţie nu poate fi, nicidecum, data de 30.04.2016, instanţa putând avea în vedere, cel mult, data rămânerii definitive a sentinţei criticate în recursul de faţă.

În acest context, a menţionat recurentul-pârât că numirea în funcţie nu presupune doar emiterea unui act administrativ, ci echivalează că ocuparea efectivă a funcţiei şi îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în fişa postului, care, ulterior, se materializează în acordarea drepturilor salariale corespunzător activităţii desfăşurate. Prin urmare, achitarea către intimatul-reclamant a diferenţei de drepturi băneşti ar fi o pagubă în patrimoniul M.A.I. şi, în acelaşi timp, o plată nedatorată către C., cât timp acesta nu a prestat activităţile corespunzătoare funcţiei pentru care a pretins sumele de bani aferente.

A mai susţinut recurentul M.A.I. că emiterea actului administrativ în actuala situaţie de fapt ar conduce la angajarea răspunderii juridice (disciplinară, materială, penală) a persoanelor care îl avizează ori îl semnează.

Cât priveşte obligarea M.A.I. la acordarea dobânzii legale aferente diferenţei dintre drepturile băneşti efectiv încasate şi cele cuvenite pentru funcţia de ofiţer specialist II-prevenire, afirmă recurentul-pârât M.A.I. că o astfel de dobândă nu a fost stabilită printr-o convenţie, iar instituţia în cauză nu poate fi pusă în întârziere, nefiind în culpă pentru neachitarea drepturilor pretinse de către intimatul-reclamant, cât timp nu există un cadrul legal care să permită numirea acestuia în funcţia respectivă.

În concluzie, susţine recurentul-pârât că nu poate fi stabilită în sarcina M.A.I. obligaţia de achitare a unor drepturi băneşti şi nici acordarea unor dobânzi legale, în absenţa unui temei legal.

4. Apărările formulate în cauză

1. Prin întâmpinarea formulată de către intimatul-reclamant I.G.S.U. la recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne s-a solicitat admiterea căii de atac declarate de această parte litigantă, fiind considerată eronată soluţia primei instanţe, în motivarea căreia au fost regăsite argumente contradictorii, iar pe fond, au fost încălcate normele de drept material, fiind analizate excepţiile invocate prin raportare la Legea nr. 188/1999, în loc de a fi avute în vedere normele statuate în Legea nr. 80/1995, lege care nu derogă de la norma generală, regăsită în cuprinsul Legii nr. 554/2004. A precizat intimatul I.G.S.U. că înţelege să achieseze la toate criticile formulate de recurentul-pârât M.A.I.

2. Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-reclamant C., acesta a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamantul-pârât I.G.S.U., fiind legală sentinţa atacată, cu obligarea acestei instituţii la plata cheltuielilor de judecată aferente.

A arătat intimatul-reclamant că soluţia pe care o poate adopta instanţa de control judiciar, în raport de motivele de casare invocate de către recurent, respectiv prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în situaţia admiterii recursului şi casării hotărârii atacate, nu poate fi alta decât cea a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În privinţa pretinsei contradictorialităţi între considerentele sentinţei recurate, arată intimatul-reclamant că este nefondată această critică, fiind respectate prevederile art. 425 alin. (1), lit. b) C. proc. civ., fără a fi identificate elemente de contradictorialitate nici în considerente, nici între considerente şi dispozitivul sentinţei atacate.

Mai precizează intimatul C. că anularea concursului se putea dispune doar pentru motivele arătate la art. 38 alin. (12) din O.M.A.I. nr. 665/2008, însă niciunul dintre motivele prevăzute în acest text normativ nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul I.G.S.U., iar presupusa neconcordanţă a întrebării nr. 16 cu tematica şi bibliografia de concurs nu constituie un element de nulitate a proceselor-verbale de finalizare a concursului, întrucât comisia de concurs le-a supus întocmai şi legal măsurilor care au fost luate de către comisia de soluţionare a contestaţiilor.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţine intimatul-reclamant că judecătorul fondului a reţinut corect că raportul juridic dedus judecăţii este unul specific funcţiei publice, iar Legea nr. 188/1999, ca lege specială în raport de Legea nr. 554/2004, nu prevede efectuarea unei proceduri prealabile sesizării instanţei de contencios administrativ, cu excepţia cazului în care se solicită anularea actului administrativ de eliberare din funcţia publică.

