Forest-owner compensation case quashed and remitted for lack of subject-matter jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 08 iulie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. x/2017, reclamanta Obştea de Moşneni în devălmăşie a satelor Vidra-Tichiriş prin reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Focşani, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 330.998,60 RON cu titlu de compensaţii pentru perioada 2008-2009.

Prin întâmpinare, intimata Garda Forestieră Focşani a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, solicitând în subsidiar, respingerea acţiunii ca nefondată.

Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin întâmpinare, a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, având în vedere că dreptul reclamantei de a solicita compensaţii a început să curgă la data de 1 ianuarie 2008, respectiv, 1 ianuarie 2009, astfel încât prescripţia aceluiaşi drept a început să curgă la aceeaşi dată, în temeiul art. 7 din Decretul nr. 167/1958, împlinindu-se la data de 1 ianuarie 2011, respectiv 1 ianuarie 2012, cu mult anterior demersului reclamantei.

Susţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010, procedură care nu a fost finalizată pentru anul 2012.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 241 din 17 noiembrie 2017, a respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Garda Forestieră Focşani şi prescripţiei dreptului material la acţiune invocate de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor.

A obligat pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 330.998,60 RON cu titlu de compensaţii pentru perioada 2008-2009.

A reţinut instanţa de fond că acţiunea reclamantei este întemeiată pe prevederile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 şi că, prin sentinţă a Curţii de Apel Galaţi, ITRSV Focşani a fost obligat să avizeze favorabil situaţia sumelor cuvenite drept compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, în cuantum de 330.998,60 RON.

Deşi documentaţia a fost avizată de către D.G.R.F.P. Galaţi, pârâtele au refuzat să plătească sumele cu titlu de despăgubiri.

A constatat instanţa de fond că reclamanta se află într-o situaţie prevăzută de art. 97, că documentaţia privind calculul sumelor compensatorii cuvenite pe anii 2008-2009 a fost înaintată spre avizare, potrivit legii, fostului ITRSV Focşani, în prezent Garda Forestieră Focşani, iar aceasta din urmă a refuzat.

Prin adresa nr. x/11.03.2014, Garda Forestieră a comunicat reclamantei că a fost întocmit formularul de decont prevăzut la art. 6 lit. b) din H.G nr. 996/2008 şi documentaţia va fi înaintată la DGRFP Galaţi, urmând ca ulterior să fie comunicată derularea procedurii, iar prin adresa nr. x/03.04.2014 a comunicat către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi formularul de decont.

Prin adresa nr. x/29.08.2014 a DGRFP Galaţi, s-au transmis deconturile justificative avizate de instituţia respectivă.

Garda Forestieră Focşani a comunicat cu adresa nr. x/22.09.2014 autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, respectiv MMSC, documentaţia prevăzută la art. 6 din H.G nr. 861/2009, în vederea aprobării şi alocării sumelor.

Prin adresa nr. x/16.10.2014, MMSC a răspuns că sumele cuvenite reclamantei drept compensaţii nu pot fi acordate şi a returnat deconturile justificative şi întreaga documentaţie.

Cu adresa nr. x/23.10.2014, Garda Forestieră Focşani a comunicat reclamantei modul de soluţionare de către MMSC a cererii sale de acordare a sumelor cuvenite drept compensaţii pentru anii 2008 şi 2009.

Curtea a apreciat că excepţiile invocate în cauză sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 6 din H.G.861/2009, documentaţia pentru acordarea alocaţiilor bugetare prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 se depune la structurile locale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi se transmite de acestea către direcţia care gestionează bugetul din cadrul acestei autorităţi.

Conform art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009, sumele necesare decontării se transmit de către direcţia care gestionează bugetul din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale.

Prin urmare, plata sumelor se face de către Garda Forestieră Focşani, după aprobarea şi virarea sumelor de către autoritatea publică centrală (Ministerul Apelor si Pădurilor).

