Bankruptcy appeal annulled for lack of representative standing after judicial liquidator refused to adopt special administrator’s filing

Şedinţa publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, solicitând anularea deciziei nr. DRc nr. 7449 din 23 iunie 2014 emisă de pârâtă prin Serviciul Soluţionare Contestaţii privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la pârâtă sub nr. x din 05/05/2014, formulată de societate împotriva actului administrativ atipic constând în refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea sa, înregistrată sub nr. x din 27 decembrie 2013, având ca obiect restituirea integrală a sumei de 1.086.955 RON, plătită nedatorat, precum şi acordare a dobânzilor fiscale în cuantum de 2.439.081 RON, calculate până în data de 27 decembrie 2013; obligarea pârâtei la emiterea şi comunicarea actului administrativ pentru compensarea/restituirea sumei totale de 526.411 RON (RON), stabilită prin decizia de impunere nr. x din 05 iulie 2005 emisă de pârâtă, reprezentând creanţa societăţii deţinută faţă de pârâtă, ca urmare a soluţionării laturii civile din dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bistriţa Năsăud, conform deciziei penale nr. 3655 din 20 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin care au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj şi de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generala a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, compusă din:

a) valoarea de 454.286 RON, plătită pârâtei prin compensare, compusă din soldul negativ al taxei pe valoare adăugată dispusă a fi rambursată (i) prin decizia de rambursare nr. x şi (ii) decizia de rambursare nr. x din 24/01/2006 (subsecvente deciziei de impunere nr. x din 05/07/2005), adică din (1) soldul negativ de TVA în cuantum de 73.420 RON - individualizat în decontul lunii decembrie 2003, admis la rambursare şi (2) soldul negativ de TVA în cuantum de 380.866 RON - individualizat în decontul lunii ianuarie 2004, admis la rambursare, b) valoarea de 72.125 RON, plătită pârâtei, compusă din obligaţiile fiscale accesorii suplimentare stabilite cu titlu de obligaţii fiscale accesorii prin raportul de inspecţie fiscală nr. x din 24 octombrie 2005 încheiat de organul de inspecţie fiscală din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi - Activitatea de control fiscal (act subsecvent deciziei de impunere nr. x din 05/07/2005), din care (1) suma de 56.373 RON a reprezentat dobânzi TVA, iar (2) suma de 15.752 RON a reprezentat penalităţi TVA; recunoaşterea dreptului societăţii la acordarea de dobânzi fiscale în cuantum de 2.469.364 RON; obligarea pârâtei la emiterea şi comunicarea actelor administrative de acordare a dobânzilor datorate societăţii ca urmare a soluţionării laturii civile din dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bistriţa Năsăud, conform deciziei penale nr. 3655 din 20 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, însumând la data de 07/10/2014 valoarea de 2.469.364 RON, conform art. 124 alin. (11) din C. proc. civ., art. 183 primul paragraf din Directiva 2006/112/CE şi ale Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, în termen de cel mult 30 de zile de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, sub sancţiunea aplicării conducătorului autorităţii pârâte a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum şi la plata unei penalităţi de 1% pe zi de întârziere din suma neplătită, în condiţiile art. 894 din C. proc. civ.. obligarea pârâtei la plata efectivă a dobânzilor datorate până la data de 07/10/2014, în cuantum de 2.469.364 RON, alcătuite din:

a) valoarea de 2.439.081 RON, adică suma dobânzilor calculate la creanţa societăţii de 1.086.955 RON (1.014.830 RON.+ 56.373 RON + 15.752 RON) pentru perioada cuprinsă între data stingerii de către societate a obligaţiei fiscale de plată stabilită suplimentar prin decizia de impunere nr. x din 05/07/2005 şi până la data 27/12/2013, b) valoarea de 21.049 RON dobânzi pentru perioada 28 decembrie 2013 - 10 martie 2014, calculate la valoare de 1.086.955 RON şi c) valoarea de 9.234 RON dobânzi pentru perioada 11 martie 2014 - 7 octombrie 2014, calculate la soldul creanţei societăţii de 526.411 RON (454.286 + 72.125), ca urmare a stingerii parţiale, prin compensare, la data de 31/03/2014, a creanţelor reciproce pentru suma de 560.544 RON (490.160 + 70.384), precum şi la plata dobânzilor datorate în continuare până la plata efectivă, în termen de cel mult 30 de zile de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, sub sancţiunea aplicării conducătorului autorităţii pârâte a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, precum şi la plata unei penalităţi de 1% pe zi de întârziere din suma neplătită, în condiţiile art. 894 din C. proc. civ. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 48/16.03.2015 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 s-a disjuns judecat cererii formulată de reclamanta SC "A." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală de judecata aceleiaşi formulată de reclamantă în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi s-a respins acţiunea introdusă de reclamanta SC "A." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei în prezenta cauză; s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de anulare a deciziei nr. DRc 7449/23.06.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi a cererilor subsecvente acesteia formulate de reclamanta SC "A." S.R.L. în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi cu Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 937/ca/30.06.2015 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Prin decizia nr. 3278/22.10.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015 s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016 la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 53/2017 pronunţată în data de 13 martie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta SC "A." S.R.L., prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, ca nefondată.