De altfel, arată intimatul C. că nici Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare nu prevede o procedură prealabilă cu privire la finalizarea unor concursuri de promovare a cadrelor militare, iar pe de altă parte, chestiunea efectuării procedurii prealabile vizează aplicarea unor norme procedurale, nu de drept material.

Se mai susţine prin întâmpinare că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă refuzul celor doi pârâţi de a-şi îndeplini obligaţiile legale ce le revin referitoare la acordarea drepturilor rezultate din promovarea concursului pentru ocuparea postului de ofiţer specialist II-prevenire din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de urgenţă "Vlaşca" al judeţului Giurgiu-Serviciul Prevenire, astfel că, indiferent de pretextul pentru care aceştia refuză acordarea respectivului drept, procedura prealabilă nu este obligatorie în această situaţie, conform prevederilor art. 2 alin. (2) şi ale art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa cererii subsidiare din calea de atac a recursului, referitoare la reducerea cheltuielilor de judecată, a susţinut intimatul-reclamant că soluţia de respingere a recursului presupune culpa procesuală a titularului căii de atac, astfel că nu-i poate fi acordată acestei părţi litigante o soluţie de admitere a acestei solicitări, referitoare la reducerea cheltuielilor de judecată în fond, putând fi dispusă doar obligarea părţii care a pierdut la cheltuieli de judecată aferente căii de atac declarate în cauză.

3. Prin întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant C., acesta a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca nefondat, menţinerea sentinţei civile pronunţată în cauză ca fiind legală şi temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

A susţinut intimatul-reclamant că, din perspectiva dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., în situaţia admiterii recursului, soluţia pe care o poate da instanţa de recurs, în raport de criticile formulate, nu poate fi alta decât cea a trimiterii cauzei spre rejudecare în faţa primei instanţe.

Pe fondul recursului, arată intimatul C. că, în ceea ce priveşte criticile recurentului M.A.I. referitoare la drepturile băneşti pe care acesta a fost obligat să le achite pentru tergiversarea finalizării concursului promovat de intimatul-reclamant, acestea i se cuvin, ca efect al soluţiei de admitere a acţiunii sale din cererea conexă şi de obligare a pârâţilor la emiterea ordinului de numire în funcţie.

A susţinut intimatul C. că recurentul-pârât M.A.I. este singurul responsabil de tergiversarea finalizării acestui concurs, întrucât nu a invocat un motiv de nulitate a acestuia, ci o neregularitate ce a constat într-o presupusă întrebare greşită, fără a indica un temei de drept care ar fi impus anularea concursului în situaţia descoperirii acestei nereguli de către Corpul de control al M.A.I.. A mai susţinut intimatul-reclamant că i se cuvin drepturile salariale aferente funcţiei de ofiţer specialist II de la data împlinirii termenului de 30 de zile de când a fost declarat admis la concurs, termen prevăzut prin O.M.A.I. nr. 665/2008, plus dobânda legală, pentru a cărei acordare sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.G. nr. 13/2011.

4. Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata-pârâtă D. au fost reiterate apărările regăsite în cuprinsul întâmpinărilor formulate de intimatul-reclamant C., fiind redundant a se relua susţinerile în fapt şi în drept pentru care această parte litigantă a solicitat respingerea ambelor recursuri declarate în cauză, ca nefondate.

5. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât E. a solicitat respingerea, ca nefondate, a ambelor recursuri declarate în cauză, susţinând că instanţa judecătorească trebuia să analizeze în ce măsură se impunea, în concret, anularea actelor contestate, prin raportare la efectele deja produse şi la consecinţele ce s-ar fi putut ivi în cazul menţinerii acestor acte.

În privinţa propriei situaţii juridice, susţine intimatul-pârât că, indiferent de soarta întrebării cu nr. 16, în sensul acordării sau nu a punctajului aferent acesteia, tot ar fi întrunit punctajul de promovare, iar pentru ocuparea postului pentru care a candidat nu s-au înregistrat concurenţi cu note apropiate de nota de promovare, respectiv nota 7. Chiar dacă au fost invocate prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cerinţa prejudiciului nu numai că nu există, dar s-ar crea tocmai prin anularea actelor contestate.

