Material liability of administrative investigation committee members for failing to recover state losses within statutory deadline

Şedinţa publică din data de 07 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei de imputare nr. 406837 din 16.11.2015; anularea Hotărârii Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţilor nr. 7 din 15.03.2016; anularea Hotărârii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Corpului de Control al M.A.I. nr. 436104 din 08.01.2016; anularea Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 26.10.2015, ca nefiind netemeinice şi nelegale şi, pe cale de consecinţă şi exonerarea reclamantului de la plata sumei de 4.697,20 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3785 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

S-a dispus anularea Deciziei de imputare nr. 406837/16.11.2015 si procesului-verbal de cercetare administrativa nr. x/26.10.2015, Hotărârii nr. 436104/08.01.2016 emisa de comisia de soluţionare a contestaţiilor şi a Hotărârii nr. 7/15.03.2016 emisa de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, in ceea ce îl priveşte pe reclamant.

A fost exonerat reclamantul de obligaţia de plata a sumei de 4.697,20 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-au arătat următoarele:

Privitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru următoarele considerente:

- susţinerile instanţei de judecată precum că reclamantul A. nu a cunoscut data la care a fost constatată paguba de către comandantul competent, respectiv faptul că nu a avut acces fizic la Ordinul MAI nr. 11/4898 din 29.09.2014;

- în OZU nr. S/191 din 03.10.2014, în care este consemnat faptul că numita B., este trecută în rezervă în baza Ordinului MAI nr. II/4898 din 29.09.2014, există semnătura de luare la cunoştinţă a col. A., în calitate de adjunct al inspectorului şef, ulterior desemnat preşedinte al comisiei de cercetare administrativă;

- în explicaţiile scrise prezentate de către C., membru în comisia de cercetare administrativă din cadrul I.J.J. Giurgiu se precizează că "ordinul de trecere în rezervă a numitei B. a fost la dispoziţia sa, întrucât întocmeşte statele de salarii";

- la dosarul cercetării s-a identificat înscrisul "Bază de calcul indemnizaţie instalare, de recuperat" nr. x/14.10.2014, întocmit de acelaşi ofiţer (mr. C.), pe care este menţionat olograf. Prezentul document a fost emis pentru B.". Mai mult decât atât, în cuprinsul acestui document este menţionat. Trecută în rezervă cu data de 29.09.2014".

- din conţinutul Procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 12.12.2014, întocmit de comisia de cercetare administrativă de la nivelul I.J.J, Giurgiu, rezultă clar faptul că, la capitolul "Valoarea totala a pagubei constatate", comisia a ţinut seama de data de 28.09.2014, dată la care a trecut în rezervă slt. B..

Astfel, se constată că membrii comisiei de cercetare administrativă din cadrul I.J.J. Giurgiu au avut cunoştinţa de data încetării activităţii slt. B., implicit de dispoziţiile OMAI nr. 11/4898 din 29.09.2014, ceea ce contrazice afirmaţia că documentul prin care au luat la cunoştinţă de data producerii pagubei este Procesul-verbal nr. x/15.10.2014 (de înştiinţare a comisiei de cercetare) si proiectul O.Z.J. nr. 199 din 15.10.2014 (prin care a fost dispusă efectuarea cercetării administrative), documente în care nu se face nicio menţiune privitor în această dată.

Referitor la susţinerile instanţei că, prin Hotărârea CJ.I. nr. 82/23.06.2015, se stabileşte o exonerare de răspundere a reclamantului, indicând indirect vinovăţia exclusivă a şefului I.J.J. Giurgiu, se arată că motivul pentru care au fost admise plângerile formulate de membrii comisiei de cercetare din cadrul I.J.J. Giurgiu, 1-a reprezentat faptul că, în cauză, nu au fost stabilite cu certitudine cauzele şi împrejurările producerii pagubei, întinderea răspunderii materiale şi nu în ultimul rând a persoanelor care trebuie să repare paguba, ceea ce nu înseamnă că persoanele în cauză nu ar fi vinovate, ci aşa cum se arată în cuprinsul hotărârii, faptul că cercetarea efectuată la I.G.J.R. a fost incompletă.

