Competence for authorizing electrical installation project verifiers: conflict between energy regulator and ministry after legislative reallocation to construction infrastructure

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 05.09.2017, pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat instanţei, obligarea pârâtelor la recunoaşterea, în favoarea reclamantului, a calităţii de verificator de proiecte instalaţii electrice, incluzând în categoria instalaţiilor electrice instalaţia electrică/reţeaua electrică aferentă unei construcţii în care sau pe care este amplasată capacitatea energetică.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa nr. 37 din 22 februarie 2018, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta ANRDE ca neîntemeiată, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, şi în consecinţă a obligat pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei să recunoască reclamantului calitatea de verificator de proiecte instalaţii electrice, incluzând în categoria instalaţiilor electrice instalaţia electrică/reţeaua electrică aferentă unei construcţii în care sau pe care este amplasată capacitatea energetică.

De asemenea, a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumei de 1.050 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 128/F/2016 din 20 septembrie 2016 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au promovat recurs pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

4. Apărările formulate

Prin motivele de recurs, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a înţeles să invoce o excepţie de nelegalitate a autorizaţiei nr. x/2014, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat, respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond. In opinia sa, prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile legale.

La rândul său, recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul -reclamant, prin care a reiterat susţinerile din cererea de recurs.

5. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ.

Însă, prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 27 noiembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 24 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Prin recursul declarat de către ANRDE întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a criticat în principal greşita respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive pe care această autoritate a invocat-o.

Pe fondul pricinii s-a criticat soluţia pentru ignorarea modificărilor legislative ale unor acte normative cu forţă juridică superioară Ordinului ANRE nr. 116/2016.

Odată cu aprobarea Regulamentului prin Ordinul ANRE nr. 11/2013, ANRE a avut în vedere faptul că, în aplicarea legii, celelalte entităţi emitente de autorizaţii care activau la acea dată (Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului), precum şi urmaşele lor de drept vor înceta această activitate cu privire la instalaţiile electrice.

Cu toate acestea, chiar şi în condiţiile prevederilor legale menţionate anterior, au existat multe sesizări ale persoanelor fizice cu privire la faptul că Ministerul Dezvoltării Regionale (fostul Minister al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului - MLPAT) a continuat, chiar şi după aprobarea Ordinului nr. 11/2013 să acorde atestările profesionale de verificator de proiecte şi expert tehnic pe domeniul instalaţiilor, incluzând şi instalaţiile electrice (domeniul Ie), având la bază Legea nr. 10/1995, H.G. nr. 925/1995 şi Ordinul MLPTL nr. 777/2003.

De asemenea, la ANRE au fost primite multe sesizări şi reclamaţii ale persoanelor fizice cu privire la faptul că Inspectoratul de Stat în Construcţii., precum şi emitenţi ai autorizaţiilor de construire (primării, consilii judeţene), nu recunosc calitatea de verificator de proiecte autorizat ANRE pentru domeniul instalaţiilor electrice (similar cu domeniul Ie).

Spre exemplificare, am anexat întâmpinării depuse la dosarul de fond, o parte din sesizările menţionate anterior şi răspunsurile transmise de ANRE la acestea.

Astfel, având în vedere aspectele menţionate cu privire la evoluţia cadrului legislativ şi normativ, precum şi sesizările şi reclamaţiile primite, ANRE a transmis în perioada 2013-2015 adrese către entităţile implicate (ISC, MDRAP) în scopul clarificării atribuţiilor şi a cadrului de reglementare (corespondenţa este anexată prezentei).

Totodată s-a arătat că instanţa de fond a omis să facă referire la toată succesiunea de acte normative ce au apărut ulterior apariţiei Legii nr. 123/2012 şi care au concurat Ia eliminarea emiterii de către ANRE a autorizaţiei ce face obiectul prezentei cauze.

Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012, au apărut două modificări ale legislaţiei incidente cauzei, astfel:

Prin Legea nr. 177/2015 a fost modificată şi completată Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, în sensul că, prevederile acesteia se aplică atât construcţiilor cât şi instalaţiilor aferente acestora, printre care şi instalaţiile electrice (alin. (2) al art. 2).

