Challenge to government decision on legality: rejected for lack of jurisdiction and referred to competent appellate court

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2020

Asupra prezentei cereri de chemare în judecată;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 mai 2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, prin Ministrul B. şi Statul Român reprezentat de Guvernul României, prin Prim Ministrul C., a solicitat să se constate nelegalitatea H.G. nr. 24/14.05.2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 395/15.05.2020.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 01.07.2020, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, excepţia netimbrării cererii, excepţia lipsei de obiect, respectiv de interes a cererii reclamantului, excepţia inadmisibilităţii cererii. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimatul Statul Român prin Guvernul României a formulat întâmpinare la 02.07.2020, invocând excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii, nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a instanţei, potrivit art. 130-132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne, prin Ministrul B. şi Statul Român reprezentat de Guvernul României, prin Prim Ministrul C., să se constate nelegalitatea H.G. nr. 24/14.05.2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 395/15.05.2020.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin prevederile Legii nr. 212/2018, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa, dar şi prevederile art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competenţa de soluţionare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie deţine o competenţă legală circumscrisă, majoritar, soluţionării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale, iar în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre situaţiile prevăzute de lege, care stabilesc competenţa materială în primă instanţă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În raport cu obiectul cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, dacă prin lege organică nu se prevede altfel", şi, constatând că actul atacat a fost emis de o autoritate publică de nivel central, va trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2020.