Partial cassation: payment summary notice claim inadmissible; tax assessment and mayoral disposition annulments upheld

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Oraşul Azuga şi Primăria Oraşului Azuga, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea:

- Dispoziţiei nr. 342/03.10.2016 emisă de Primarul Oraşului Azuga;

- Deciziei de impunere nr. x/29.06.2016 emisă de Primăria Oraşului Azuga - Serviciul Economic;

- Sumarului notă de plată emis la data de 20.07.2016 de Primăria Oraşului Azuga - Serviciul Economic cu privire la suma de 1.296.684,10 RON, reprezentând debit principal şi accesorii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 52 din 13.03.2017, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Dispoziţia nr. 342/03.10.2016 emisă de Primarul Oraşului Azuga, a admis contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.06.2016 şi a anulat acest act administrativ fiscal, precum şi Sumarul notă de plată emis la data de 20.07.2016.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Azuga şi Primăria Oraşului Azuga, prin Primar, care au solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 93 alin. (2) lit. a) şi art. 95 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală (cu privire la nedepunerea declaraţiei de impunere), art. 254 lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, pct. 62 lit. c) din Normele Metodologice de aplicare a art. 254 Codul fiscal, art. 35 din Legea nr. 50/1991 (cu privire la declararea construcţiilor în vederea impozitării).

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenţi critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. Decizia de impunere nr. x/29.06.2016 şi Sumarul notă de plată emis la data de 20.07.2016 respectă condiţiile impuse de prevederile art. 97 şi art. 46 din Codul de Procedură Fiscală, deoarece cuprind menţiuni referitoare la denumirea organului fiscal emitent, data emiterii, datele de identificare ale contribuabilului, natura obligaţiei fiscale, termenele de plată şi dreptul de a formula contestaţie.

Actele anterior arătate reflectă totalitatea obligaţiilor fiscale cu titlu de impozit aferente terenurilor şi construcţiilor aflate în proprietatea intimatei S.C. A. S.R.L., inclusiv cele prevăzute în titlul executoriu nr. x/19.05.2015 şi somaţia de plată nr. x/19.05.2015.

3.2. Este eronată concluzia primei instanţe potrivit căreia decizia de impunere contestată este nelegală urmare a faptului că intimata nu a fost înştiinţată cu privire la debitele pe care le are de achitat la autoritatea publică locală. Astfel, intimata a solicitat şi a obţinut autorizaţia de construire nr. x/25.07.2003 pentru edificarea unui ansamblu hotelier format din 3 vile, amplasat în oraşul Azuga, str. x, zona Poiana Veche, construcţie care nu a fost finalizată până în prezent. În executarea pct. 62 lit. c) din Normele Metodologice de aplicare a dispoziţiilor art. 254 din Codul fiscal, structura de specialitate din cadrul Primăriei Oraşului Azuga a întocmit procesul-verbal de control din data de 22.10.2012 şi procesul-verbal de recepţie parţială nr. x din aceeaşi dată, pentru suprafaţa desfăşurată de 4.616 mp şi valoarea de impunere în cotă de 1,5%, potrivit HCL Azuga nr. 140/2010. Aceste constatări au fost aduse la cunoştinţa intimatei, inclusiv impozitul datorat de aceasta pentru imobilul anterior descris. Prin răspunsul formulat la această notificare, intimata a comunicat refuzul său de a achita impozitul datorat, cu motivarea că respectivul imobil nu este suspus impozitării.

3.3. Instanţa de fond nu a motivat soluţia adoptată în cauză cu privire la impozitul reţinut prin decizia de impunere în legătură cu celelalte terenuri şi maşina de bătut zăpada. Or, în vederea aflării adevărului, instanţa avea posibilitatea să încuviinţeze administrarea probei cu expertiză fiscală, pentru a verifica debitele înscrise în actul de impunere contestat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat note scrise în care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, pentru argumentele prezentate la dosar.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în notele scrise depuse de intimată, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, controlul judiciar declanşat de intimată are ca obiect verificarea legalităţii:

- Dispoziţiei nr. 342/03.10.2016 emisă de Primarul Oraşului Azuga;

- Deciziei de impunere nr. x/29.06.2016 emisă de Serviciul Economic din cadrul Primăriei Oraşului Azuga;

- Sumarului notă de plată emis la data de 20.07.2016 cu privire la suma de 1.296.684,10 RON, reprezentând debit principal şi accesorii, emis de Serviciul Economic al Primăriei Oraşului Azuga.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei, a anulat Dispoziţia nr. 342/03.10.2016 emisă de Primarul Oraşului Azuga, a admis contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.06.2016 şi a anulat acest act administrativ fiscal, precum şi Sumarul notă de plată emis la data de 20.07.2016.

Înalta Curte împărtăşeşte doar parţial soluţia pronunţată de instanţa de fond.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, prin prisma susţinerilor părţilor şi dispoziţiilor legale aplicabile, pentru a răspunde criticilor de nelegalitate ale hotărârii atacate, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată:

5.1. Referitor la Dispoziţia nr. 342/03.10.2016

Prin această Dispoziţie, Primarul Oraşului Azuga a respins contestaţia administrativă depusă de intimată şi înregistrată sub nr. x/10.09.2016, având ca obiect Decizia de impunere nr. x/29.06.2016 emisă de Serviciul Economic din cadrul Primăriei Oraşului Azuga.

