Appeal dismissed upholding revocation of public enterprise board mandate based on contractual breach and ethical standards despite subsequent criminal acquittal

Şedinţa publică din data de 07 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.04.2016 sub nr. x/2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în principal, anularea Ordinului nr. 50/13.01.2016 al Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor prin care i-a fost revocată calitatea de membru al Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi repunerea părţilor în situaţia anterioară; în subsidiar acordarea daunelor-interese prevăzute la art. 11 punct. 11.1. lit. b) ultima teză din Contractul de mandat nr. x/19.12.2013; obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2766 din 27 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2. a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Se arată că prima instanţă a constatat în mod greşit că recurentul a încălcat atribuţiile ce îi reveneau conform contractului de mandat, deoarece nu s-a constatat încălcarea dispoziţiilor contractuale mai sus enunţate şi nici a atribuţiilor ce îi reveneau conform contractului de mandat, în calitate de membru al consiliului de administraţie al RNP Romsilva.

În acest sens, recurentul a depus Hotărârea nr. 12 din 26.04.2016 a Consiliului de Administraţie al Regiei prin care la art. 1 se aprobă Raportul nr. x/25.04.2016 privind modul de îndeplinire a mandatului de Director General al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva 2012-2016, prezentat de A., fără să se constate vreo încălcare a atribuţiilor ce i-au revenit în calitate de director general sau de membru al consiliului de administraţie al RNP Romsilva.

Precizează recurentul că trimiterea sa în judecată nu este suficientă pentru a se constata încălcarea atribuţiilor asumate conform contractului de mandat, în lipsa unei soluţii de condamnare.

Prin întâmpinarea depusă în prima instanţa pârâta a invocat dispoziţiile art. 12 din O.U.G. nr. 109 din 30 noiembrie 2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice, potrivit cărora revocarea mandatului membrilor consiliului de administraţie poate surveni oricând.

Textul art. 12 alin. (3) a fost modificat de pct. 13 al art. I din Legea nr. 111 din 27 mai 2016, astfel că "membrii consiliului de administraţie pot fi revocaţi conform legii, în condiţiile stabilite în contractul de mandat. In cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese, potrivit prevederilor din contractul de mandat".

Articolul 12 face însă referire de fiecare dată Ia justa cauză a revocării. Acesta se coroborează cu restul dispoziţiilor din O.U.G. nr. 109 din 30 noiembrie 2011 aplicabilă în speţă, care în Capitolul II reglementează "Administrarea şi conducerea regiilor autonome", iar în secţiunea 1 "Consiliul de administraţie".

În art. 6, modificat de pct. 8 al art. I din Legea nr. 111 din 27 mai 2016,2 se prevede că: "nu pot fi administratori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru. instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare".

Curtea a constatat ca actul administrativ atacat în cauză prezintă o motivaţie suficienta care exclude arbitrariul autorităţii emitente. Apreciem ca, dimpotrivă, atât timp cat acesta se întemeiază pe simple prezumţii, cum este prezumţia rezonabila ca ar fi săvârşit cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, este supus arbitrajului organelor de urmărire penală, care se răsfrâng asupra autorităţii administrative.

De asemenea, arată că în procesul penal aflat pe rol a formulat numeroase apărări susţinute de probe din care reiese fara niciun dubiu contrariul celor susţinute de procurori in rechizitoriu si faptul ca, dimpotrivă, in toata activitatea a urmărit doar interesul RNP Romsilva, apărând integralitatea fondului forestier, obligaţia sa de loialitate fiind întrutotul respectată.

Hotărârea primei instanţe încălcă prezumţia de nevinovăţie care este un principiu cu valoare constituţională consacrat în art. 23 alin. (11) din Constituţie care prevede că "până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată", reluat şi în C. proc. pen. în art. 4 alin. (1) "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă".

De asemenea jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor omului care a constatat încălcarea acestei prezumţii este bogată. Curtea admite, fără rezerve, faptul că prezumţia de nevinovăţia incumbă şi altor persoane sau organe decât cele judecătoreşti (CEDO, Pavalache c. România, 18 octombrie 2011, §116; Artico din 13 mai 1980, §64; Cruz Varas şi alţii din 20 martie 1991, §79; Soering din 7 iulie 1989, § 92; Comisia, dec. Austria c. Italia din 20 martie 1963, Ann. Conv. VI, p. 783, www.x.coe.int). Obligaţia respectării prezumţiei de nevinovăţie revine nu doar judecătorului, ci tuturor autorităţilor statului (CEDO, Allenet de Ribemont, hotărâre din 10 februarie 1995, Daktaras c. Lituaniei, hotărâre din 10 octombrie 2000).