În baza Legii nr. 10/1995 modificate a fost emis Ordinului MDRAP nr. 1895/31.08.2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii (...) reglementare care prevede acordarea de către Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) a calităţii de responsabil tehnic cu execuţia pe subdomenii de autorizare-instalaţii electrice şi reţele electrice, Prin O.U.G. nr. 100/2016 a fost modificată şi completată Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, precum şi Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în sensul că la art. 3 alin. (1) lit. c) se specifică faptul că autorizaţia de construcţie se eliberează şi pentru branşamente şi racorduri la reţele de utilităţi.

Ca urmare a acestor modificări ale cadrului legislativ, ulterioare apariţiei Legii nr. 123/2012, pentru evitarea dublei autorizări şi pentru a nu fi afectată legalitatea si calitatea prestaţiilor realizate de persoanele fizice autorizate, prin nerecunoaşterea calităţii lor de către MDRAP, ISC, ISU şi emitenţii de autorizaţii de construire, ANRE a modificat, prin Ordinul nr. 116/2016, Regulamentul pentru autorizarea electricienilor, verificatorilor de proiecte, responsabililor tehnici cu execuţia, precum şi a experţilor tehnici de calitate şi extrajudiciari în domeniul instalaţiilor electrice - aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 11/2013. Astfel, s-au realizat următoarele modificări:

- introducerea noţiunii de instalaţie electrică tehnologică (instalaţie electrică care este parte a unei capacităţi energetice, diferită de instalaţia electrică/reţeaua electrică aferentă unei construcţii în care sau pe care este amplasată capacitatea energetică), cu referire la domeniul aferent autorizării ca verificator de proiecte şi expert tehnic de calitate şi extrajudiciar, astfel încât să fie evitată, prin delimitarea de competenţe, suprapunerea cu domeniul deja, şi în continuare, aflat sub reglementarea MDRAP;

- renunţarea la autorizarea responsabililor tehnici cu execuţia de către ANRE, având în vedere intrarea în vigoare a Ordinului nr. 1895/31.08.2016, autorizaţiile pentru această activitate fiind emise de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, atât pentru domeniul instalaţiilor electrice aferente construcţiilor, cât şi pentru domeniul reţelelor electrice.

Având în vedere cele prezentate anterior, rezultă faptul că modificările aduse de Ordinul 116/2016 au avut ca scop punerea în acord a reglementării cu legislaţia în domeniul construcţiilor şi, în opinia ANRE, sunt în favoarea verificatorilor de proiecte, deoarece pentru a putea profesa, pentru cazul instalaţiilor electrice aferente construcţiilor aceştia nu mai trebuie să deţină decât autorizare MDRAPFE (anterior fiind necesare ambele autorizări, ANRE şi MDRAPFE), în timp ce pentru cazul instalaţiilor electrice tehnologice e suficientă doar autorizarea de către ANRE.

Recursul MADRP este întemeiat în drept de asemenea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a apreciat greşită soluţia primei instanţe întrucât autorizarea verificatorilor de proiecte pentru verificarea proiectelor de instalaţii electrice sau părţi din cadrul unor proiecte complexe nu includea şi lucrările de instalaţii tehnice aferente construcţiilor. Astfel au fost nesocotite prevederile art. 96 alin. (6) şi 7din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale.

Instanţa de fond s-a limitat doar la considerente de ordin general, fără a indica în concret textul de lege care îi susţine opinia şi fără a arăta raţionamentul prin care a verificat corespondenţa competenţelor.

În acest context recurenta a invocat excepţia de nelegalitate a Autorizaţiei nr. x/2014, arătând că autorizarea acestei competenţe revenea MDRAP din anul 2003 şi revine în continuare, ANRE având doar prerogativa autorizării privind verificarea lucrărilor aferente instalaţiilor electrice aparţinând SEN.

Conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, ale H.G. nr. 925/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi a construcţiilor şi ale Ordinului MLPTL nr. 777/2003 pentru aprobarea reglementării tehnice "îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii", MDRAP organizează atestarea tehnico-profesioanală a specialiştilor care desfăşoară activitate în construcţii - verificatori de proiecte, experţi tehnici - pe domenii/subdomenii de construcţii şi pe specialităţi pentru instalaţiile aferente construcţiilor, inclusiv pentru comeptenţa de verificator de proiecte în specialitatea le - instalaţii electrice aferente construcţiilor.

În ceea ce priveşte competenţele ce au revenit ANRE până la modificările aduse prin Ordinul ANRE nr. 116/2016 a Ordinului ANRE nr. 11/2013, trebuie pornit în primul rând de la definiţia SEN.