Referitor la susţinerea instanţei că nu există obligaţie legala pentru, comisia de cercetare administrativă de a stabili data producerii pagubei, sens în care nu se poate reţine în sarcina acestora vreo vinovăţie şi nici aplica vreo sancţiune:

Conform prevederilor art. 59 lit. a) şi b) din OMAI nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, comisia de cercetare administrativă trebuie să stabilească valoarea pagubei, determinată cu certitudine, respectiv cauzele şi împrejurările producerii pagubei.

Potrivit prevederilor art. 72 alin. (1) şi (2) din OMAI nr. 114/2013, data producerii pagubei trebuie stabilită pe bază de dovezi certe, rezultate din documente, expertize, declaraţii ale martorilor, etc., iar sarcina probei datei producerii pagubei şi a constatării acesteia revine unităţii al cărei personal efectuează cercetarea administrativă.

Având în vedere prevederile legale menţionate mai sus, se constată că, în mod eronat, instanţa de judecata a reţinut faptul că membrii comisiei de cercetare, din cadrul I.J.J. Giurgiu, nu aveau obligaţia legala de a stabili data producerii pagubei, întrucât fără a cunoaşte situaţia de fapt, aceştia nu îşi puteau îndeplini cu diligentă obligaţiile prevăzute de art. 59 din IMAI nr. 114/2013.

Referitor la susţinerea instanţei, potrivit căreia obligaţia de a indica termenul în cave trebuie efectuată cercetarea administrativă revine comandantului/şefului care a constatat existenţa pagubei.

Prin OMAI nr. 11/4898 din 29.09.2014, numita B. trece în rezervă, prin demisie, cu obligativitatea restituirii cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, în condiţiile stabilite prin lege.

Comisia de cercetare administrativă din cadrul Corpului de Control al Ministrului a constatat că inspectorul şef al I.J.J. Giurgiu, D., a luat la cunoştinţa de prevederile OMAI nr. II/4898/29.09.2014, referitor la trecerea în rezervă a numitei B., în data de 02.10.2014, aşa cum rezultă, şi din rezoluţia aplicată "02.10.2014 S.R. Umane, rog măsuri legale", aspect recunoscut şi în raportul personal din 02.09.2015, prezentat comisiei de cercetare administrativă din cadrul C. civ..M.

Totodată, în acelaşi raport, acesta a precizat că la data de 15.10.2014, a ordonat E. - şeful Serviciului de Resurse Umane, întocmirea proiectului de ordin de zi prin care a fost desemnată comisia de cercetare administrativă, specificând acestuia că "termenul de finalizare să fie stabilit la maxim, adică la cel mult 60 zile de la luarea la cunoştinţă a comandantului, tocmai în ideea să existe timp suficient", în acest sens, la nivelul I.J.J. Giurgiu a fost desemnată o comisie de cercetare administrativă în baza OZU nr. S/199 din 15.10.2014, alcătuită din col, A., F. şi C..

Prin procesul-verbal nr. x din 15.10.2014, întocmit de E., şeful Serviciului Resurse Umane şi aprobat de D., inspector şef al I.J.J. Giurgiu, comisia de cercetare administrativa a luat la cunoştinţa de faptul că "termenul de efectuare a cercetării administrative şi înregistrarea actului, de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când inspectorul şef a luat cunoştinţa de producerea pagubei".

Chestiunea termenului a fost lămurită chiar de şeful I.J.J. Giurgiu, acesta indicând în mod expres în trei rânduri că termenul de efectuare a cercetării administrative este 13.12.2014", (aşa cum este trecută în cuprinsul adreselor nr. x/23.10.2014 şi nr. x/27.11.2014, precum şi în cuprinsul Raportului nr. x/08.12.2014 de prelungire a termenului de efectuare a cercetării administrative), a precizat în raportul personal - D. a menţionat că indicarea datei de finalizare a cercetării administrative, respectiv 13.12.2014 nu-i aparţine documentele fiind întocmite de membrii comisiei, care erau responsabili în totalitate de corectitudinea datelor prezentate.