Referitor la capătul subsidiar de cerere privitor la plata daunelor interese, în cazul în care, revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptăţit la plata unor daune-interese, potrivit contractului de mandat.

La art. 11 din contractul de mandat sunt prevăzute condiţiile în care acesta încetează, precum şi cele în care se poate dispune revocarea din funcţie.

Art. 11.1. din Contractul de mandat prevede că acesta încetează prin revocarea mandatarului de către mandant în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare culpabile a obligaţiilor contractuale, conform punct 1.6 din prezentul contract, caz în care mandatarul nu are dreptul la daune interese.

Conform datelor preliminare, însă, în anul 2015 (ultimele două semestre din mandatul de membru al Consiliului de administraţie) a îndeplinit obiectivele şi criteriile de performanţă stabilite de către ministerul de resort şi care se constituie în anexe la contractul de mandat.

În Nota de fundamentare nr. x/12.01.2016 s-a reţinut că "mandatarul A. - parte semnatară a contractului, a încălcat obligaţia contractuală prevăzută de art. 4.2. lit. c) pct. XXV, context în care a fost emis Ordinului nr. 50/13.01.2016".

Art. 4.2. lit. c) pct. XXV invocat priveşte situaţia în care mandatarul nu respectă orice cerinţe referitoare la etică, conflict de interese şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia aplicabilă în legătură cu funcţia sa. Or, nerespectarea acestor obligaţii nu este prevăzută sub sancţiunea revocării din funcţie în contractul de mandat.

Prin urmare, consideră recurentul că prevederile legale invocate nu pot constitui temei de drept pentru revocarea calităţii sale de membru al Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă pârâtul-intimat Ministerul Apelor şi Pădurilor a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 488 C. proc. civ., iar pe fondul recursului a solicitat în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat, menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 21 ianuarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, la data de 19.12.2013 între reclamant şi Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice-în prezent Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor - a fost încheiat contractul de mandat nr. x, având drept obiect obligaţia asumată de reclamant, în calitate de membru al Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva - de a participa la administrarea regiei în conformitate cu prevederile legale în vigoare, hotărârea de guvern privind organizarea şi funcţionarea Regiei şi prevederile contractuale.

La data de 22 ianuarie 2015 Direcţia Naţională Anticorupţie a emis comunicatul nr. 120/VIII/3 potrivit căruia Serviciul Teritorial Braşov a dispus trimiterea în judecată a unui număr de 17 inculpaţi, în legătură cu fapte de corupţie legate de atribuirea unor mari suprafeţe de teren forestier în judeţul Braşov, printre aceştia numărându-se şi reclamantul, în sarcina căruia procurorii au reţinut săvârşirea infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat şi abuz în serviciu, constând în aceea că, în calitate de director general al R.N.P. Romsilva, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, începând cu anul 2013, a răspuns solicitărilor nelegale formulate de către inculpatul B., referitoare la modul în care R.N.P. Romsilva trebuie să se comporte în legătură cu punerea în posesie, eliberarea titlului de proprietate şi litigiile juridice aferente reconstituirii dreptului de proprietate aspra suprafeţei de 40.000 de hectare. în consecinţă - se precizează în continuare în comunicat - inculpatul A. a luat măsuri împotriva intereselor R.N.P. Romsilva, în sensul că a şicanat efectuarea de acţiuni în justiţie împotriva intereselor avute de grupul infracţional organizat interesat în obţinerea terenurilor menţionate. Cu titlu de exemplu, se aminteşte situaţia în care, după ce jurista din cadrul Romsilva a semnat o acţiune civilă în favoarea intereselor Romsilva, de suspendare a judecăţii până la soluţionarea dosarului având ca obiect revizuirea deciziei luate într-o cauză civilă, inculpatul A. a dispus în mod abuziv ca acestei juriste sa-i fie preluată cauza respectivă şi i-a interzis să mai reprezinte R.N.P. Romsilva în proces. Dosarul se află pe rolul Înaltei Curţi Casaţie şi Justiţie cu reclamantul în poziţia procesuală de inculpat.

Datorită împrejurării că faptele incriminate intrau în contradicţie cu prevederile art. 4.2. lit. c) din Contractul de mandat potrivit cărora reclamantul ar fi trebuit sa-şi exercite mandatul cu" prudenţa şi diligenţa unui bun administrator, cu loialitate, în interesul Regiei şi a salariaţilor acesteia" (pct. XI) precum şi cele ale pct. (XXV) care stipulau că mandatarul ar fi trebuit să respecte "orice cerinţe referitoare la etică, conflict de interese şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia aplicabilă în legătură cu funcţia sa" la data de 12.01.2016 a fost întocmită Nota de fundamentare privind revocarea mandatului domnului A. ca membru în Consiliul de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva nr. 27080 iar la data de 13.01.2016 a fost emis Ordinul nr. 50 prin care s-a dispus încetarea Contractului de mandat nr. x/19.12.2013 şi revocarea reclamantului din calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor -Romsilva.

