Eligibility of dismantling costs for old equipment under EU-funded health infrastructure projects and interpretation of eligible expenditure categories in Joint Orders

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei - Organismul Intermediar pentru Energie:

- anularea Deciziei nr. 232127/20.05.2016 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.04.2016, emisă de pârât;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.04.2016 privind obligaţiile fiscale de plata stabilite de Organismul Intermediar pentru Energie (OIE) pentru suma totală de 137.280,21 RON, precum şi a tuturor actelor emise anterior de pârât, în legătură cu cererile de rambursare depuse de reclamantă în legătură cu contractul de finanţare din fonduri europene pentru proiectul "Retehnologizarea staţiei 400/110/20 kV Tulcea Vest", Număr de înregistrare OIE - 630589/15.07.2011, Codul SMIS - 37761;

- obligarea pârâtului la restituirea sumei de 137.280,21 RON (conform documentelor justificative, suma fiind achitată de reclamanta prin ordinul de plata nr. x din data de 27.04.2016);

- obligarea pârâtului să aprobe la decontare şi suma totală de 1.432.202,66 RON, compusă astfel: 620.493,11 RON, respinsă prin Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/19.11.2014, 399.780,42 RON, respinsă prin Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/25.03.2015, şi 411.929,13 RON, respinsă prin Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/18.12.2015;

- obligarea pârâtului la plata către reclamantă a dobânzilor prevăzute de Codul fiscal şi de codul de procedură fiscală, calculate de la data achitării sumei menţionate la punctul 3 şi până la data restituirii acestei sume.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1359 din 12 aprilie 2017, a respins excepţia inadmisibilităţii capetelor 3 şi 5 de acţiune, ca neîntemeiată.

Prin aceeaşi sentinţă, a admis excepţia inadmisibilităţii capătului 4 din acţiune (având ca obiect obligarea pârâtului la aprobarea decontării sumelor respinse la rambursare prin notificările aferente cererilor de rambursare nr. 1-3) şi a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Totodată, a respins în rest acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. Referitor la soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii capătului 4 de acţiune, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, a apreciat că, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 66/2001 - art. 2 alin. (1) şi (7), art. 6 alin. (1) şi (3), art. 9, art. 21 alin. (1), (14), (19), (20) şi (21), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1)-(3), art. 46 alin. (1)-(3), art. 47 alin. (1)-(5) şi art. 51 alin. (1) şi (2), precum şi ale H.G. nr. 875/2011 - art. 17 alin. (1) - (2) şi art. 27 alin. (1), autoritatea intimată poate emite Nota de constatare a neregulilor şi de aplicare a corecţiilor financiare şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Aşadar, din punct de vedere administrativ-jurisdicţional, legea nu instituie o cale specială de atac împotriva Notificării privind situaţia cererii de rambursare şi a aplicării directe a corecţiei financiare, ci instituie o cale de atac expresă doar în ceea ce priveşte procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare.

Or, în cauză, autoritatea intimată a emis un singur proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare (231668/11.04.2016), prin urmare acesta este singurul document care putea fi atacat în legătură cu cererile de rambursare formulate, act care a fost contestat în termenul legal, aşa încât în mod greşit a fost admisă excepţia inadmisibilităţii capătului 4 de cerere.

3.2. În ceea ce priveşte fondul cauzei, de asemenea, recurenta-reclamantă a reluat, pe larg, situaţia de fapt expusă în faţa primei instanţe, susţinând că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

A făcut trimitere la aspecte privind nelegalitatea sentinţei atacate şi, totodată, la netemeinicia titlului de creanţă reprezentat de procesul-verbal de constatare atacat, prin care societatea recurentă a fost obligată la plata sumei de 137.280,21 RON.

Potrivit recurentei, prima instanţă a ignorat faptul că, ulterior respingerii la plată a cheltuielilor reprezentând demontarea echipamentelor, incluse în facturi şi evidenţiate în Cererile de rambursare nr. x şi nr. 3/2015, şi în baza prevederilor Regulamentului Consiliului European nr. 1083/20017, a Regulamentului Comisiei Europene 1828/2007 şi a Contractului de finanţare x/2012, Organismul Intermediar pentru Energie a organizat o misiune de control având ca obiectiv verificarea respectării prevederilor comunitare şi naţionale cu privire la acordarea şi utilizarea finanţării nerambursabile din Fondul European de Dezvoltare Regională.

