Incompatibility of local executive office with status of natural person merchant under Law 161/2003

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Buzău, secţia contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei, prin sentinţa nr. 874/07.09.2017, în favoarea acestei din urmă instanţe, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/17.11.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 197 din 6 noiembrie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

În esenţă, a învederat că deţine calitatea de reprezentant al întreprinderii individuale din data de 17.02.2012 pentru a da curs contractului de finanţare, prin care i-a fost acordat un ajutor financiar nerambursabil, iar, la data de 25.06.2016, când a fost ales în funcţia de viceprimar durata de execuţie a proiectului era epuizată (12.04.2015), însă nu a putut renunţa în termen de 15 zile la calitatea de reprezentant al respectivei întreprinderi pentru că se afla în perioada de monitorizare.

Totodată, recurentul a arătat că de la data alegerii sale în funcţia de viceprimar

al comunei Ruşeţu nu au fost identificate contracte de achiziţie publică încheiate cu instituţia la care lucrează sau cu alte instituţii publice, ori acte juridice care să creeze avantaje întreprinderii individuale.

Potrivit părţii, în cadrul respectivei întreprinderi are calitatea de reprezentant, activitatea de comerciant fiind efectuată de membrii familiei sale, iar produsele obţinute sunt folosite pentru familie.

În concluzie, recurentul a susţinut că nu are calitatea de comerciant persoană fizică, în sensul Legii nr. 161/2003, şi nu se află în starea de conflict de interese în sensul art. 70 din legea 161/2003, nefiind evidenţiată existenţa vreunui interes personal de natură patrimonială care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiunilor ce îi revin ca viceprimar, precizând că ulterior legiuitorul a îndepărtat din categoria incompatibilităţilor situaţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. g) din lege, având în vedere caracterul neclar şi excesiv al acestora.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor formulate de intimată şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul - reclamant a învestit instanţa de contencios cu o cerere vizând anularea Raportului de evaluare nr. x/17.11.2016, emis de intimata-pârâtă.

Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, reţinând că raportul de evaluare atacat este legal.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Prin raportul de evaluare contestat s-a reţinut nerespectarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 şi dispoziţiilor art. 91 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, pentru că reclamatul a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în perioada 2016-2020, întrucât a deţinut simultan atât calitatea de viceprimar al comunei Ruşeţu, judeţul Buzău, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică - titular al A. - întreprindere individuală.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, forma în vigoare la data evaluării, "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (…) g) calitatea de comerciant persoană fizică".

În art. 91 din acelaşi act normativ se precizează că "(1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local. (. . . . . . . . . .) (3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Aşadar, regimul incompatibilităţilor este expres prevăzut de legislaţia în vigoare, în sensul incompatibilităţii funcţiei de viceprimar cu cea de persoană fizică autorizată, scopul legiuitorului fiind acela de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoana care deţine o calitate de ales local să adopte o conduită care să-l împiedice să ajungă în situaţia de exercitare a unor activităţi în stare de incompatibilitate.

În cauză, deşi recurentul, în calitate de viceprimar, avea obligaţia de a respecta aceste prevederi legale, în exercitarea mandatului 2016-2020, acesta a încălcat interdicţia reglementată de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, dar şi prevederile art. 91 alin. (3) teza I din lege, prin aceea că nu a demisionat în termen de 15 zile din funcţia care atrăgea starea de incompatibilitate.

Prin urmare, la data validării în primul mandat pentru funcţia de viceprimar, recurentul-reclamant era obligat să cunoască regimul juridic al incompatibilităţilor şi să aleagă între această funcţie şi calitatea de comerciant.

Prin persoană fizică autorizată se înţelege, în sensul art. 2 lit. (i) din O.U.G. nr. 44/2008, persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege folosind, în principal, forţa sa de muncă.

În art. 6 din acelaşi act normativ se prevede că: "Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să fie înregistrate şi autorizate, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

Conformându-se acestei obligaţii, recurentul-reclamant a solicitat şi obţinut înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului, ceea ce denotă că a creat premisele începerii activităţii economice înregistrate.

Potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 44/2008, "Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului."

Totodată, în temeiul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, referirile la "comercianţi" se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerţului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, defineşte activitatea economică ca fiind "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit."

În raport cu aceste prevederi legale, rezultă că recurentul a avut calitatea de comerciant şi s-a aflat în incompatibilitate în perioada analizată, faţă de prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Scopul înfiinţării entităţii comerciale (obţinere finanţare nerambursabilă) nefiind de natură să înlăture starea de incompatibilitate, care poate fi îndepărtată exclusiv prin renunţarea, în termenul legal, la una dintre calităţile a căror deţinere simultană generează incidentul de integritate.

De asemenea, nu interesează în cauză dacă recurentul a desfăşurat sau nu efectiv activitate de comerciant persoană fizică în perioada în care a ocupat funcţia de viceprimar, câtă vreme a continuat să deţină calitatea respectivă, aspect, de altfel, necontestat.

Singura condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea stării de incompatibilitate este deţinerea simultană a funcţiilor sau calităţilor declarate de lege ca fiind incompatibile, fiind lipsită de relevanţă exercitarea sau nu a atribuţiilor specifice sau inexistenţa unei influenţe între Primărie şi activitatea/calitatea privată a viceprimarului.

Legea nr. 161/2003 interzice doar deţinerea concomitentă a anumitor calităţi, fără să condiţioneze incompatibilitatea de producere a unui rezultat de natura celui invocat de recurent.

Altfel spus, legea (forma în vigoare în perioada analizată, anterior modificării textului normativ de la art. 87 alin. (1) prin Legea nr. 87/2017) nu condiţionează existenţa stării de incompatibilitate de derularea efectivă a unor acte de comerţ, fiind sancţionat cumulul de funcţii şi/sau calităţi, independent de volumul de activitate/chiar lipsa activităţii sau deţinerea unui patrimoniu de afectaţiune.

Aşa fiind, în perioada verificată, era suficientă doar simpla deţinere a unor funcţii al căror cumul era interzis de lege, pentru a se atrage starea de incompatibilitate, conform prevederilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, scopul instituirii acestui regim fiind acela al protejării funcţiei publice de orice interferenţe cu alte funcţii de care s-ar fi putut prevala cel în cauză, de natură a afecta obiectivitatea, imparţialitatea şi buna credinţă în slujirea interesului public de către persoana evaluată.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 197 din 6 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2020.