A mai făcut trimitere intimatul-pârât la principiul potrivit căruia nimeni nu-şi poate invoca propria-i culpă, iar anularea proceselor-verbale nu conduce la însăşi anularea concursului, actele fiind ulterioare organizării acestui concurs.

Se mai arată că metodologia cu prinsă în Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 nu prevede, pentru comisia de concurs, atribuţii legate de rezolvarea unor sesizări în cursul etapei de corectare, iar existenţa unei întrebări eronate în grila de concurs a produs efecte faţă de toţi participanţii, remediul fiind contestaţia prevăzută de art. 7 alin. (2) şi (3) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008. În consecinţă, afirmă intimatul E. că anularea proceselor-verbale nu se justifică sub aspectul oportunităţii, în condiţiile în care revenirea la situaţia anterioară contestaţiilor nu ar modifica rezultatul final, iar un interes real nu se identifică, cât timp au existat candidaţi care au promovat concursul deja organizat.

6. Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-pârât B., acesta a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate, instanţa de fond reţinând corect că a fost respectată metodologia de concurs, prevăzută prin Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, iar comisia de soluţionare a contestaţiilor a adoptat o soluţie permisă de normele legale incidente în organizarea acestui concurs, acordând un punctaj suplimentar de 0,5 puncte doar acelor candidaţi care au formulat contestaţie.

A susţinut intimatul-pârât că instituţia contestatoare a concursului nu a reuşit să indice dispoziţiile legale încălcate de către comisia de soluţionare a contestaţiilor, situaţie care se regăseşte şi în cuprinsul raportului întocmit de către Corpul de Control al ministrului afacerilor interne, în care, de asemenea, lipseşte indicarea punctuală a prevederilor legale încălcate în derularea concursului în discuţie. Şi în cuprinsul acestei întâmpinări s-a făcut referire la principiul potrivit căruia nimeni nu-şi poate invoca propria-i culpă, iar recurentele din cauză aveau posibilitatea să reglementeze în detaliu normele de organizare a unui concurs, pentru a fi soluţionate adecvat posibile situaţii precum cea din prezentul dosar.

Au fost depuse la dosar răspunsuri ale recurentului-reclamant I.G.S.U. la întâmpinările formulate de către intimatul-reclamant C. şi de către intimaţii-pârâţi E., B. şi D., precum şi răspuns al recurentului-pârât Ministerul Afacerilor Interne la întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant C., aceste răspunsuri la întâmpinări cuprinzând, în esenţă, reluări ale criticilor aduse sentinţei atacate în cuprinsul căilor de atac declarate în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor de casare invocate, a criticilor formulate şi a probelor administrate, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al recursului declarat de reclamantul I.G.S.U. (Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă) şi caracterul fondat al recursului declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

a) Asupra recursului declarat de reclamantul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. au fost formulate de către recurentul-reclamant I.G.S.U. în legătură cu pretinsa identificare, în considerentele hotărârii atacate, a unor motive contradictorii ale primei instanţe, constând în faptul că, deşi s-a reţinut de către judecătorul fondului că existenţa unei întrebări eronate în grila de concurs s-a răsfrânt asupra tuturor participanţilor, totuşi, s-a concluzionat că "nu sunt împărtăşite susţinerile reclamantului, conform cărora comisia de soluţionare a contestaţiilor ar fi acţionat în mod discriminatoriu prin acordarea a 0,50 puncte doar candidaţilor care au formulat contestaţii".

În opinia recurentului-reclamant I.G.S.U., prin acordarea unui punctaj de 0,50 puncte doar către candidaţii ce au formulat contestaţii, s-a produs o discriminare în raport cu ceilalţi candidaţi, iar în urma acestui nou punctaj obţinut, cei trei contestatori au întrunit baremul de promovare.

În dezacord cu aceste aserţiuni ale recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine că nu se identifică, din perspectiva criticată în calea de atac, motive contradictorii în formarea raţionamentului logico-juridic ce a condus la pronunţarea soluţiei în primă instanţă.

Pentru situaţia identificării unei întrebări eronate în grila de concurs nu era prevăzută, în cuprinsul metodologiei aprobate prin Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, posibilitatea anulării întrebării şi, în consecinţă, acordarea punctajului aferent acestei întrebări către toţi candidaţii, astfel că, în raport de cadrul normativ existent la data concursului, acordarea unui punctaj de 0,50 puncte pentru întrebarea greşită în raport de tematică se putea realiza doar pentru cei care au uzitat de calea contestaţiei, soluţie firească ce rezultă din interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008, în care se arată, în reglementarea atribuţiilor comisiei de contestaţii, că aceasta "ia în considerare exclusiv contestaţiile cu privire la notarea/aprecierea propriei lucrări a candidatului."

