Rescission of public funding contract: culpable non-performance, proportionality of restitution, and contractual modification vs. statutory irregularities

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Prin cererea formulată la data de 04.06.2013 sub nr. x/2013 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" şi Centrul National de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, a solicitat instanţei de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună rezilierea Contractului de finanţare nr. x/23.12.2010 începând cu data de 15:05.2013 şi exonerarea de la îndeplinirea obligaţiilor angajate prin acest contract; obligarea in solidar a pârâţilor la plata daunelor materiale cauzate de neîndeplinirea/îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor contractuale constând in dobânzi/penalităţi de întârziere, evaluate provizoriu la 105.000 RON; obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinţa civilă nr. 2536/30.09.2014 instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. ce a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 10.12.2014.

Prin decizia nr. 2549/12.10.2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de recurenta-reclamanta A., a casat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând în esenţă că nu au fost analizate toate criticile formulate de reclamantă în ceea ce priveşte culpa în executarea necorespunzătoare a contractului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12.05.2017 sub nr. x/2013*

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 4435 din 20 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene prin reprezentant legal Ministerul Finanţelor Publice, Organismul Intermediar Centrul National de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la rezilierea contractului de finanţare nr. x/23.12.2010, începând cu data de 15.05.2013 şi exonerarea asociaţiei de la îndeplinirea obligaţiilor angajate prin contract.

Instanţa de fond a procedat la rejudecarea cauzei, fără a lua în considerare

- adresa de completare a cererii de chemare în judecată din data de 21.06.2013, aflată la dosar x/2013 prin care a făcut precizări cu privire prejudiciul adus de pârâţi cu încălcarea de către aceştia a obligaţiilor contractuale şi a cererii precizatoare;

- cererea precizatoare formulată la data de 26.05.2014, aflata la fila x din Vol. III dosar x/2013, prin care a solicitat sa se dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata daunelor materiale cauzate de neîndeplinirea/îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor contractuale în cuantum de 1.085.958,29 RON

- cererea precizatoare a cererii de chemare în judecata formulată la data de 30.06.2017 în dosarul constituit în vederea rejudecării x/2013* aflată la dosar x/2013

Nu a analizat susţinerile recurentei aşa cum au fost formulate în ceea ce priveşte toate capetele de cerere aşa cum au fost completate, modificate şi precizate, reţinând în capătul 1 al cererii iniţiale de chemare în judecată privind rezilierea doar că recurenta ar fi în culpă prin neinvocarea nulităţii Notificării nr. x/05.09.2011, nerespectarea clauzelor contractuale, acestea nefiind motive suficiente.

Motivaţie contradictorie, cum este cea de la pagina 17, aceea că:

"rezilierea este sancţiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor contractuale, iar cauzele de reziliere sunt posterioare încheierii contractului, constând în refuzul nejustificat de executare a obligaţiilor contractuale care s-au născut în mod valabil".

În speţă, asa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cauzele de reziliere sunt posterioare încheierii contractului, constând in refuzul nejustificat de executare a obligaţiilor contractuale care s-au născut in mod valabil şi au survenit la:

- data de 25 martie 2011 când parata CNDIPT- OTPODRU nu şi-a onorat obligaţia de plata a sumei reprezentând prefinanţarea de 30% din valoarea totală eligibilă a proiectului, respectiv a sumei de 2.391.472,54 RON în termen de 15 zile de la 09.03.2011, conform art. 9 B alin. (4) din contract)

- La data de 13 aprilie 2011 când au transmis prima notificare, când data scadentei plăţii finanţării expirase încă din 25 martie 2011, data la care au modificat unilateral contractul de finanţare, în sensul acordării prefinanţării în două tranşe de 10% şi 30%, încălcând art. 15 din contract;

- la data de 05.09.2011, când prin Notificarea nr. x/05.09.2011 a modificat şi completat a doua oara, unilateral contractul cu efect retroactiv, înlocuindu-şi din nou obligaţia de plata a prefinanţării în cuantum de 30% exigibilă la data de 25 martie, la 5 luni de la data scadenţei obligaţiei de plată, pe cea de 10% impusă de Notificarea din 13 aprilie. 2011 si modificând prefinanţarea de la 30% la 10% ce urma să fie acordată în trei tranşe, încălcând din nou art. 15 din contract;

