Administrative and fiscal jurisdictional conflict: Appeal against traffic contravention dismissed as inadmissible due to material incompetence, case transferred to Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, petentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x, prin care a fost amendat contravenţional cu suma de 945 RON şi i-a fost aplicată sancţiunea complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. (3), lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

2. Hotărârea primei instanţe

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul, prin sentinţa civilă nr. 6745/2016, a respins plângerea contravenţională formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia nr. 4196 din 13 noiembrie 2017, a Tribunalului Ilfov, secţia civilă

a respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 6745/2016 pronunţate de Judecătoria Buftea în dosarul nr. Dosar nr. x/2016 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul A., arătând că decizia atacată este definitivă, dar nu şi irevocabilă, formulând critici împotriva procesului-verbal de contravenţie, pe care îl consideră nelegal şi netemeinic.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Petentul a învestit Judecătoria Buftea cu o plângere formulată în temeiul O.G. nr. 2/2001, îndreptată împotriva procesului-verbal de contravenţie procesului-verbal de contravenţie nr. x, emis de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov.

Se observă că decizia atacată în prezenta cauză este pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă în materie contravenţională, regulile procedurale aplicabile fiind cele reglementate de O.G. nr. 2/2011.

Apelantul, ulterior exercitării căii de atac a apelului, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, a înţeles să exercite recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţe de apel.

În conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., "când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent".

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad".

Potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare sunt stabilite numai prin lege.

Din aceste norme constituţionale rezultă că legiuitorul are dreptul şi libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate pot exercita căile ordinare şi extraordinare de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

În soluţionarea excepţiei de necompetenţă, instanţa de control judiciar are în vedere dispoziţiilor art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

Pe de altă parte, în materia recursului, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin(4) din C. proc. civ., "În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată".

Potrivit art. 96 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Curţile de apel judecă:

1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;

3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor."

În cauza dedusă judecăţii, instanţa superioară Tribunalului Ilfov, secţia civilă, care a pronunţat decizia recurată, în materie contravenţională, este Curtea de Apel Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă materială şi va declina competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale.

Declină competenţa de soluţionare a recursului, formulat de apelantul A. împotriva Deciziei nr. 4196 din 13 noiembrie 2017 a Tribunalului Ilfov, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2020.