Astfel, în urma vizitei de monitorizare efectuată de echipa de control la sediul Transelectrica şi la staţia Tulcea Vest, a fost întocmit Raportul de control nr. x/15.07.2016 (nr. TEL 25239/19.07.2016), Raport care confirmă susţinerile societăţii, respectiv că aceasta a procedat corect când a încadrat cheltuielile cu demontarea echipamentelor la capitolul "Cheltuieli cu investiţia de baza", subcapitolul "Montaj utilaje tehnologice" (pag. 9 din raport).

Or, la verificarea cererilor de rambursare nr. x şi nr. 3 autoritatea intimată a dispus respingerea la plată a sumei de 305.013,33 RON, reprezentând cheltuieli cu demontarea echipamentelor, apreciind că respectivele cheltuieli ar fi trebuit să fie incluse în capitolul "Amenajarea terenului".

Totodată, recurenta a arătat că, ulterior încheierii contractului de finanţare (iulie 2012), ca urmare a modificării valorii totale şi a structurii cheltuielilor proiectului, Transelectrica a transmis autorităţii intimate Notificarea nr. 4, însoţită de documentaţia necesară (o copie a contractului de execuţie x/2012), prin care a solicitat încheierea unui act adiţional la contractul de finanţare.

Astfel, Actul adiţional nr. x, care conţine inclusiv defalcarea cheltuielilor pe elemente de cheltuieli conform tabelului nr. 2 din contractul de finanţare, verificat si aprobat de către autoritatea intimată, a devenit parte integrantă a contractului de finanţare şi a fost respectat de Transelectrica la întocmirea cererii de finanţare nr. x/2015.

La întocmirea cererilor de rambursare cheltuielile realizate au fost încadrate în cadrul aceluiaşi capitol în care au fost evidenţiate respectivele cheltuieli la momentul planificării acestora, deci ţinându-se cont de structura cheltuielilor aprobată în actul adiţional nr. 1.

Aşadar, cheltuielile efectuate cu demontarea echipamentului tehnologic sunt eligibile, deoarece au fost încadrate la aceeaşi poziţie din contract la care au fost încadrate şi la momentul planificării acestor cheltuieli, încadrare ce s-a efectuat prin Actul adiţional nr. 1.

Recurenta a mai susţinut că în procesul-verbal contestat se face trimitere şi la Ordinul comun al Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi Ministerului Finanţelor Publice nr. 625/22.03.2011 şi 1947/02.05.2011 privind aprobarea Listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele referitoare la reţelele de transport al energiei electrice şi gazelor naturale, care la art. 2 prevede că pentru ca o cheltuială să fie eligibilă trebuie să facă parte din categoriile de cheltuieli menţionate în ordin. Echipa de control a considerat că "încadrarea cheltuielilor cu demontarea la altă categorie atrage neeligibilitatea acestora încălcându-se dispoziţiile art. 2 care impune ca o cheltuială să se regăsească în categoriile de cheltuieli menţionate în ordin ".

Or, legiuitorul nu a făcut această distincţie privind locul încadrării, ci a precizat că trebuie să facă parte din categoriile de cheltuieli menţionate în ordin.

În concluzie, în opinia recurentei, cheltuielile reprezentând demontarea echipamentelor au fost respinse la plată în mod nejustificat, deoarece acestea sunt cheltuieli eligibile pentru că sunt indispensabile în realizarea proiectului, valoarea planificată (conform actului adiţional nr. x la contractul de finanţare nr. x/2012) şi realizată (conform cererii de rambursare nr. x/2015) a acestora a fost evidenţiată în cadrul aceluiaşi subcapitol 6 b reprezentând "cheltuieli pentru montajul utilajelor tehnologice şi al utilajelor incluse în instalaţiile funcţionale", fiind incluse în valoarea activului şi se regăsesc înregistrate în contabilitatea Transelectrica în conturile de imobilizări.

Totodată, a subliniat că nu este relevantă încadrarea unor cheltuieli într-o anumită categorie, atât timp cât acestea sunt cheltuieli eligibile, fiind strict necesare în realizarea proiectului, respectându-se încadrarea cheltuielilor propuse de Companie şi acceptată de intimat prin Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare x/06.07.2012.