- la data de 10 septembrie 2011 prin plata cu întârziere de 4 luni a primei cereri de rambursare depusă la data de 26 iulie 2011 în cuantum de 196.438,04, scadenta în 45 zile şi neplata la termen a cererii de rambursare a TVA-ului aferent acestor cheltuieli în cuantum de 11.611.78 RON, depusă tot în 26 iulie 2011, acestea fiind achitate la data de 23 decembrie 2011 şi respectiv iulie 2012 cu TVA aferent;

- la data de 09 august 2012 prin plata cu întârziere de 7 luni a cererii de rambursare nr. x depusă în data de 12 noiembrie 2012 împreună cu un memoriu justificativ, potrivit art. 7 alin. (6) din contract, in cuantum de 473.079.50 RON (adică aproximativ 6% din valoarea eligibilă a proiectului), respectiv la data de 24.05.2013 şi neplata cererii de rambursare a TVA aferentă acestor cheltuieli în cuantum de aproximativ 21.000 RON, depusă tot în 12 noiembrie 2012.

Se apreciază că este lipsit de relevanţă faptul că nu s-a luat decizia de a rezilia contractul de finanţare în 3 zile de la data primirii notificării nr. x/05.09.2011, data la care obligaţiile asumate de către pârâta CNDIPT - OIPODRU erau încălcate încă din 25 martie 2011, şi ulterior, ceea ce rezulta o culpă vădită a autorităţii contractante care a creat un prejudiciu cert şi demonstrat.

Este lipsită de sens şi logică interpretarea instanţei şi în neconcordanţă cu realitatea rezultată din înscrisuri, potrivit căreia prin nerespectarea termenului de 3 zile impus de modificările contractuale ca urmare a Notificării nr. x/05.09.2011 ar fi acceptat incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din contract;

Nu poate fi vorba de o imposibilitate a autorităţii contractate de a-şi executa obligaţiile contractuale nici după 5 luni de la data când suma reprezentând 30% a devenit exigibilă justificat de forţă majoră, în lipsa de a dovedi existenta situaţiei de forţă majoră.

Nu a analizat documentele aflate la dosarul cauzei, prevederile contractuale şi dispoziţiile legale când a apreciat culpa recurentei în faptul că nu a invocat nulitatea Notificării nr. x/05.09.2011 şi faptul că ar fi acceptat incidenţa art. 13 din contract.

În concluzie, cu privire la capătul de cerere privind rezilierea contractului de finanţare, instanţa de judecată în mod greşit şi în contradicţie cu dispoziţiile legale şi contractuale apreciază că recurenta a acceptat şi incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (1) în situaţia în care pârâta a procedat contrar dispoziţiilor art. 13 din contractul de finanţare, caz în care potrivit dispoziţiilor alin. (5) ale aceluiaşi articol 13, va suporta toate daunele provocate de lipsa notificării, în condiţiile şi la termenele prevăzute la alin. (3).

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de obligare în solidar a pârâţilor la plata daunelor materiale cauzate de neîndeplinirea/îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor contractuale constând în dobânzi/penalităţi de întârziere potrivit capătului 2 al cererii de chemare în judecată aşa cum a fost completat şi precizat.

Instanţa de fond a calificat greşit cererea recurentei, omiţând să cerceteze toate susţinerile şi dând o altă interpretare străină de solicitarea reclamantei, astfel:

- nu a analizat cererile reclamantei;

- motivarea este sumară, este contradictorie şi străină de solicitările reclamantei, care sunt în strânsă legătură cu nerespectarea clauzelor contractuale de către pârâţi şi acestea au fost cuantificate în raportul de expertiză financiar contabil aflat la dosarul de fond din primul ciclu procesual şi de care a înţeles să se folosească potrivit cererii precizatoare a cererii de chemare în judecată formulată la data de 30.06.2017 în dosarul x/2013, prin încheierea din 23.10.2017, instanţa respingând doar proba testimonială şi expertiza financiar contabilă, rămânând astfel dedusă judecăţii cauzei în acest ciclu procesual;

- nu a efectuat nicio analiză a desfăşurării contractului de finanţare.