Astfel, potrivit art. 3 pct. 77 din Legea nr. 123/2012, prin sistem electroenergetic naţional (SEN) se înţelege: sistemul electroenergetic situat pe teritoriul naţional; SEN constituie infrastructura de bază utilizată în comun de participanţii la piaţa de energie electrică.

Prin art. 96 alin. (6) din Legea nr. 123/2012, s-a stabilit astfel:

"(6) în scopul simplificării procedurilor birocratice de autorizare, autorizarea persoanelor fizice care desfăşoară activităţi de proiectare, verificare şi execuţie a lucrărilor aferente instalaţiilor electrice aparţinând SEN se realizează numai conform reglementărilor emise de ANRE, cu respectarea prevederilor prezentului titlu."

Aşadar, competenţele de autorizare ale ANRE au fost încă de la început exclusiv pentru instalaţiile electrice aparţinând SEN, nu şi instalaţii electrice aferente construcţiilor.

De altfel, trebuie observat că Ordinul ANRE 11/2013 a fost emis în aplicarea art. 96 alin. (6) din Legea nr. 123/2012, care limitează sfera de autorizare ANRE la instalaţiile electrice aparţinând SEN.

S-a reţinut că Legea este aceea care arată ce se desemnează prin SEN, respectiv infrastructura de bază utilizată în comun de participanţii la piaţa de energie electrică, delimitarea faţă de instalaţiile electrice aferente construcţiilor (obiectul MDRAP de autorizare) rezultând din utilizarea sintagmei infrastructura de bază utilizată în comun. în aceste condiţii, nu se poate aprecia că instalaţiile electrice aferente construcţiilor constituie infrastructură de bază ce se utilizează în comun, întrucât se exclud reciproc.

Însă, în mod contrar, ANRE a înţeles si a aplicat greşit dispoziţiile art. 96 alin. (6) din Legea nr. 123/2012, procedând la emiterea de autorizaţii precum cea în cauză, de la momentul emiterii Ordinului ANRE nr. 11/2013 până la modificările aduse prin Ordinul ANRE nr. 116/2016, deşi nu îi reveneau prin lege asemenea competenţe.

Această situaţie a fost recunoscută implicit de ANRE, care a emis în această perioadă de timp opinii contradictorii asupra acestei problematici, potrivit corespondenţei purtate cu intimatul-reclamant.

În acest sens, se regăseşte la dosar adresa nr. x/16.12.2014, prin care ANRE apreciază că autorizează verificatorii de proiecte pentru verificarea proiectelor de instalaţii electrice sau părţi din cadrul unor proiecte complexe (incluzând şi lucrările de instalaţii electrice aferente construcţiilor), în baza Ordinului ANRE nr. 11/2013. Poziţia este confirmată şi prin adresa nr. x/23.03.2015.

Însă, prin adresa nr. x/10.04.2017, ANRDE evocă modificări ale cadrului legislativ incident (Legea nr. 177/30.03.2015 de modificare şi completare a Legii nr. 10/1995; O.U.G. nr. 100/15.12.2016 de modificare şi completare a Legii nr. 350/2001), reţinându-se că:

"pentru evitarea dublei autorizări şi pentru a nu fi afectata legalitatea şi calitatea prestaţiilor realizate de persoanele fizice autorizate, prin nerecunoaşterea calităţii lor de către MDRAP, ISC, ISU şi emitenţii de autorizaţii de construire, ANRE a modificat, prin Ordinul nr. 116/2016, Regulamentul pentru autorizarea electricienilor, verificatorilor de proiecte, responsabililor tehnici cu execuţia, precum şi a experţilor tehnici de calitate şi extrajudiciari în domeniul instalaţiilor electrice aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. x. Astfel, s-au realizat următoarele modificări referitoare la subiectul în discuţie, şi anume: (...)

Introducerea noţiunii de instalaţie electrică tehnologică (instalaţie electrică care este parte a unei capacităţi energetice, diferită de instalaţia electrică/reţeaua electrică aferentă unei construcţii în care sau pe care este amplasată capacitatea energetică), cu referire la domeniul aferent autorizării ca verificator de proiecte şi expert tehnic de calitate şi extrajudiciar, astfel încât să fie evitată, prin delimitarea de competenţe, suprapunerea cu domeniul deja, şi în continuare, aflat sub reglementarea MDRAP;".