Prin urmare, a apreciat că este nelegală aplicarea corecţiei de 137.280,21 RON, reprezentând cofinanţare nerambursabilă aferentă cheltuielilor cu demontarea echipamentelor, incluse în facturile nr. x/72/31.07.2014, 21355/80/29.08.2014, 21369/93/30.09.2014, 21382/103/30.10.2014 şi evidenţiate în Cererea de rambursare nr. x/2015 la capitolul 6b. Cheltuieli pentru investiţia de bază, subcapitolul 6.b. cheltuieli pentru montajul utilajelor tehnologice şi al utilajelor incluse în instalaţiile funcţionale.

În continuare, recurenta a făcut referire, pe larg, la aspecte privind netemeinicia şi nelegalitatea respingerii Cererilor de rambursare depuse, nr. 1/19.11.2014, nr. 2/25.03.2015 şi nr. 3/18.12.2015, şi la Notificările emise de către intimat, nr. 239340/17.12.2014, nr. 233179/30.04.2015 şi nr. 231228/04.03.2016 privind situaţia respectivelor cereri, arătând că în mod nelegal au fost respinse la plată sumele solicitate prin aceste cereri, neluându-se în considerare niciunul din argumentele societăţii.

Astfel, a considerat că cele reţinute prin notificările emise sunt neîntemeiate în raport cu procedura urmată, care a respectat prevederile legale, cu referire la Anunţul de atribuire şi fişa de date a achiziţiei, susţinând, în esenţă, că a fost respectat principiul transparenţei, iar încălcarea principiului tratamentului egal şi promovarea concurenţei între operatorii economici, invocate de intimată, nu au nicio legătură cu aspectele invocate ca fiind neconformităţi.

Prin urmare, a apreciat că în mod nelegal a fost aplicată corecţia financiara de 5% la sumele aprobate la plată aferente contractului de furnizare x/26.11.2014, încheiat între CNTEE Transelectrica S.A. şi Asocierea A., B. S.R.L., C. S.A. Bucureşti şi D. S.A. Sibiu, şi corecţia financiară de 25% din valoarea sumelor aprobate la plată aferente contractului de servicii suplimentare nr. 52/11.08.2008, încheiat între CNTEE Transelectrica S.A. şi E. S.A. Bucureşti şi excluderea la plată a cheltuielilor reprezentând demontarea echipamentelor, incluse în facturile nr. x/46/30.04.2015, 21498/76/30.06.2015, 21525/100/31.07.2015, 21540/114/31.0/2015, 21563/136/30.09.2015, 21583/151/19.10.2015, evidenţiate în Cererea de rambursare nr. x/18.12.2015 la capitolul 6. Cheltuieli pentru investiţia de bază, subcapitolul 6.b.cheltuieli pentru montajul utilajelor tehnologice şi al utilajelor incluse în instalaţiile funcţionale.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, cu consecinţa anulării actelor administrative contestate, respectiv a procesului-verbal de constatare pentru suma totală de 137.280,21 RON şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei împotriva acestuia, precum şi a tuturor actelor emise anterior privind cererile de rambursare depuse de societate în legătură cu contractul de finanţare; obligarea intimatului la restituirea sumei de 137.280.21 RON, achitate conform documentelor justificative, la aprobarea la decontare a sumei totale de 1.432.202,66 RON şi la plata către societate a dobânzilor prevăzute de lege, calculate de la data achitării sumei menţionate la punctul 3 şi până la data restituirii acestei sume.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.04.2016 privind obligaţiile fiscale de plată stabilite de Organismul Intermediar pentru Energie (OIE) pentru suma totală de 137.280,21 RON, anularea Deciziei nr. 232127/20.05.2016 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva acestui proces-verbal şi a tuturor actelor emise anterior în legătură cu cererile de rambursare depuse, precum şi obligarea autorităţii pârâte la restituirea sumei sus-menţionate, cu dobânzile legale aferente perioadei indicate, şi să aprobe la decontare suma totală de 1.432.202,66 RON respinsă prin notificările emise.

Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii capătului 4 de cerere şi a respins în rest acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Se reţine că sunt nefondate criticile asupra soluţiei excepţiei inadmisibilităţii capătului 4 de acţiune, având ca obiect obligarea autorităţii pârâte la aprobarea decontarii sumelor respinse la rambursare prin notificările aferente cererilor de rambursare nr. x (Notificarea nr. x/17.12.2014 aferentă cererii de rambursare nr. x, Notificarea nr. x/30.04.2015 privind cererea de rambursare nr. x, Notificarea nr. x/04.03.2016 aferentă cererii de rambursare nr. 3), în total 1.432.202,66 RON.

Prin notificările menţionate, autoritatea pârâtă a reţinut în sarcina reclamantei săvârşirea mai multor nereguli, constănd în încălcarea unor dispoziţii legale privind achizitiile publice, şi a aplicat corecţii financiare de 5%, respectiv de 25%, refuzând aprobarea respectivelor sume.

Contrar celor susţinute de recurentă, în sensul că nu putea ataca decât procesul-verbal de constatare pentru că legea nu instituie o cale specială de atac împotriva notificărilor privind situaţia cererilor de rambursare, instanţa de control judiciar reţine că respectivele notificări reprezintă răspunsul autorităţii de management la cererile prin care reclamanta solicita aprobarea la rambursare a unor cheltuieli, iar procesul-verbal conţine constatari diferite de cele din notificari, fiind un act de sine-stătător, care se atacă în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

Aşadar, răspunsul autorităţii la cererile adresate încorporează atât refuzul acesteia de a aproba anumite sume (pe care le califică drept neeligibile), dar şi măsuri administrative (constând în corecţii financiare) dublate de refuzul de aprobare a sumelor aferente acestor corecţii.

Prin urmare, notificările în litigiu reprezintă acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1), lit. i) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susceptibile de contestare pe calea contenciosului administrativ, cum corect a reţinut şi prima instanţă.

Din această perspectivă sunt relevante şi dispozitiile art. 41, alin. (1) şi art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2009, din care rezultă că pentru rambursarea sumelor solicitate de beneficiar este necesar în prealabil ca ele să fie autorizate de către autoritatea de management.

Într-adevăr, declararea unor cheltuieli drept neeligibile şi constatarea unor nereguli şi aplicarea unor corectii financiare nu s-au realizat prin intermediul unor note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare întocmite în baza O.U.G, nr. 66/2011, ci direct prin intermediul notificarilor aferente celor trei cereri de rambursare, însă, în raport cu conţinutul acestora, acest fapt nu schimbă natura juridică a notificărilor de acte administrative.

Prin urmare, în mod corect a fost admisă excepţia inadmisibilităţii capătului 4 de cerere faţă de împrejurarea că cele trei notificări nu au fost atacate în termenul legal, acestea rămânând definitive atât în ceea ce priveste aplicarea de corectii financiare, cât şi în ceea ce priveşte calificarea unor cheltuieli drept neeligibile şi respingerea lor de la rambursare.

1.2. Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi nici criticile privind fondul cauzei, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 defineşte "neregula" ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Definiţia neregulii cuprinsă în prevederile O.U.G. nr. 66/2011 este o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului, privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene şi a celor ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului.

Din analiza acestor prevederi rezultă că pentru a fi în prezenţa unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale şi ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu care constă în suma plătită necuvenit.

În cauză, se reţine că, între părţi, s-a încheiat Contractul de finantare cu fonduri europenne nerabursabile nr. 3T/06.07.2012 pentru realizarea proiectului "Retehnologizarea statiei 400/110/20 K Tulcea Vest", în cadrul Programului Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, axa prioritară 4 "Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice", obiectivul "Sprijinirea investiţiior în extinderea şi modernizarea reţelelor de tansport al energiei electrice...".

În vederea implementării acestui proiect, reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, ca urmare a derulării procedurii de achiziţie publică, a încheiat Contractul economic nr. x/26.11.2012 cu asocierea A.-B.-C.-D. S.A..

Ulterior, reclamanta a depus cereri succesive de rambursare, printre care şi cererea de rambursare nr. x din 25.03.2015, refăcută în data de 22.04.2015, prin care a solicitat plata sumei de 7.995.608,31 RON.