În mod greşit şi străin de solicitarea reclamantei se menţionează că:

"ne-am asumat obligaţia implementării proiectului pe propria răspundere", în condiţiile în care sumele solicitate nu reprezintă contribuţia sa, ci aşa cum a arătat chiar instanţei de rejudecare prin cererea precizatoare din 30.06.2017:

- cheltuieli realizate şi nerambursate în cuantum de 480.170,76 RON;

- cheltuieli angajate şi nerecuperate în cuantum de 349.436,83 RON

- obligaţii datorate şi neachitate către organele fiscale în cuantum de 160.543 RON, plus dobânzile şi penalităţile acumulate până la data plăţii efective.

Motivarea instanţei potrivit căreia nu se poate solicita angajarea răspunderii autorităţii publice pentru neexecutare întrucât şi-a asumat prin semnarea contractului că aceasta nu îl va executa depăşeşte orice logică. Avantajul esenţial al persoanelor de drept privat obţinut în urma încheierii contractelor de drept administrativ este acela că îi sunt garantate creanţele asupra statului în conformitate cu articolul 44 alin. (1) din Constituţie.

În ceea ce priveşte solicitarea de a anula Decizia nr. 483/25.09.2013 emisă de Directorul CNDIPT - OIRPOSDRU, prin care s-a dispus rezilierea Contractului de finanţare identificat cu nr. x şi excluderea Asociaţiei "A." de la participarea la selecţia publică de proiecte şi neacordarea finanţării nerambursabile finanţate de la buget din cadrul POSDRU pe o perioada de 2 (doi) ani, aşa cum a fost formulată prin cererea modificatoare la data de 03.12.2013.

După cum rezultă din conţinutul sentinţei civile atacate, instanţa de fond face aprecieri eronate şi în neconcordanţă cu susţinerile sale şi documentele prezentate, preluând fără temei susţinerile pârâtelor.

S-a dat o interpretare eronată art. 14 alin. (3) din Contractul de finanţare nr. x/23.12.2010, eroare care a survenit din simplul fapt că:

- nu a analizat susţinerile din cererea de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Deciziei 483/25.09.2013 de reziliere a contractului de finanţare x, respectiv nu a analizat scopul adevărat al vizitei pârâtei menţionat chiar în preambulul raportului de vizita, în care autorităţile publice au susţinut, ca urmează sa stabilească stadiul, modul de implementare al activităţilor in raport cu contractul de finanţare. anexele acestuia, cererile de rambursare depuse si realitatea motivelor pentru, care s-a solicitat rezilierea contractului de finanţare de către recurentă.

Au fost reluate susţinerile din raportul de vizita, fără însă să fie observat faptul că perioada de implementare a proiectului, aşa cum a fost modificată prin Actul adiţional nr. x/08.08.2011, a fost de 30 luni, care expira la data de 31.05.2013, (data menţionată şi de pârâtă în raportul de vizită, dată la care contractul încetează. Concluzia prezentata în raportul de vizită este rezultatul unei analize superficiale şi pripite şi o dovada clară de rea credinţă, atitudine şi concluzie preluată şi de instanţa de judecată la pronunţarea soluţiei. Niciuna dintre concluziile raportului de vizita nu este de natura sa justifice vreo culpă în executarea clauzelor contractuale şi cu atât mai puţin rezilierea contractului.

Se reţine în mod greşit şi eronat în motivare, faptul că a fost reziliat contractul ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către recurentă, deşi în realitate motivele sunt legate de condiţiile cererii de finanţare şi din conţinutul raportului de vizită neîndeplinirea unui indicator din cererea de finanţare reprezintă în esenţă o neregulă, nu o clauză contractuală.