A mai susţinut recurentul-reclamant, în cadrul criticilor subsumate aceluiaşi motiv de casare, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că nu poate fi de acord cu soluţia pronunţată de judecătorul fondului, întrucât aceasta ratifică unele neregularităţi şi menţine validitatea unor acte administrative emise prin excedarea cadrului legislativ concretizat în Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Afacerilor Interne - Anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008, obligând, astfel, Ministerul Afacerilor Interne la numirea în funcţie a unor persoane care, în lipsa acestor neregularităţi, nu ar fi atins pragul maxim de promovabilitate.

În susţinerea temeiniciei acestor critici, a trimis recurentul-reclamant la concluziile comisiei din cadrul Corpului de control al M.A.I., în care se arată că a fost identificat ca fiind eronat răspunsul la întrebarea 16 din grila de concurs, fără însă ca această comisie să dispună vreo măsură de soluţionare a situaţiei ivite şi fără a sesiza conducerea I.G.S.U. despre aspectele constatate.

Nici aceste critici formulate de către recurentul-reclamant nu sunt circumscrise vreuneia dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., judecătorul fondului prezentând în cuprinsul motivării sale argumente coerente, necontradictorii, cu trimiteri concrete la temeiurile de drept incidente în soluţionarea cauzei.

De altfel, recurentul-reclamant I.G.S.U., în pofida reproşurilor adresate soluţiei pronunţate de către judecătorul fondului, nu a indicat care ar fi fost normele legale punctual încălcate de către comisia de soluţionare a contestaţiilor şi, ulterior, de către prima instanţă, apte de a conduce la anularea actelor administrative contestate. Ceea ce a reţinut cu deplin temei prima instanţă şi se confirmă în calea controlului judiciar este faptul că, la momentul organizării concursului din 2016, acesta era supus regulilor prevăzute în Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, în cuprinsul căruia erau reglementate atribuţiile fiecărei comisii constituite pe perioada desfăşurării acestui concurs, atribuţii ce au fost respectate întocmai.

Aşadar, criticile subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.

Din perspectiva încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material, a pretins recurentul-reclamant că nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 554/2004 în privinţa obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile de către reclamantul C. în cererea de chemare în judecată conexă celei formulate de către reclamantul I.G.S.U.. Tot în cadrul acestui motiv de casare a criticat recurentul-reclamant soluţia primei instanţe de obligare a Ministerului Afacerilor Interne la plata diferenţei dintre drepturile băneşti cuvenite pentru funcţia de ofiţer şi cele efectiv încasate, cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 30.04.2016, până la numirea efectivă în funcţie, considerând că este nelegală această soluţie.

În referire la pretinsa nerespectare a prevederilor Legii nr. 554/2004, cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, reţine Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, că cererea conexă, prin care intimatul-reclamant C. a solicitat obligarea intimatul-pârât M.A.I. la emiterea ordinului de numire a sa în funcţia de ofiţer, ca urmare a promovării concursului organizat la data de 29.03.2016, vizează raporturile de serviciu ale militarului în cauză, căruia îi sunt aplicabile, ca normă specială, prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Cât priveşte norma generală aplicabilă în cauză, aceasta nu este Legea nr. 554/2004, după cum eronat pretinde recurentul-reclamant I.G.S.U., ci Legea nr. 188/1999 privind funcţionarul public, date fiind prerogativele funcţiei publice regăsite în raportul de serviciu al intimatului-reclamant C., în calitatea sa de subofiţer în cadrul unei structuri a M.A.I., care s-a înscris la concursul organizat din sursă internă pentru funcţia de ofiţer specialist II, concurs pe care l-a promovat.

Înalta Curte observă, în aceste condiţii, că obiectul acţiunii judiciare din cererea conexă nu este supus condiţiei de a îndeplini procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, iar potrivit prevederilor Legii nr. 80/1995, coroborate cu cele ale Legii nr. 188/1999, nu era necesară parcurgerea acestei cerinţe, excepţia inadmisibilităţii cererii conexe fiind, astfel, corect respinsă, ca neîntemeiată, de către prima instanţă.

