Inadmissibility of direct challenge to EU fund irregularity report where administrative complaint remains unsolved

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Institutul Naţional de Sănătate Publică a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.05.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4648 din 28 noiembrie 2017, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Institutul Naţional de Sănătate Publică, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că raţionamentul primei instanţe care a condus la respingerea acţiunii ca inadmisibilă este greşit, întrucât nu se poate susţine că a atacat în mod direct actul administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare, câtă vreme a formulat contestaţie în termen legal însă aceasta a rămas fără răspuns.

Recurentul a apreciat drept eronată concluzia primei instanţe, potrivit căreia soluţia permisă de lege este cea a formulării unei acţiuni pentru obligarea autorităţii la soluţionarea contestaţiei sale, respectiv sesizarea instanţei de contencios administrativ cu un act administrativ asimilat constând în nesoluţionarea unei cereri în termenul legal, pentru că este în discuţie un act administrativ prin care se aplică unele sancţiuni, astfel, singura procedură admisă este cea prevăzută de art. 8 din Legea 554/2004, respectiv solicitarea anulării în tot sau în parte a actului.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea pricinii pe fond.

4. Apărările intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.05.2017, emis de pârât.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Se reţine că, urmare suspiciunii de neregulă referitoare la contractul de finanţare nr. x/30.05.2014 pentru proiectul RO 19.04 "Intervenţii la mai multe niveluri pentru prevenţia bolilor netransmisibile asociate stilului de viaţă din România", o echipă de verificare din cadrul operatorului de program RO 19 a procedat la efectuarea unei verificări documentare în urma căreia s-a confirmat suspiciunea de neregulă constând în inexistenţa unor înscrisuri doveditoare specifice exercitării funcţiei de auditor intern, pentru persoana încadrată pe funcţia de auditor intern la reclamant - Institutul Naţional de Sănătate Publică, respectiv doamna A..

Concluziile echipei de control, care a considerat neeligibilă suma de 24.795.00 RON, reprezentând salariul auditorului intern - doamna A. în perioada septembrie 2014 - aprilie 2016, au fost valorificate prin emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.05.2017.

Împotriva acestui proces-verbal reclamantul a formulat contestaţie, însă nu a fost soluţionată în termenul legal, motiv pentru care s-a adresat instanţei de contencios administrativ cu acţiune în anularea respectivului act.

Instanţa de control judiciar reţine că O.U.G. nr. 66/2011 reglementează, în procedura de constatare a neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control şi de atacare a acestora, anterior sesizării instanţei de judecată.

Potrivit art. 34 alin. (3) raportat la art. 46 şi 47 din O.U.G. nr. 66/2011 împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ.

Conform art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

Aşadar, obiectul principal al acţiunii în contencios administrativ în această materie, similar procedurii fiscale, îl constituie anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Subsecvent, persoana vătămată poate contesta şi procesul-verbal sau nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, şi chiar operaţiunile administrative preparatorii actelor administrative atacate în condiţiile Legii nr. 554/2004, fără ca anularea acestora din urmă să poată forma obiectul exclusiv al acţiunii în contencios administrativ.

Procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă, care în cazul admiterii contestaţiei, decide anularea acestuia, fapt ce permite contestatorului să-şi ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanţei de judecată.

Totodată, se observă că dispoziţiile art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează dreptul contestatorului de a solicita, în cursul procedurii administrative de contestare, suspendarea executării titlului de creanţă în condiţiile Legii nr. 554/2004. Per a contrario, rezultă că, în prezenţa dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, nu este recunoscut contestatorului, în considerarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, dreptul de a introduce acţiune în anularea notei de constatare/procesului-verbal/în absenţa deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative.

În cauză, se constată că demersul judiciar iniţial de recurentul-reclamant vizează anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/18.05.2017.

Or, reclamanta nu putea ataca direct în instanţă actul administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, ci doar decizia prin care se soluţionează contestaţia administrativă formulată împotriva acestui act.

Prevederile Art. 46 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 consacră dreptul contestatorului la promovarea unei acţiuni în instanţă împotriva titlului de creanţă, însă această acţiune nu poate fi promovată decât în condiţiile prevăzute de lege, respectiv după ce a fost parcursă procedura administrativă şi s-a finalizat prin emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Dreptul la acţiune împotriva titlului de creanţă este garantat de lege, dar poate fi exercitat cu respectarea procedurii prevăzute de lege, respectiv odată cu atacarea deciziei de soluţionare a contestaţiei la instanţa de contencios administrativ.

Aşa fiind, argumentele recurentei, în sensul că poate solicita direct anularea procesului-verbal de constatare întrucât a expirat termenul legal de soluţionare a contestaţiei nu pot fi primite, în condiţiile în care obiectul acţiunii în contencios administrativ îl reprezintă decizia de soluţionare a contestaţiei împotriva acestui act.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamantul Institutul Naţional de Sănătate Publică împotriva sentinţei nr. 4648 din 28 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2020.