În mod greşit s-a apreciat ca fiind lipsit de relevanţă faptul că recurenta şi-a executat obligaţiile contractuale în proporţie de aproximativ 28%, cu o finanţare de aproximativ 6%, în condiţiile în care, obligaţia autorităţii publice este aceea de finanţare a activităţilor proiectului, iar obligaţia corelativa este aceea de a derula activităţile şi de a îndeplini indicatorii asumaţi, proporţional cu finanţarea primită, în speţă 6%, astfel că, sancţiunea aplicată de CNDIPT- OIPOSDRU pentru neexecutarea integrală nu poate fi restituirea sumelor avansate pentru implementarea proiectului.

În mod neîntemeiat şi străin de cauza, şi o analiza incorectă este susţinerea că recurenta şi-a încălcat flagrant obligaţiile asumate deoarece nu a solicitat prelungirea implementării proiectului, iar aceasta situaţie a dus la rezilierea contractului de finanţare din culpa sa pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pcgt. 8 C. proc. civ., sentinţa recurată este dată cu încălcarea normelor de drept material.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind rezilierea contractului de finanţare:

- Ordinul MFP 2359 publicat în MO în 28 iulie 2011 avea efecte numai pe viitor, iar potrivit acestuia se impunea modificarea contractelor de finanţare la care finanţarea nu era deja scadenta cum este situaţia recurentei;

- din Normele metodologice de aplicare O.U.G. nr. 64/2009 modificat prin Ordinul MFP nr. 2359/26 iulie 2011.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare O.U.G. nr. 64/2009, modificat prin Ordinul MFP nr. 2359 din 26 iulie 2011 prevede că: "prefinanţarea se acordă în cotă de maximum 10% din valoarea eligibilă a proiectului, în cel puţin două tranşe, cu excepţia proiectelor majore, pentru care cota de prefinanţare poate fi de maximum 20%";

Potrivit art. 14:

"prima tranşă de prefinanţare se acordă în cotă de maximum 5% din valoarea eligibilă a proiectului, iar următoarele tranşe pot fi acordate beneficiarului numai după autorizarea cheltuielilor efectuate, în valoare de minimum 60% din valoarea cumulată a tranşelor anterioare de prefinanţare".

Potrivit art. 15 alin. (1):

"Autorităţile de management au obligaţia stabilirii prin contractele/deciziile/ordinele de finanţare a termenilor şi condiţiilor privind derularea operaţiunilor financiare cu beneficiarii, inclusiv a procentului şi a condiţiilor de acordare a prefinanţării termenului maxim de efectuare a plăţilor aferente prefinanţării/rambursării cheltuielilor eligibile/restituirii contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite de beneficiari, documentelor justificative aferente prefinanţării/rambursării cheltuielilor eligibile/restituirii contravalorii taxei pe valoarea adăugată plătite de beneficiari, etc.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) cu cele ale art. 1 alin. (2) din Ordinul MMFPS nr. 1995/2011 rezultă că autorităţile de management au obligaţia să modifice contractele de finanţare, dar în funcţie de situaţia beneficiarilor, de cererile pe care le-au depus sau nu, de cererile care au fost aprobate sau nu până la momentul intrării în vigoare a acestor acte normative.

Această modificare legislativă a cuantumului şi condiţiilor de acordare a prefinanţării nu a impus autorităţilor de management nerespectarea obligaţiilor scadente la data efectuării acestor modificări şi nici nu a dispus aplicarea retroactivă a dispoziţiilor de modificare.

Prin urmare, niciunul dintre textele de lege invocate de pârâţi nu i-a exonerat de executarea obligaţiilor scadente înainte de momentul intrării lor în vigoare, astfel că instanţa de fond trebuia să analizeze în pronunţarea sentinţei şi aceste dispoziţii legale, ceea ce în realitate nu s-a întâmplat.

În ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei nr. 483/25.09.2013

Instanţa de fond a procedat la emiterea sentinţei cu încălcarea normelor de drept material invocate de recurentă şi aplicabile în cauza după cum urmează:

- O.U.G. nr. 66/2011, în cadrul cererii modificatoare prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 483/25.09.2013, instanţa de fond în rejudecare, apreciind ca şi prima instanţă că decizia de reziliere nu a fost emisă în baza acestui act normativ întrucât rezilierea a operat ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale, nicidecum ca urmare a stabilirii unor nereguli, situaţie în care rezultă simpla concluzie că nu exista nici un temei de drept legal care să justifice obligarea la rambursarea sumei de 733.270,86 RON. Imputarea unei nereguli şi restituirea sumei considerată neeligibilă în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 s-ar fi putut dispune doar în baza unui proces-verbal/nota de constatare nereguli care să cuprindă elemente prevăzute de acest act normativ.

- Art. 6 alin. (2) şi art. 7 C.E.D.O. - în cauză rezilierea de drept si obligarea la restituirea integrală a sumei primite ca finanţare, atât CNDIPT- OIPOSDRU cât şi instanţa de judecată nu înţeleg să ofere nicio motivare legală, fapt ce reprezintă o încălcare a art. 7 şi art. 6 alin. (2) din C.E.D.O. Principiul legalităţii prevăzut de art. 7 din CEDO, incident şi în dreptul administrativ, trebuie aplicat astfel încât să asigure o protecţie eficace contra sancţiunilor arbitrare şi se aplica incriminării (nullum crimen sine lege), sancţiunii (nulla poena sine lege) şi răspunderii (nullum judicium sine legi).

- O.G. nr. 79/2003 Codul de procedură fiscală - Decizia de reziliere nr. 483/25.09.2013 este supusa regulilor Codului de procedura fiscală, deoarece potrivit Contractului de finanţare şi art. 4 pct. 2 din O.G. nr. 79/2003:

"Creanţele Bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistentei financiare comunitare nerambursabile a debitorilor. Or, cum suma de 733.270,86 RON la care a fost obligată spre restituire reprezintă creanţa fiscală, astfel că pârâtul trebuia să se asigure, iar instanţa de judecată trebuia să verifice printre altele şi prevederile art. 9 din Codul de procedură fiscală:

"Dreptul de a fi ascultat" se menţionează că:

"înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei;

- prevederilor imperative ale Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006 si a principiului proporţionalităţii. Decizia nr. 483/25.09.2013 emisă de Directorul CNDIPT - OIRPOSDRU şi adresa înregistrata sub nr. x/01.10.2013, prin care s-a stabilit în recurentei obligaţia de a restitui un debit de 733.270,86 RON şi dobânzi acumulate, sunt emise cu încălcarea prevederilor imperative ale Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 şi a principiului proporţionalităţii, sancţiunea aplicată nu este una proporţională, sancţiunea aplicată pentru neexecutarea integrală nu poate fi restituirea integrala a sumelor avansate de CNDIPT-OIPOSDRU pentru implementarea proiectului. Aşa cum rezultă din înscrisurile anexate, recurenta şi-a executat obligaţiile contractuale în proporţie de aproximativ 28%, cu o finanţare de aproximativ 6%;

- Instrucţiunea 53 a fost ignorată, principiul proporţionalităţii, echilibrul financiar, legalitatea şi dreptul la apărare.

În cauza, instanţa de fond nu a ţinut cont de argumentele şi dovezile administrate în cauză, cu excepţia celor pro cauza întocmite de către pârâţi şi nu a analizat prevederile acestei instrucţiuni.

Aplicarea prevederilor ordinelor MFP, la contractul de finanţare încheiat anterior intrării în vigoare a acestor acte normative încalcă principiul predictibilităţii normei juridice, o garanţie a statului de drept.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii-pârâţi Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" şi Centrul National de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, au formulat întâmpinare la cererea de recurs şi au invocat excepţia tardivităţii recursului considerând că acesta a fost depus cu depăşirea termenului prevăzut de art. 485 C. proc. civ.. Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală.

La termenul de judecată din data de 23 iunie 2020, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii formulării recursului, constatând că au fost îndeplinite cerinţele art. 485 C. proc. civ.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 iunie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu este întemeiat acest motiv de recurs deoarece instanţa de fond a respectat exigenţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., a arătat obiectul cererii, a susţinerilor pe scurt ale paraţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute şi limitele rejudecării după pronunţarea deciziei Înaltei Curţi de casare nr. 2549/12.10.2016, a analizat motivele pentru care s-au admis cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.