Pentru a scoate în evidenţă faptul că eroarea aparţine membrilor comisiei de cercetare administrativă din cadrul I.J.J. Giurgiu, se arată următoarele aspecte identificate de comisia de cercetare administrativă din cadrul Corpului de Control al Ministrului:

- din elementele înscrise în subsolul adresei nr. x din 27.11.2014, a rezultat faptul că C., membru în comisia I.J.J. Giurgiu, a întocmit acest document transmis către Academia de Poliţie "Al. I.Cuza", în vederea comunicării cheltuielilor de şcolarizare pentru numita B., în care era precizai termenul de finalizare a activităţii de cercetare ca fiind 13.12.2014;

- acelaşi ofiţer a întocmit şi adresa nr. x din OS. 12.2014, prin care B. a fost citată "în data de 22.12.2014, orele 10:00", pentru a se prezenta la sediul I.J.J. Giurgiu, în vederea clarificării situaţiei cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, dată ulterioară termenului legal de finalizare a activităţii de cercetare administrativă, deşi la acea dată nu exista un document aprobat pentru prelungirea termenului cercetării administrative.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare şi a cerut respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 5 noiembrie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aspecte de fapt şi de drept relevante în cauză

Prin Ordinul MAI nr. II/4898/29.09.2014, s-a dispus trecerea în rezervă a B., fost angajat al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Giurgiu, ca urmare a demisiei acesteia.

Pentru restituirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, în condiţiile stabilite prin lege, pentru nerespectarea perioadei minime de 10 ani de activitate în cadrul structurilor M.A.I. precum şi a indemnizaţiei de instalare proporţional cu perioada până la expirarea termenului de 3 ani, prevăzut de lege, a fost numita o comisie de cercetare administrativă din care făcea parte şi reclamanta.

Considerându-se ca aceasta comisie nu ar fi efectuat cercetarea adminstrativa in termen, ceea ce a dus la nerecuperarea de la B. a cheltuielilor de mai sus, s-a dispus efectuarea unei alte cercetări administrative care să stabilească persoanele vinovate de nerecuperarea prejudiciului.

Prin Deciziile de imputare nr. 33365, nr. 33366 şi nr. 33367 din data de 06.03.2015, membrii comisiei de cercetare iniţială, printre care si reclamanta, au fost consideraţi vinovaţi şi s-a dispus recuperarea prejudiciului de la aceştia.

Aceste decizii au fost contestate, fiind emise Hotărârile nr. 34838, 34839 şi nr. 34840 din data de 04.05.2015 ale Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Aceste hotărârii au fost la rândul lor contestate, fiind emisa Hotărârea nr. 82/23.06.2015 de către Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor (C.J.I.), prin care s-au admis plângerile formulate de către C. ş.a. şi s-a dispus anularea atât a Hotărârilor nr. 34838, 34839 şi nr. 34840 din data de 04.05.2015 ale Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, cat si a Deciziilor de imputare nr. 33365, nr. 33366 şi nr. 33367 din data de 06.03.2015.

Totodată, s-a dispus, prin aceeaşi hotărâre, ca la nivelul Corpului de Control Ministrului să se efectueze o cercetare administrativă pentru stabilirea cu exactitate a cauzelor şi împrejurărilor producerii pagubei, conform dispoziţiilor art. 59 lit. b), a) întinderi răspunderii materiale, potrivit lit. e), respectiv a persoanelor care trebuie să repare paguba, potrivit lit. c) din Instrucţiunile MAI nr. 114/2013 privind răspunderea materială personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne.

În urma refacerii cercetării, comisia de cercetare administrativă a stabilit, prin Procesul-verbal nr. x/26.10.2015, faptul că vinovaţi de neefectuarea în termen a cercetării administrative sunt, printre alţii, şi A., C. şi F. - membrii comisiei iniţiale de cercetare administrativă, care nu s-au încadrat în termenul legal stabilit de legislaţia în vigoare pentru finalizarea activităţii de cercetare administrativă, ce avea ca obiect recuperarea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării ale numitei B., fost angajat al I.J.J. Giurgiu.

Pe acest temei, a fost emisă Decizia de imputare nr. 406837/16.11.2015, prin care s-a stabilit răspunderea materială a reclamantului pentru suma de 4.697,20 RON.