Ceea ce trebuie remarcat din aceste modificări este faptul că nu legea este aceea care a fost modificată (art. 96 alin. (6) din Legea nr. 123/2012), ci ordinul de aplicare a acesteia emis de către ANRDE (Ordinul nr. 11/2013 modificat prin Ordinul nr. 116/2016, ceea ce denotă că, în realitate. ANRDE este autoritatea care a interpretat greşit prevederile art. 96 alin. (6) din Legea nr. 123/2012. încălcând competentele de autorizare ale MDRAP.

Raportat la această excepţie recursul MDRAP opinează în sensul că în condiţiile aplicării greşite de ANRE a prevederilor art. 96 alin. (6) din Legea nr. 123/2012 privind emiterea autorizaţiei în cauză, rămân fără suport aprecierile instanţei de fond, în sensul că intimatului-reclamant îi este recunoscută calitatea de verificator de proiecte şi în ceea ce priveşte lucrările de instalaţii tehnice aferente construcţiilor, în considerarea faptului că, la data modificărilor legislative, dar şi prezent, autorizarea reclamantului era şi este în perioada de valabilitate, că Ordinului ANRE nr. 116/2016 nu conţine norme tranzitorii privind situaţia autorizaţiilor aflate în perioada de valabilitate şi că autorizaţia nu a fost revocată de emitent şi nici anulată de instanţă, competenţa autorizaţiei nu a cunoscut nicio modificare a obiectului de autorizare.

Câtă vreme autorizarea competenţelor privind verificatori de proiecte pentru instalaţiile aferente construcţiilor a aparţinut şi aparţine MDRAP, atribuţie stabilită de lege, instituţia noastră nu poate fi obligată să recunoască competenţe acordate de ANRE, intimatul-reclamant având posibilitatea de a participa la examenul de atestare organizat de MDRAP.

Astfel fiind, în aprecierea atingerii aduse principiului neretroactivităţii legii, prima instanţă a pornit de la o premisă eronată, rezultată din aplicarea greşită de ANRE a prevederilor art. 96 alin. (6) din Legea nr. 123/2012, respectiv aceea că autorizarea realizată de ANRE în baza acestora includea şi lucrările de instalaţii tehnice aferente construcţiilor.

Or, încălcarea sau nu a principiului neretroactivităţii legii nu poate fi analizată decât în raport de respectarea legii, însă în cazul nostru a intervenit o nesocotire a acesteia.

Considerând însă că aplicarea Legii nr. 123/2012 s-a realizat în mod just de ANRE, trebuie reţinut că norme legale ce au intervenit în privinţa activităţii de verificator de proiecte (Ordinul ANRE nr. 116/2016) nu cuprind dispoziţii tranzitorii asupra menţinerii valabilităţii documentelor de atestare anterior obţinute, astfel încât a fost respectat principiul aplicării imediate a legii noi (autorizarea de MDRAP), împrejurare faţă de care nu se poate considera că a intervenit o încălcare a principiului neretroactivităţii legii, întrucât ultraactivitatea trebuie stipulată expres.

Analizând cu prioritate excepţia de nelegalitate a autorizaţiei nr. x/2014 s-a afirmat de către MDRAP că autorizarea acestei competenţe revenea MDRAP din anul 2003, ANRE - emitentul actului putând elibera autorizaţii doar pentru verificarea lucrărilor aferente instanţelor electrice aparţinând SEN.

Astfel, s-a reţinut că Legea este aceea care ne arată ce se desemnează prin SEN, respectiv infrastructura de bază utilizată în comun de participanţii la piaţa de energie electrică, delimitarea faţă de instalaţiile electrice aferente construcţiilor (obiectul MDRAP de autorizare) rezultând din utilizarea sintagmei infrastructura de bază utilizată în comun. în aceste condiţii, nu se poate aprecia că instalaţiile electrice aferente construcţiilor constituie infrastructură de bază ce se utilizează în comun, întrucât se exclud reciproc.

În realitate, niciun act normativ nu face o asemenea distincţie.

Ceea ce se pretinde a fi o contradicţie între Legea generală nr. 10/1995 a calităţii în construcţie şi Legea specială ulterioară nr. 123/2012 a energiei electrice şi gazelor este în realitate rezolvat normativ Legea nr. 24/2000 în favoarea secundei legi, astfel că raportat la momentul emiterii autorizaţiei, aceasta a fost legal întocmită.