Se reţine că, printre sumele cerute, se regăsea şi suma de 137.280,21 RON, reprezentând contravaloarea unor lucrări de demontare a unor echipamente, utilaje si instalaţii tehnice vechi, respectiv:

-7.677,83 RON, demontare circuite primare şi secundare, conform facturii nr. x/72 din 31.07.2014 emise de C. S.A.;

-46.860,15 RON, demontare circuite primare 400 kV, conform facturii nr. x/80 din 29.08.2014 emise de C. S.A.;

-58.678,08 RON, demontare circuite primare, conform facturii nr. x/93 din 30.09.2014 emise de C. S.A.;

-31.289,42 RON, demontare/montare circuite primare, conform facturii nr. x/103 din 30.10.2014 emise de C. S.A..

Aceste sume au fost aprobate la plată de autoritatea pârâtă, fiind incluse în suma totală de 7.595.827,91 RON, aprobată prin Notificarea nr. x/30.04.2015 privind cererea de rambursare nr. x

În urma verificărilor efectuate asupra modului de implementare a proiectului, autoritatea intimată a emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de constatare a creanţelor bugetare nr. x/11.04.2016.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de constatare a creanţelor bugetare nr. x/11.04.2016, s-a reţinut că suma de 137.280,21 RON este neeligibilă, deoarece cheltuielile de demontare a unor echipamente, utilaje şi instalatii tehnice vechi nu pot fi incluse în Ordinul comun nr. 625 din 22 martie 2011 şi nr. 1.947 din 2 mai 2011 al Ministerului Economiei, Comertului şi Mediului de Afaceri şi al Ministerului

Finantelor Publice, anexa, pct. 6.b, Cheltuielile pentru investiţia de bază, întrucât aceste cheltuieli includ numai montajul echipamentelor noi, nu şi demontarea echipamentului vechi.

Prin Decizia nr. 232127/20.05.2016 s-a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de constatare a creanţelor bugetare nr. x/11.04.2016.

Criticile recurentei, în susţinerea nelegalităţii actelor atacate, sunt centrate pe existenţa Raportului de control nr. x/15.07.2016 şi Actului adiţional nr. x la contractul de finanţare, arătând, totodată, că ordinul comun nu face distincţie privind locul încadrării cheltuielilor.

Regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programe operaţionale sunt reglementate de H.G. nr. 759/2007, care, în cuprinsul art. 2 prevede următoarele:

"Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

Pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile în domeniul analizat a fost emis Ordinul comun nr. 625 din 22 martie 2011 şi nr. 1947 din 2 mai 2011 al Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi al Ministerului Finanţelor Publice, în temeiul art. 13 din H.G. nr. 759/2007, text de lege care prevede:

"(1) În conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, autorităţile de management stabilesc liste cu cheltuielile eligibile, având în vedere conţinutul programului operaţional gestionat şi prevederile art. 34 alin. (2) din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, ale art. 7 alin. (3) şi art. 8 din Regulamentul nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului şi ale art. 3 alin. (7) şi art. 11 alin. (4) din Regulamentul nr. 1.081/2006.

(2) Listele prevăzute la alin. (1) vor fi aprobate prin ordin comun al ministrului coordonator al autorităţii de management şi al ministrului economiei şi finanţelor.

(3) Autoritatea de management poate stabili reguli mai stricte decât prevederile prezentei hotărâri, prin ordin comun, potrivit alin. (2).

(4) În vederea verificării şi confirmării eligibilităţii cheltuielilor efectuate pentru realizarea unei operaţiuni, autoritatea de management stabileşte proceduri specifice."

Prin Ordinul comun nr. 625 din 22 martie 2011 şi nr. 1947 din 2 mai 2011 al Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi al Ministerului Finanţelor Publice s-a aprobat Lista cheltuielilor eligibile pentru proiectele referitoare la reţelele de transport al energiei electrice şi gazelor naturale din cadrul operaţiunii "Sprijinirea investiţiilor în extinderea şi modernizarea reţelelor de transport al energiei electrice, gazelor naturale şi petrolului, precum şi ale reţelelor de distribuţie a energiei electrice şi gazelor naturale, în scopul reducerii pierderilor în reţea şi realizării în condiţii de siguranţă şi continuitate a serviciului de transport şi distribuţie" - partea de transport - a axei prioritare 4 "Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării în contextul combaterii schimbărilor climatice" din cadrul Programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice 2007-2013".