Cât priveşte criticile îndreptate împotriva soluţiei de obligare a pârâtului M.A.I. la plata diferenţelor băneşti cuvenite pentru promovarea în funcţia de ofiţer a intimatului-reclamant C., Înalta Curte observă că recurentul-reclamant nu are calitate procesuală în acest petit al cererii de chemare în judecată formulate de către titularul acţiunii conexe, nefiind parte în raportul juridic obligaţional stabilit între alte subiecte de drept.

Cum însă aceste critici se regăsesc şi în cadrul recursului declarat de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ele vor fi avute în vedere cu ocazia examinării căii de atac declarate de către această parte litigantă.

În consecinţă, niciunul dintre argumentele invocate prin recursul declarat de reclamantul IGSU nu poate conduce la reformarea sentinţei atacate, recursul acestei părţi urmând a fi respins ca nefondat.

2. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne

Criticile recurentului-pârât M.A.I. au fost subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Sub un prim aspect, acestea au vizat aspectele de nelegalitate ale concursului organizat la data de 29.03.2016, susţinând recurentul-pârât că este nelegală sentinţa primei instanţe de validare a acestui concurs, cât timp s-a constatat de către structura abilitată pentru a face verificări în cauză, din cadrul M.A.I., că întrebarea nr. 16 din grila de concurs era greşită, în sensul că, la elaborarea acesteia au fost avute în vedere prevederile art. 27 din O.M.A.I. nr. 712/2005 (care făcea referire la instructajul periodic), prevedere legală ce a fost abrogată prin O.M.A.I. nr. 786/2005, în cadrul căruia, la art. 171 se făcea referire la "instructajul specific locului de muncă".

Distinct de aspectul necontestat al existenţei unei întrebări cu răspuns eronat, formulat în neconcordanţă cu modificările şi completările aduse Ordinului MAI nr. 712/2005 prin Ordinul M.A.I. nr. 786/2005, se reţine că atribuţiile conferite fiecăreia dintre comisiile constituite pentru derularea concursului din data de 29.03.2016 sunt cele stabilite prin Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, de aprobare a Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Afacerilor Interne, iar prevederile din actul normativ anterior menţionat nu sancţionează cu nulitatea o situaţie de natura celei reţinute în cauza de faţă.

În raport de prevederile art. 7 alin. (3) din anexa 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008, comisia de soluţionare a contestaţiilor a fost legal învestită doar cu soluţionarea contestaţiilor formulate de către candidaţii nemulţumiţi de notare, astfel că reţinerea caracterului eronat al uneia dintre întrebări (întrebarea nr. 16) a produs drept consecinţă firească acordarea unui punctaj de 0.50 pct. doar către cei trei contestatori, fără a fi posibilă acordarea acestui punctaj aferent întrebării anulate către toţi candidaţii din concurs, în absenţa unor prevederi legale sau regulamentare care să prevadă această consecinţă.

Potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din metodologia prevăzută în Anexa nr. 2 la O.M.A.I. nr. 665/2008, "(C)andidaţii pot contesta numai notele la propriile lucrări", iar potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din acelaşi act normativ, "(C)omisia de soluţionare a contestaţiilor ia în considerare exclusiv contestaţiile cu privire la notarea/aprecierea propriei lucrări a candidatului."

Împrejurarea că, prin acordarea acestui punctaj către cei trei candidaţi, aceştia au îndeplinit condiţia de promovabilitate, obţinând nota 7, nota minimă prevăzută de art. 35 alin. (2) din O.M.A.I. nr. 665/2008, nu poate, de asemenea, să conducă la invalidarea concursului, în condiţiile în care comisia de soluţionare a contestaţiilor şi-a respectat atribuţiile legale iar comisia de concurs nu avea, printre prerogativele sale, posibilitatea de a anula o întrebare cu răspuns eronat, după parcurgerea probei scrise de către candidaţi. Soluţia firească, impusă de metodologia în vigoare la momentul organizării concursului, respectiv 26.03. 2016, era aceea de a fi soluţionate contestaţiile formulate, ocazie cu care s-a anulat întrebarea nr. 16, al cărei răspuns a fost reţinut ca greşit formulat, consecinţa fiind cea a acordării punctajului aferent acestei întrebări către fiecare dintre cei trei contestatori. De altfel, prevederile art. 7 alin. (1) din metodologia de concurs sunt clare, arătând, ca atribuţii ale comisiei de contestaţii, pe cele de "soluţionare a contestaţiilor candidaţilor cu privire la notarea/aprecierea probei/probelor examenului/concursului, depuse în termen de maximum 24 de ore de la afişarea rezultatului".