Astfel, raportat la data emiterii autorizaţiei, excepţia de nelegalitate nu poate fi primită.

Raportat la motivele de fond din recursul MDRAP altele decât cele decurgând din nelegalitatea autorizaţiei s-a susţinut că MDRAP nu poate fi obligată să recunoască competenţa acordată de ANRE.

Trebuie reţinut că ulterior emiterii autorizaţiei în anul 2014, în anul 2015, se modifică prin Legea nr. 177/30.03.2015 dispoziţiile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, în sensul că, prevederile acesteia se aplică atât construcţiilor cât şi instalaţiilor aferente acestora, printre care şi instalaţiile electrice.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/1995, astfel cum a fost modificată 2. (1) Prevederile prezentei legi se aplică construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora, (...)

(2) Instalaţiile prevăzute la alin. (1) cuprind instalaţiile electrice, sanitare, termice, de gaze, de ventilaţie, de climatizare/condiţionare aer, de alimentare cu apă şi de canalizare, exclusiv instalaţiile, utilajele şi echipamentele tehnologice din interiorul sau exteriorul construcţiilor."

De asemenea, tot ulterior apariţiei Legii nr. 123/2012, prin O.U.G. nr. 100/15.12.2016 a fost modificată şi completată Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, precum şi Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în sensul că la art. 3 alin. (1) lit. c) se specifică faptul că autorizaţia de construcţie se eliberează si pentru branşamente şi racorduri la reţele de utilităţi.

Dat fiind că actele normative ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012 menţionate nu stabilesc în sarcina ANRE obligaţii în ceea ce priveşte eliberarea autorizaţiilor de verificator de proiecte instalaţii electrice, inclusiv instalaţia electrică/reţeaua electrică aferentă unei construcţii în care/pe care este amplasată capacitatea energetică.

Rezultă că, la acest moment eliberarea autorizaţiilor de verificare a proiectelor instalaţiilor electrice aferente unei construcţii revine MDRAP.

În aceste condiţii autorizaţiile emise nu ar fi recunoscute pe durata termenului de valabilitate, însă nu există nicio dispoziţiile care să oblige pârâta MDRAP să le reînnoiască în condiţiile noilor prevederi legale.

Cât priveşte o aşa-zisă atingere adusă principiului neretroactivităţii legii, nu se pune problema din aceasta perspectivă, problema autorizării putând fi tratată diferit distinct de cei doi pârâţi.

În fond, o autorizaţie valabilă şi-a menţinut efectele până când un act normativ nou a impus alte condiţii, astfel că valabilitatea sa nu putea fi tratată de modalitatea pretinsă de reclamant, astfel că cererea sa nu apare în opinia instanţei de recurs ca întemeiată.

În ceea ce priveşte recursul ANRE, problema reală criticată este cea a respingerii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, celelalte aspecte invocate fiind doar aspecte punctuale,

Instanţa de fond a respins excepţia cu motivarea că obiectul dedus judecăţii presupune analiza şi interpretarea limitelor autorizaţiei verificatorilor de proiecte de instalaţii electrice nr. 709/17.01.2014 emise pe numele reclamantei chiar de către ANRE.

Criticile din recurs au arătat că ANRE nu este titulara obligaţiei la a cărei îndeplinire a tins intimatul A..

Aspectul în sine, într-o acţiune de tip ideal este real.

Însă în realitate, aşa cum a arătat şi instanţa de fond reclamantul solicită extinderea drepturilor conferite de autorizaţia de verificator pe care o deţinea nr. 709/17.11.2019 emisă de ANRE, pârâta recurentă devenind parte datorită modificării competenţelor legale în a emite acest gen de autorizaţie.

În aceste condiţii cum referirile porneau de la valabilitatea şi limitele emiterii autorizaţiei, a se vedea în ce sens şi excepţia de nelegalitate mai sus analizată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANRE a fost corect respinsă.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate, recursul MDRAP apare ca încadrându-se în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl va admite, iar în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., va casa în parte sentinţa respingând acţiunea reclamantului.

Motivele invocate de ANRE neîncadrându-se în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta curte în temeiul art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul acesteia,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 37 din 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată.

Respinge acţiunea formulată de reclamatul A., ca neîntemeiată.

Menţine soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.).

Respinge excepţia de nelegalitate invocată în recurs de către recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată. Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinţei nr. 37 din 22 februarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2020.