În realitate, recurenta nu este de acord cu soluţia instanţei de fond, cu modul în care a interpretat dispoziţiile legale aplicabile speţei raportate la situaţia de fapt.

Instanţa de fond şi-a expus raţiunile şi demonstraţia juridică din hotărârea pronunţată, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor şi le-a grupat pentru a răspunde printr-un considerent comun.

Recurenta se contrazice astfel arătând că instanţa nu a motivat suficient, a motivat contradictoriu sau fără a îmbrăţişa poziţia reclamantei-recurente când a analizat motivele de nelegalitate invocate dar acest motiv se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - este neîntemeiat capătul de cerere privind rezilierea contractului de finanţare.

Recurenta arată că instanţa de fond nu a analizat motivele de nelegalitate invocate în ceea ce priveşte Ordinul MFP nr. 2359/28.07.2011 şi care, în opinia acesteia are efecte doar pentru viitor şi coroborat cu disp. art. 15 alin. (1) şi art. 1 alin. (2) din Ordinul MMFPS nr. 1995/2011, ar fi condus la concluzia că autorităţile de management aveau obligaţia de a respecta obligaţiile scadente la data efectuării acestor modificări.

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a analizat această chestiune prin prisma faptului că reclamanta a acceptat modificările aduse contractului de finanţare, că au fost respectate dispoziţiile art. 12 din contract, fiind vorba despre o modificare datorată unor schimbări legislative, iar de la acel moment această modificare a contractului, adusă la cunoştinţa reclamantei prin Notificarea nr. x/05.09.2011 şi-a produs efectele, nefiind atacată de reclamantă, raportat şi la motivele pentru care autoritatea a decis rezilierea contractului de finanţare datorită nerespectării de către reclamanta beneficiar a obligaţiilor asumate prin contract.

În ceea ce priveşte inexistenţa unei nereguli stabilite ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale printr-un proces-verbal de stabilire a neregulilor dispusă în baza O.U.G. nr. 66/2011

Instanţa de fond a constatat corect că reclamanta nu a contestat faptul că nu s-au îndeplinit obligaţiile contractuale ci doar a subliniat că a îndeplinit o proporţie de 28% dintre acestea până la expirarea perioadei de implementare, reţinând incidenţa prevederilor art. 14 alin. (3) din contractul de finanţare.

Invocarea de către recurenta-reclamantă a procedurii şi prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, deoarece nu este cea care a fost aplicată reclamantei şi nu era util a fi analizată doar ipotetic - având în vedere că Decizia nr. 483/25.09.2013 de reziliere a contractului de finanţare şi de obligaţia de restituire integrală a sumelor primite de la autoritatea contractantă a fost dată în baza art. 14 alin. (3) din contractul de finanţare, iar cererea dedusă judecăţii a fost analizarea culpei în neexecutarea corespunzătoare a contractului şi cererea adiacentă privind daunele.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 6 alin. (2) şi art. 7 din CEDO şi a prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003 privind codul de procedură fiscală

Înalta Curte constată că nu au fost încălcate aceste prevederi legale, decizia de reziliere a fost motivată, dovadă că reclamanta-recurentă a cunoscut şi nu a contestat neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, aceasta a nuanţat din punctul său de vedere ceea ce a considerat că este culpabil autorităţii de management.

Astfel, motivele privind modalitatea în care a fost acordată prefinanţarea nu mai pot fi analizate, câtă vreme nu s-a contestat Notificarea nr. x/2011, iar nerealizarea indicatorilor stabiliţi decât în proporţie de 28% datorată modului de soluţionare a cererilor de rambursare nu are relevanţă şi prioritate în analiză, câtă vreme recurenta-reclamantă ca beneficiar a finanţării nerambursabile nu a uzat de posibilitatea de a solicita prelungirea duratei de implementare (art. 12 alin. (3) din contract); de asemenea nu a prezentat documente privind realizarea indicatorilor referitoare la cursurile de formare profesională, nu a notificat schimbarea locaţiei proiectului (art. 9 lit. a), alin. (14) lit. b) din contract.