În considerentele acesteia, emitentul a reţinut faptul că nu au fost respectate de către intimată prevederile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură Fiscală, precum şi cele ale pct. 12.1 lit. a) din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 450/2013, întrucât partea nu a formulat contestaţia administrativă în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal. Astfel, contestaţia a fost depusă la data de 31.08.2016, în condiţiile în care comunicarea actului administrativ fiscal s-a realizat la data de 21.07.2016. În plus de aceasta, în ceea ce priveşte fondul dreptului, emitentul actului a menţionat faptul că Decizia de impunere nr. x/29.06.2016 a fost emisă în urma litigiilor fiscale soluţionate prin decizia civilă nr. 456/24.03.2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte apreciază că în mod corect judecătorul fondului a reţinut faptul că temeiul juridic indicat în dispoziţia contestată nu este aplicabil în cauză. Într-adevăr, este incident art. 270 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, conform căruia contestaţia se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii. Intimata a depus contestaţia administrativă la data de 31.08.2016, în interiorul termenului legal de 45 de zile de la momentul comunicării actului administrativ fiscal contestat (21.07.2016). Ca atare, acest motiv de respingere a contestaţiei este nelegal.

Instanţa de control judiciar apreciază că soluţia dată pe fond prin Dispoziţia nr. 342/03.10.2016 este nelegală, deoarece se întemeiază pe dispoziţii legale abrogate - art. 43, art. 87 şi art. 89 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură Fiscală.

5.2. Referitor la Decizia de impunere nr. x/29.06.2016 emisă de Serviciul Economic din cadrul Primăriei Oraşului Azuga

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine că un act administrativ este motivat atunci când el enunţă motivele de fapt şi de drept pentru care autorul său în consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului. Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi permite autorităţii judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar şi neechivoc raţionamentele instituţiei care a emis actul.

De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

O motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Art. 46 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, care reglementează conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal, precizează în alin. (1) - (3):

"(1) Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.

(2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului şi, dacă este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele şi calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum şi ştampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;

j) menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului."

Conform art. 97 din acelaşi act normativ:

"Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 46, şi tipul creanţei fiscale, baza de impozitare, precum şi cuantumul acesteia, pentru fiecare perioadă impozabilă."

Prin Decizia de impunere nr. x/29.06.2016, Primăria Oraşului Azuga - Serviciul Economic a stabilit că intimata datorează pe anul 2016 suma totală de 198.937 RON, reprezentând:

- impozit pe clădiri - str. x şi str. x, ambele situate în Oraşul Azuga, judeţul Prahova - 198.120 RON;

- impozit pe terenurile intravilane situate din Oraşul Azuga, str. x şi nr. 15B, judeţul Prahova - 367 RON;

- impozit pe maşina de bătut zăpada - 450 RON.

Contrar celor susţinute de recurenţi, Înalta Curte apreciază că Decizia de impunere analizată nu este motivată în mod corespunzător, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii acesteia, în raport de prevederile art. 49 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală.

În concret, din conţinutul deciziei nu rezultă modalitatea de stabilire a impozitelor, baza de impozitare, modul de calcul al impozitelor, categoria de folosinţă a terenurilor, temeiul juridic al stabilirii şi calculării obligaţiilor fiscale, hotărârile de consiliu local prin care s-au stabilit zonele de impozitare şi procentele aplicate.

5.3. Referitor la Sumarul notă de plată

Conform art. 1 pct. 1 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este "actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuţiilor de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru stabilirea unei situaţii individuale şi în scopul de a produce efecte juridice faţă de cel căruia îi este adresat."

Prin Sumarul notă de plată emis la data de 20.07.2016, Primăria Oraşului Azuga - Serviciul Economic a comunicat intimatei faptul că figurează cu debite principale şi accesorii aferente acestora în sumă de 1.296.684,10 RON, din care 202.937 RON reprezintă obligaţii de plată pentru anul curent, 716.249,94 RON reprezintă rămăşiţe şi 377.497,16 RON reprezintă accesorii aferente acestora.

Înalta Curte apreciază că Sumarul notă de plată anterior nominalizat nu este un act administrativ fiscal, în sensul textului legal anterior citat, ci este doar un act de informare a contribuabilului cu privire la debitele restante cu care acesta figurează pe rolul fiscal, debite care, însă, au fost stabilite prin acte de impunere anterioare. Ca atare, această operaţiune administrativă nu poate fi contestată pe cale separată în contenciosul administrativ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Sumarului notă de plată emis la data de 20.07.2016 de Primăria Oraşului Azuga - Serviciul Economic, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Azuga şi Primăria Oraşului Azuga împotriva sentinţei nr. 52 din 13 martie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge capătul de cerere având ca obiect anularea Sumarului notă de plată emis de Primăria Oraşului Azuga - Serviciul Economic, ca inadmisibil.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 iulie 2020.