Împotriva sentinţei nr. 53/2017 din data de 13 martie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C., încadrând în drept criticile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său recurenta a susţinut în esenţă că,

Împotriva recursului promovat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L., în faliment, prin administrator special C., au formulat întâmpinare intimatele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei recurate, ca fiind legală şi temeinică.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţie s-a fixat primul termen de judecată la data de 17 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În cadrul recursului recurenta-reclamantă după expunerea situaţiei de fapt, atât în ceea ce priveşte situaţia fiscală a recurentei şi situaţia în raport de dosarul penal soluţionat definitiv, invocă greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. 4 art. 117 alin. 1 lit. f) şi art. 124(11) Codul de procedură fiscală de către prima instanţă.

Se arată că în mod nelegal prima instanţă a refuzat dreptul recurentei la restituirea sumelor reţinute fără temei legal. Se arată că în raport de soluţia dispusă în dosarul penal în cauză a operat compensarea, recurenta-reclamantă au dreptul de a-i rambursată suma de 454.286 RON în cauză fiind incidente dispoziţiilor art. 116 alin. 4 C. proc. civ. în ceea ce priveşte compensarea pe care prima instanţă în mod nelegal nu a constatat-o.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi în rejudecare admiterea acţiunii astfel cum a fost formulat.

Recursul a fost declarat la data de 27.09.2017 de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administratorul special - C., având în vedere situaţia recurentei la data pronunţării sentinţei atacate - sentinţa civilă nr. 53 din 13.03.2017.

Faţă de întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă, recurenta-reclamantă la data de 15.12.2017 a depus răspuns la întâmpinare semnată tot de administratorul special în condiţiile art. 18 alin. 1 teza finală din Legea nr. 85/2006.

Pentru termenul de judecată din 17.03.2020, în raport de actele depuse la dosar privind dosarul de faliment nr. x/2014 al Tribunalului Iaşi, din care rezultă desemnarea în calitate de administrator judiciar B. a fost citat acest administrator cu menţiunea de a preciza dacă îşi însuşete recursul declarat de recurenta-reclamantă prin administrator special - dosar recurs.

La data de 28.01.2020 B. în calitate de lichidator judiciar al A. S.R.L. în faliment a depus la dosar poziţia sa în sensul că nu îşi însuşete recursul formulat de administratorul special - dos.recurs.

În şedinţa publică din 29.06.2020 Curtea în raport de poziţia administratorului judiciar desemnat să reprezinte pe reclamanta-recurentă - societate în faliment a arătat că nu îşi însuşeşte recursul a invocat excepţia lipsei dovezii de reprezentant şi a rămas în pronunţare pe acest aspect şi a consecinţelor juridice cu privire la această lipsă în raport de dispoziţiile art. 194 lit. a) şi b) coroborat cu art. 488 alin. 1 C. proc. civ. şi faţă de dispoziţiile normelor speciale incidente art. 56 alin. 1 şi art. 58 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 85/2006.

Curtea analizând excepţia invocată a lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special al recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. o apreciază ca întemeiată şi o va admite cu consecinţa anulării cererii de recurs pentru acest motiv.

În cauză recursul a fost declarat de către administratorul special -C. acesta având calitatea de administrator special la data pronunţării sentinţei 13.03.2017.

Ulterior pronunţării sentinţei conform actelor din dosar de faliment înregistrate pe rolul Tribunalului Iaşi - dosar recurs la data de 29.06.2017 a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului de către administratorul special acesta urmând a fi reprezentat de către administratorul judiciar desemnat respectiv B..

Conforma art. 56 (1) coroborat cu alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

"După ridicarea dreptului de administrator, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar (lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor".

În cauză recursul a fost declarat la data de 27.09.2017 fiind semnat de administratorul special C. care nu mai avea din 29.06.2017 dreptul de a reprezenta societatea recurentă - debitor în procedura insolvenţei în cauză operând dispoziţiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu dispoziţiile art. 58 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 85/2006 dreptul de respingere avându-l administratorul judiciar desemnat respectiv B..

Acest administrator judiciar a fost citat în cauză pentru a-şi preciza poziţia în raport de recursul declarat de administratorul special, respectiv de a preciza dacă îşi însuşeşte recursul.

Lichidatorul judiciar a comunicat la dosar că nu îşi însuşeşte recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. societate în faliment prin administratorul special C. - conform adresei aflate la dosar recurs.

În raport de această poziţie, Curtea constată că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a administratorului special al recurentei este întemeiată, recursul fiind declarat de o persoană care nu mai avea calitatea de reprezentant al reclamantei societate în faliment, iar recursul nu a fost însuşit ca demers legal ce către administratorul judiciar care reprezenta legal recurenta în faliment din 29.06.2017.

Curtea în baza art. 196 alin. 1 coroborat cu dispoziţiile art. 200 alin. 41 şi art. 496 C. proc. civ. va admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a administratorului special al recurentei şi va anula cererea de recurs formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a administratorului special al recurentei şi în consecinţă, anulează cererea de recurs împotriva sentinţei nr. 53/2017 din 13 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2020.