În aceste condiţii, nu se poate aprecia că decizia de reziliere a fost luată nelegal sau că recurenta-reclamantă nu s-a putut apăra, aceasta a participat la întâlnirile de conciliere din 21.05.2011; 04.06.2011 şi 10.06.2013; s-a purtat corespondenţă cu autoritatea.

- Cât priveşte respectarea principiului proporţionalităţii

Conform art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011:

"principiul proporţionalităţii - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Potrivit art. 17 din acelaşi act normativ: "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii."

Art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011 dispune:

"6(4) în aplicarea prevederilor alin. (1) şi având în vedere principiul proporţionalităţii, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene au obligaţia de a face reduceri procentuale din sumele solicitate la rambursarea/plata finală, reprezentând cheltuieli efectuate şi declarate de beneficiari, în situaţia în care constată neîndeplinirea sau îndeplinirea parţială a indicatorilor/obiectivelor proiectelor finanţate din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale aferente acestora, pentru care beneficiarii şi-au angajat răspunderea realizării, în perioada de implementare a contractelor/acordurilor/deciziilor/ordinelor de finanţare nerambursabilă ori a altor tipuri de contracte multianuale, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel;

6(5) Reducerile prevăzute la alin. (4) se efectuează în funcţie de gradul de realizare a indicatorilor/obiectivelor, în conformitate cu procedurile specifice stabilite de fiecare autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene".

În condiţiile în care obiectul contractului de finanţare îl reprezintă acordarea unei finanţări publice nerambursabile (parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene), acest fapt determină aplicarea unor reguli stricte în ceea ce priveşte achiziţiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanţare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuşi beneficiar.

"Neregula" constatată este definită de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind: "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general

În temeiul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95 "orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obţinut nejustificat, prin obligaţia de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat sau prin pierderea totală sau parţială a garanţiei constituite în sprijinul cererii de a beneficia de un avantaj acordat sau în momentul primirii unui avans".

Potrivit celui de al treilea şi celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, "[...] trebuie combătute în toate domeniile acţiunile de natură să afecteze interesele financiare ale Comunităţilor" şi, în această privinţă, "în conformitate cu prezentul regulament, normele sectoriale conţin dispoziţii cu privire la abateri, precum şi la măsurile şi sancţiunile administrative pentru sancţionarea acestora".

Având în vedere comportamentul reclamantei-recurente ca beneficiară a fondurilor nerambursabile, faptul că iniţial a solicitat amânarea începerii perioadei de implementare, a acceptat notificarea privind modalitatea şi cuantumul prefinanţării, nu a notificat autoritatea pentru schimbarea locaţiei proiectului, nu a solicitat prelungirea perioadei de implementare, nu a executat obligaţii contractuale asumate, rezultă analizând probele administrate, că principiul proporţionalităţii echilibrului financiar, legalităţii şi dreptului la apărare au fost respectate.

În ceea ce priveşte principiul predictibilităţii normei juridice

Recurenta invocă acelaşi Ordin MFP nr. 2359/2011 şi termenul scurt de 3 zile pentru a răspunde la Notificarea nr. x/2011, aspecte pentru care instanţa de fond a apreciat corect că nu mai pot fi analizate dacă nu s-a constatat anterior o nulitate a notificării.

Referitor la cererea de daune materiale solicitate, instanţa de fond a constatat legală şi temeinică decizia de reziliere şi, în consecinţă, cererea privind daunele este accesorie, nefiind pertinent a fi analizată. Sumele solicitate de recurenta-reclamantă conform contractului de finanţare nu pot fi prefigurate în cauză ca urmare a constatării de către autoritatea de management a legalităţii rezilierii datorită neexecutării culpabile din partea reclamantei a obligaţiilor contractuale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 4435 din 20 noiembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 iulie 2020.