La art. 2 alin. (1) din Ordin, se prevede, printre alte condiţii pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerat eligibilă, că o cheltuială trebuie "să facă parte din categoriile de cheltuieli menţionate în prezentul ordin", respectiv în anexa ordinului.

Potrivit anexei ordinului, pct. 6.b, Cheltuielile pentru investiţia de bază includ "montajul utilajelor tehnologice şi al utilajelor incluse în instalaţiile funcţionale, inclusiv reţelele aferente necesare funcţionării acestora, desfăşurate pe obiecte de construcţie, numai dacă sunt incluse în valoarea activului respectiv şi se regăsesc înregistrate în contabilitatea beneficiarului, în conturile de imobilizări".

Aşadar, din conţinutul acestor prevederi rezultă că nu se face referire la lucrările de demontare a utilajelor, echipamentelor şi instalaţiilor vechi.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar reţine că în mod corect s-a apreciat că lucrările de demontare a utilajelor, echipamentelor şi instalaţiilor vechi nu fac parte din categoriile de cheltuieli menţionate în ordin şi prin urmare nu sunt eligibile.

Or, cheltuielile în discuţie ar fi putut fi analizate din perspectiva încadrării la punctul 2 din Anexă, respectiv la "Cheltuieli pentru amenajarea terenului aferent investiţiei în vederea pregătirii amplasamentului, dacă sunt strict legate de realizarea proiectului, precum demolări, demontări, dezafectări, defrişări, evacuări de materiale rezultate, devieri de reţele de utilităţi din amplasament, sistematizări pe verticală, drenaje, epuismente (exclusiv cele aferente realizării lucrărilor pentru investiţia de bază) etc.", însă o asemenea încadrare nu s-a realizat.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 2, alin. (2), lit. b) din Ordinul comun, condiţia ca respectiva cheltuială "să respecte prevederile din contractul de finanţare" este numai una din multiplele condiţii cumulative pe care o astfel de cheltuială trebuie să le îndeplinească pentru a fi considerată eligibilă.

Aşadar, rezultă că, faţă de această condiţie, trebuie îndeplinită, în plus, şi condiţia prevăzută la art. 2, alin. (1) din Ordin, ca respectiva cheltuială "să facă parte din categoriile de cheltuieli menţionate în prezentul ordin", condiţie care însă nu este îndeplinită în cauză.

Prin urmare, susţinerea recurentei, în sensul că lucrările de demontare a echipamentului tehnologic vechi au fost incluse în Actul adiţional nr. x la Contractul de finanţare nr. x/06.07.2012, sens în care au fost acceptate de autoritatea de management drept eligibile, nu are relevanţă şi nici suport.

De altfel, din conţinutul Actului adiţional nr. x la Contractul de finanţare nr. x/06.07.2012, rezultă că părţile au convenit doar o nouă valoare a cheltuielilor pentru investiţia de bază şi o nouă valoare a subcomponentei "montajul utilajelor tehnologice şi al utilajelor incluse în instalaţiile funcţionale", stabilită însă global, fără a se defalca lucrările concrete ce urmează a fi incluse în aceste categorii.

Altfel spus, nu s-a prevăzut că în lucrările de montaj al utilajelor vor fi incluse şi lucrări de demontare a echipamentelor vechi.

În concluzie, se constată că respectivele corecţii s-au aplicat la tot contractul, iar a doua parte a motivării măsurii se referă la lucrările de demontare a echipamentelor vechi şi care nu sunt eligibile, eligibilitate având doar lucrările în ceea ce priveşte punerea în funcţiune a utilajelor în discuţie.

De asemenea, se reţine că nu prezintă relevanţă în cauză nici Raportul de control nr. x/15.07.2016, prin care o altă echipă de control a apreciat, în sens contrar, că operaţiunile de demontare au fost incluse în mod corect în categoria "Montajul utilajelor tehnologice", această opinie fiind exprimată ulterior emiterii actelor contestate a căror legalitate se apreciază prin raportare la dispoziţiile legale incidente, opinie care oricum nu este motivată.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. împotriva sentinţei nr. 1359 din 12 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2020.