Faţă de aceasta, reclamantul a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 436104/08.01.2016 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor constituită la nivelul Corpului de Control al Ministrului.

Nemulţumit şi de această soluţie, reclamantul a formulat plângere la Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, plângere care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 7/15.03.2016.

Va fi reţinută incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea greşită a legii.

Esenţială în soluţionarea cauzei este Hotărârea nr. 82/23.06.2015 emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor prin care s-a dispus desfiinţarea actelor administrative întocmite în cadrul primei cercetări disciplinare (deciziile de imputare nr. 33365-33367/06.03.2015 şi hotărârile nr. 34838-34849/04.05.2015 emise de Comisia de soluţionare a contestaţiilor, ce îi vizau pe toţi membrii comisiei de cercetare administrativă) şi efectuarea unei noi cercetări administrative, analiza legalităţii actelor administrative contestate în speţă de faţă implicând, în principal, verificarea măsurii în care acestea respectă cele dispuse prin hotărârea menţionată cu privire la:

- data la care comandantul unităţii (şeful Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Giurgiu) a luat cunoştinţă de producerea pagubei este data de 02.10.2014;

- prima cercetare administrativa la care a fost supusă reclamanta nu este tardivă si poate fi efectuata o noua cercetare administrativă;

- reclamantei şi celorlalţi membri ai comisiei de cercetare nu le-a fost adus la cunoştinţa Ordinul MAI nr. II/4898/29.09.2014 de trecere în rezervă a doamnei B., la dosarul cauzei neexistând vreun document sau înscris contrar situaţiei de fapt de mai sus;

- obligaţiile comisiei de cercetare administrative din care făcea parte reclamanta nu au fost îndeplinite "ca urmare a alterării adevărului prin omisiunea analizării atribuţiilor comandantului unităţii".

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului în sensul că "prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind răspunderea materială a militarilor, comisia de cercetare administrativă din care a făcut parte şi recurenta reclamantă a omis să finalizeze cercetările în termenul prevăzut de lege, fapt care a atras răspunderea materială a membrilor acesteia".

Nu există însă un temei legal pentru invocarea răspunderii membrilor comisiei de cercetare administrativă în stabilirea datei la care comandantul a luat la cunoştinţă de producerea unei pagube.

Acest atribut revine exclusiv comandantului unităţii, conform art. art. 49 din Instrucţiunile MAI nr. 114/2013 care a stabilit:, (1) Comandantul/Şeful care a constatat existenţa pagubei dispune, de îndată, prin dispoziţie/ordin de zi pe unitate sau prin rezoluţie scrisă pe actele prin care se sesizează existenţa pagubei, executarea cercetării administrative şi stabileşte, în conformitate cu prevederile actelor normative interne, comisia competentă să efectueze cercetarea administrativă, precum şi termenul până la care trebuie executată.,,

Este reală astfel susţinerea recurentei, potrivit căreia sarcina stabilirii termenului limită de efectuare a cercetării administrative a fost lăsată de legiuitor în sarcina exclusivă a comandantului unităţii, comisia de cercetare neavând decât obligaţia de a respecta termenul ce i se indică.

Nu poate fi reţinută nici motivarea instanţei de fond referitoare la situaţia neindicării acestui termen de către comandantul unităţii şi posibilitatea comisiei de a cere acestuia să indice acest termen, deoarece, în speţa de faţă, o asemenea solicitare a fost lămurită chiar de Şeful I.J.J. Giurgiu, acesta indicând în mod expres, în mai multe rânduri, că termenul de finalizare este 13.12.2014 (adresele nr. x/27.11.2014, dar şi Raportul nr. x/08.12.2014, adresa nr. x/23.10.2014 .

În prezenţa acestor referinţe exprese, comisia din care reclamanta a făcut parte nu avea niciun motiv pentru care să mai solicite Şefului I.J.J. Giurgiu stabilirea termenului limită pentru efectuarea cercetărilor administrative, procesul-verbal fiind întocmit la 11.12.2014, înregistrat în data de 12.12.2014, în interiorul termenului limită - 13.12.2014 - comunicat de către şeful I.J.J. Giurgiu, astfel încât reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiile legale şi de serviciu.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. 3785 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iulie 2020.