Acţiunea prezentă are ca obiect "obligarea pârâtelor Garda Forestieră Focşani şi Ministerul Apelor si Pădurilor la plata sumei de 330,998,60 RON cu titlu de compensaţii pentru perioada 2008-2009".

Comisia Europeană a avizat favorabil acordarea acestor sume. pentru anii 2008- 2009 prin decizia CE C/(2012) 5166 final/19.07.2012.

Deoarece Garda Forestieră Focşani a refuzat să analizeze şi să avizeze în vederea decontării situaţia privind calculul sumelor cuvenite drept compensaţii pentru anii 2008-2009, aceasta a fost acţionată în judecată iar prin sentinţa civilă 3715/14.11.2012 Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă decizia civilă 3642/3.09.2013 a Curţii de Apel Galaţi, Garda Forestieră Focşani a fost obligată să avizeze favorabil în vederea decontării situaţia calculul sumelor cuvenite drept compensaţii pentru anii 200842009 în sumă de 330.998,60 RON.

Conform art. 2523 C. civ., prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau după împrejurări trebuia să cunoască naşterea lui.

Dreptul la acţiune nu putea fi valorificat înainte de apariţia deciziei Comisiei Europene şi mai înainte de finalizarea avizării decontării sumelor solicitate, operaţiune la care Garda Forestieră Focşani a fost obligată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la 3.09.2013.

Garda Forestieră Focşani, prin adresa nr. x/11.03.2014, a comunicat reclamantei că a întocmit formularul de decont, că l-a înaintat DGRFP Galaţi la 3.04.2014, că formularul a fost avizat de această instituţie la 29.08.2014, după care Garda Forestieră l-a înaintat către autoritatea publică centrală prin adresa x/22.09.2014.

Deşi la data de 9.10.2014, Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură comunică reclamantei că se fac demersuri în vederea asigurării resurselor financiare pentru aducerea la îndeplinire a sentinţei civile nr. 3715/2012 a Tribunalului Vrancea, ulterior prin adresa x/28.03.2017 s-a refuzat acordarea sumelor solicitate.

Din datele de mai sus rezultă că la data de 22.09.2014 Ministerul Apelor şi Pădurilor a primit întreaga documentaţie şi începând cu acest moment curge termenul pentru intentarea acţiunii.

De asemenea, adresa x/9.10.2014 a intimatei de recunoaştere a debitului are valoarea unui act întrerupător de prescripţie conform art. 2537 alin. l pct. l şi art. 2538 C. civ.

Prin urmare, au fost respinse ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Gărzii Forestiere Focşani şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 241 din 17 noiembrie 2017 a declarat recurs pârâta Garda Forestieră Focşani, criticând în principal soluţia dată excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive. Pe fond, a arătat că instanţa nu a dat valoare celor statuate prin decizia nr. 36/2015 pronunţată de ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi nici principiului retroactivităţii legii civile.

Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (în prezent Ministerul Apelor şi Pădurilor, conform art. 13 şi art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2017), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul-pârât a arătat că acţiunea era prescrisă, că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic, coroborat cu art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010, în sensul că nu a dat eficienţă deciziei obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept legată de interpretarea normelor legale mai sus menţionate.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

În apărare, a arătat că recurenta pârâtă Garda Forestieră Focşani are calitate în cauză, având în vedere atribuţia legală a acesteia de plată efectivă a despăgubirilor.

De asemenea, acţiunea sa nu era prescrisă, întrucât adresa nr. x/9.10.2014 de recunoaştere a debitului este act întrerupător de prescripţie, conform art. 2537 alin. (1) pct. 1 şi art. 2538 din C. civ.

De asemenea, pe fond, acţiunea este justificată, existând atât Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009, cât şi decizia Comisiei CE 5166/19.07.2012.

Recurenţii pârâţi au depus la dosar răspunsuri la întâmpinare, reiterând principalele argumente din cuprinsul recursurilor lor.