Nu poate fi primită apărarea recurentului în sensul că prin Hotărârea nr. 12 din 26.04.2016 a Consiliului de Administraţie al Regiei s-a aprobat Raportul nr. x/25.04.2016 privind modul de îndeplinire a mandatului de director general al Regiei Naţionale ROMSILVA 2012-2016, prezentat de A., fără să se constate vreo încălcare a atribuţiilor ce îi reveneau ca director general sau ca membru al Consiliului de Administraţie al RNP Romsilva.

Acest raport şi această hotărâre sunt ulterioare emiterii actului contestat în cauză, respectiv Ordinul nr. 50/13.01.2016 al MMAP, poate fi prezentat pro causa, nu se coroborează cu acte sau fapte anterioare sau concomitente emiterii acestuia şi nu se referă la cele imputate prin ordinul de revocare.

În ceea ce priveşte prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 109/30.11.2011 invocat de pârâtul-intimat, potrivit cărora revocarea mandatului membrilor consiliului de administraţie poate surveni oricând.

În mod eronat recurentul invocă textul art. 12 modificat prin pct. 13 al art. 1 din Legea nr. 111/27 mai 2016, deoarece acesta este în vigoare ulterior momentului adoptării Ordinului nr. 50/13.01.2016 - atacat în prezenta cauză.

De asemenea, art. 6 modificat prin pct. 8 al art. 1 din Legea nr. 111/27.05.2016 nu poate fi analizat din aceleaşi raţiuni că nu era în vigoare.

Referitor la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie Aşa cum a reţinut instanţa de fond, în ordinul contestat nu se face referire la vreo condamnare, ci aşa cum rezultă din nota de fundamentare datorită suspiciunii rezonabile de săvârşire a unei infracţiuni în exercitarea atribuţiilor de serviciu s-a încălcat obligaţia prevăzută de art. 4.2. lit. c) pct. XXV - "respectarea cerinţelor referitoare la etică, conflict de interes şi alte obligaţii prevăzute în contract şi legislaţie şi potrivit art. 4.2. lit. c) pct. XI - "exercitarea mandatului cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator, cu loialitate în interesul Regiei şi a salariaţilor acesteia".

De altfel, recurentul-reclamant a renunţat la mandatul acordat prin Notificarea nr. x/14.01.2016.

Prin urmare, dreptul de apreciere al autorităţii pârâte în ceea ce priveşte respectarea obligaţiei de loialitate în exercitarea mandatului de director cu diligenţa unui bun administrator, nu indică elemente de abuz sau nelegalitate.

În privinţa deciziei penale din 9 mai 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a dispus achitarea inculpatului A.

Recurentul consideră că date fiind motivarea prezentată în decizia penală şi temeiul de drept în baza căruia s-a dispus achitarea (art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.) - fapta nu există, ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra Ordinului nr. 50/2016 al Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Înalta Curte constată că aceste elemente ulterioare emiterii Ordinului nr. 50/2016 de revocare a contractului de mandat nr. x/19.12.2013 nu sunt în măsură să răstoarne legalitatea şi oportunitatea acestuia, fiind încălcate dispoziţiile din contractul de mandat - art. 4.2. lit. c) pct. XI şi pct. XXV. Aceste obligaţii nu sunt fapte similare, identice care să fi fost analizate de instanţa penală care a pronunţat achitarea recurentului, fiind vorba de proceduri de calificare şi respectiv sancţiuni diferite, finalitate preventivă sau represivă, cu grad de severitate diferit.

Nu se poate aprecia că s-a încălcat prezumţia de nevinovăţie a recurentului, până la data pronunţării deciziei penale de achitare, moment ulterior emiterii actului atacat, recurentul nu a reuşit să dovedească îndeplinirea obligaţiei contractului de mandat - imputate de autoritate.

Motivul de recurs privind capătul subsidiar de plată a daunelor - nu îşi găseşte justificarea a fi analizat în contextul în care nici instanţa de fond nici instanţa de recurs nu au găsit fondată cererea principală de anulare a Ordinului nr. 250/2016.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., faţă de cele arătate mai sus, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2766 din 27 septembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iulie 2020.