În absenţa unui temei legal care să conducă la invalidarea concursului, având în vedere şi împrejurarea că au existat candidaţi care au promovat acest concurs indiferent de caracterul eronat al întrebării nr. 16, ce a fost anulată cu efecte doar pentru cei trei contestatori în cauză, Înalta Curte reţine că nu poate fi dispusă măsura anulării acestui concurs, o astfel de soluţie fiind contrară normelor stabilite prin metodologia cuprinsă la Anexa nr. 2 din O.M.A.I. nr. 665/2008, cu efecte injuste pentru cei ce au fost declaraţi câştigători ai acestui concurs.

De altfel, potrivit prevederilor art. 38 alin. (12) din Ordinul nr. 655/2008, "(Î)n situaţia în care, în urma verificărilor efectuate în condiţiile alin. (1), se constată nerespectarea procedurilor privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor, neîndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor de participare la concurs sau întocmirea dosarelor de concurs şi/sau de recrutare în volum incomplet, întreaga documentaţie se restituie unităţii organizatoare, motivat corespunzător, în vederea verificării aspectelor semnalate şi/sau, după caz, sesizării instanţei de contencios administrativ."

Nu poate fi asimilată situaţia existenţei unei întrebări eronate din grila de concurs cu nerespectarea procedurilor privind organizarea şi desfăşurarea concursului, cât timp se confirmă că fiecare dintre comisiile implicate şi-a îndeplinit atribuţiile stabilite legal.

În referire la criticile recurentului-pârât M.A.I. privind obligarea sa, în favoarea intimatului-reclamant C., la plata diferenţei dintre drepturile băneşti efectiv încasate şi cele cuvenite pentru funcţia de ofiţer specialist II-prevenire, cu dobânda legală aferentă, de la data de 30.04.2016 şi până la numirea efectivă în funcţie, reţine Înalta Curte caracterul lor fondat, ce determină admiterea recursului M.A.I. şi reformarea sentinţei atacate sub acest aspect.

Validarea legalităţii concursului promovat de către intimatul-reclamant C. are ca efect numirea sa în funcţia pentru care a candidat, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti pronunţate în litigiul de faţă, ordinul de numire neputând fi emis retroactiv, ci doar pentru viitor.

Corelativ emiterii ordinului de numire vor fi exercitate atribuţiile specifice acestei funcţii de către titularul postului ocupat în cadrul I.S.U. Vlaşca, prin concursul organizat de recurentul-reclamant I.G.S.U., ceea ce determină salarizarea corespunzătoare noii funcţii, de ofiţer specialist II-prevenire din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "Vlaşca" al judeţului Giurgiu-Serviciul prevenire. Nu pot fi acordate sumele solicitate cu titlul de diferenţe dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite pentru funcţia în care a promovat, cât timp nu a fost emis ordinul de numire, iar intimatul-reclamant nu a exercitat atribuţiile cuvenite acestei funcţii, pentru care salarizarea trebuie să corespundă cu activităţile îndeplinite.

Pentru acest capăt de cerere din acţiunea conexă formulată de către reclamantul C. va fi admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, soluţia primei instanţe urmând a fi reformată în sensul respingerii, ca neîntemeiat, a petitului referitor la plata drepturilor băneşti solicitate de la data de 30.014.2016, până la numirea efectivă în funcţie.

b) Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

În aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.G.S.U. şi va admite recursul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, consecinţa fiind aceea a casării în parte a sentinţei recurate. În rejudecare, instanţa de control judiciar va respinge capătul de cerere din acţiunea conexă privind obligarea pârâtului M.A.I. la plata drepturilor băneşti şi a dobânzilor aferente acestora, solicitate de către reclamantul C., ca neîntemeiat, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. 968 din 21 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursul declarat de reclamantul Inspectoratul General de Situaţii de Urgenţă împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge capătul de cerere din acţiunea conexă privind obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata drepturilor băneşti şi a dobânzilor aferente acestora, solicitate de către reclamantul C., ca neîntemeiat.

Menţine, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2020.