În şedinţa publică din 08.07.2020, Înalta Curte a invocat, din oficiu, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., prin raportare la obiectul şi părţile litigiului, şi a reţinut recursurile spre soluţionare şi prin prisma acestui motiv de ordine publică.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând hotărârea atacată, pe baza dispoziţiilor legale aplicabile, se constată că recursurile pârâţilor se impun a fi admise exclusiv în limitele motivului de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocat din oficiu, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În mod greşit prima instanţă nu şi-a verificat din oficiu competenţa la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii (30.10.2017), conform art. 131 din C. proc. civ.

În raport cu motivele de fapt şi de drept invocate de părţi, instanţa avea obligaţia, în baza art. 22 din C. proc. civ., să stabilească cu exactitate obiectul şi temeiul juridic al acţiunii, solicitând în acest scop lămuriri părţilor, având în vedere că, potrivit art. 9 alin. (2) din acelaşi act normativ, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările acestora.

De asemenea, a ignorat susţinerile recurentei pârâte Garda Forestieră Focşani, care a arătat că a fost chemată în proces pentru a fi obligată la plata despăgubirilor de 330.998,60 RON şi a invocat ultimul său răspuns transmis intimatei reclamante la cererea de plată a compensaţiilor ca fiind adresa nr. x/23.10.2014.

Deşi a reţinut corect că, prin acţiunea formulată, intimata reclamantă solicită, în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea 46/2008 (Codul Silvic), plata compensaţiilor aferente anilor 2008-2009 ce apreciază aceasta că i se cuvin pentru un teren cu vegetaţie forestieră pe care îl deţine şi care este supus unui regim special de protecţie.

Într-adevăr, este evident că finalitatea demersului judiciar iniţiat de intimata reclamantă este tocmai obţinerea plăţii efective a despăgubirilor.

În conformitate cu dispoziţiile legale mai sus menţionate, sumele necesare decontării se transmit de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură către structurile teritoriale de specialitate, plata efectivă către proprietarii de păduri realizându-se de către acestea din urmă.

Pe de altă parte, obiectul principal al acţiunii în contencios administrativ, circumscris art. 8 alin. (1) şi 18 alin. (1), (3) din Legea nr. 554/2004, este constatarea refuzului nejustificat de acordare a unor drepturi, obligaţia de a face (de a plăti efectiv despăgubirile) fiind subsecventă acestei constatări.

Recurenta pârâtă Garda Forestieră Focşani a arătat că ultimul răspuns transmis intimatei reclamante la cererea sa de plată a compensaţiilor este adresa antecesorului său, ITRSV Focşani, emisă sub nr. x/23.10.2014, prin care îi aducea la cunoştinţă că documentaţia avizată şi transmisă Ministerului Apelor şi Pădurilor i-a fost restituită cu motivaţia că nu este posibilă acordarea compensaţiilor.

Faptul că această adresă materializează un refuz al autorităţii de rang local justificat (sau nu) prin refuzul de alocare a sumelor de către minister nu este de natură să atragă competenţa curţii de apel în primă instanţă, având în vedere prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti (...)".

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare pentru pentru lipsă de competenţă, trimite cauza instanţei competente potrivit legii, Înalta Curte - constatând că prezenta pricină a fost soluţionată de o instanţă necompetentă, cu încălcarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - va admite recursul pârâţilor exclusiv pentru acest motiv de ordine publică, fără a mai proceda la analizarea criticilor de fond subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 483 alin. (3) şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Focşani pentru motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocat din oficiu.

În consecinţă, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza privind pe reclamanta Obştea de Moşneni în Devălmăşie a Satelor Vidra-Tichiriş şi pe pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Focşani, spre competentă soluţionare la Tribunalul Vrancea, secţia contencios administrativ şi fiscal, care urmează să analizeze susţinerile tuturor părţilor, inclusiv în ceea ce priveşte excepţiile invocate, făcând o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Focşani împotriva sentinţei nr. 241 din 17 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., invocat din oficiu.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza pentru competentă soluţionare la Tribunalul Vrancea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 08 iulie 2020.